95 de fabule scrise de Lev Tolstoi - pagina 1
Citește online aici pe site, 95 de fabule pentru copii scrise de scriitorul rus Lev Tolstoi. Citește fabule de Lev Tolstoi precum: Calul și iapa, Vulpea și cocorul, Puii maimuței, Vulturul, cioara și ciobanul, Doi cocoși și un vultur, Șoarecele, cocoșul și motanul, Naufragiul, Șoarecele care s-a îngrășat, Șoarecele și broasca, Broasca, șoarecele și uliul, Marea, râurile și pâraiele, Vulturul și vulpea și multe altele.
CALUL SI IAPA
Și ziua și noaptea iapa se ducea în câmp, la păscut. Câtă vreme calul se îndestula noaptea, iar ziua ara. Odată, iapa îi spuse calului:
— De ce ari? Sa fiu în locul tău, nu m-aș duce la arat. O da stăpânul cu biciul, dau și eu cu copita.
A doua zi calul făcu după cum fusese sfătuit. Văzindu-l dintr-o dată atât de îndărătnic, țăranul înhămă iapa la plug.
Și ziua și noaptea iapa se ducea în câmp, la păscut. Câtă vreme calul se îndestula noaptea, iar ziua ara. Odată, iapa îi spuse calului:
— De ce ari? Sa fiu în locul tău, nu m-aș duce la arat. O da stăpânul cu biciul, dau și eu cu copita.
A doua zi calul făcu după cum fusese sfătuit. Văzindu-l dintr-o dată atât de îndărătnic, țăranul înhămă iapa la plug.
VULPEA SI COCORUL
Vulpea îl pofti pe cocor la masă și îi aduse niște zeamă într-o farfurie întinsă. Geaba se strădui cocorul să apuce ceva cu ciocul său lung, iar vulpea linse
totul într-o clipită. A doua zi, cocorul o pofti pe vulpe la el și îi aduse zeama într-un ulcior cu gâtul strâmt. Botul vulpii nicicum nu încăpu în ulcior, dar ciocul lung al cocorului îl goli la repezeala.
Vulpea îl pofti pe cocor la masă și îi aduse niște zeamă într-o farfurie întinsă. Geaba se strădui cocorul să apuce ceva cu ciocul său lung, iar vulpea linse
totul într-o clipită. A doua zi, cocorul o pofti pe vulpe la el și îi aduse zeama într-un ulcior cu gâtul strâmt. Botul vulpii nicicum nu încăpu în ulcior, dar ciocul lung al cocorului îl goli la repezeala.
PUII MAIMUŢEI
O maimuţă avea doi pui. Pe unul îl iubea, pe celălalt nu. într-o zi, nişte oameni luară urmele maimuţei. Aceasta înşfacă puiul îndrăgit şi fugi cu el,
lepădîndu-l pe celălalt. Puiul neiubit de mamă se ascunse în hăţişul pădurii, oamenii nu dădură cu ochii de el şi trecură mai departe. Maimuţa sări într-un copac, dar, grăbită cum era, izbi odrasla cu capul de un ciot şi aceasta muri. După ce oamenii plecară, maimuţa porni să-şi caute puiul neiubit, dar nu-l mai putu şi, asa şi rămase şi fără acesta.
O maimuţă avea doi pui. Pe unul îl iubea, pe celălalt nu. într-o zi, nişte oameni luară urmele maimuţei. Aceasta înşfacă puiul îndrăgit şi fugi cu el,
lepădîndu-l pe celălalt. Puiul neiubit de mamă se ascunse în hăţişul pădurii, oamenii nu dădură cu ochii de el şi trecură mai departe. Maimuţa sări într-un copac, dar, grăbită cum era, izbi odrasla cu capul de un ciot şi aceasta muri. După ce oamenii plecară, maimuţa porni să-şi caute puiul neiubit, dar nu-l mai putu şi, asa şi rămase şi fără acesta.
VULTURUL, CIOARA ŞI CIOBANUL
O turmă de oi păştea pe păşune. Pe neaşteptate, apăru un vultur — se prăvăli din înaltul cerului, înşfacă în gheare un miel şi îl duse cu dînsul. O cioară văzu întreaga întîmplare şi i se făcu şi ei de o bucăţică de carne proaspătă. îşi spuse:
„Nu-i mare scofală. Am să încerc şi eu, ba am să fac treabă mai bună. Vulturul e un prostănac, a luat un mieluţ pirpiriu, pe cînd eu am să iau berbecul acela gras, de colo."
Zicînd asta, cioara îşi înfipse ghearele în lîna miţoasă a berbecului şi dădu să-l ridice, dar geaba strădanie. Nu mai ştia nici cum să-şi scoată ghearele din lînă. Veni ciobanul, i le smulse el din lînă, suci gîtul ciorii şi o azvîrli cît colo.
O turmă de oi păştea pe păşune. Pe neaşteptate, apăru un vultur — se prăvăli din înaltul cerului, înşfacă în gheare un miel şi îl duse cu dînsul. O cioară văzu întreaga întîmplare şi i se făcu şi ei de o bucăţică de carne proaspătă. îşi spuse:
„Nu-i mare scofală. Am să încerc şi eu, ba am să fac treabă mai bună. Vulturul e un prostănac, a luat un mieluţ pirpiriu, pe cînd eu am să iau berbecul acela gras, de colo."
Zicînd asta, cioara îşi înfipse ghearele în lîna miţoasă a berbecului şi dădu să-l ridice, dar geaba strădanie. Nu mai ştia nici cum să-şi scoată ghearele din lînă. Veni ciobanul, i le smulse el din lînă, suci gîtul ciorii şi o azvîrli cît colo.
DOI COCOŞI ŞI UN VULTUR
Lîngă o grămadă de bălegar se băteau doi cocoşi. Unul din ei fiind mai puternic, îl bătu pe celălalt şi il alungă de acolo. Găinile se adunară în jurul învingătorului şi prinseră a-l lăuda. Dar cocoşul vroia ca şi cei din curtea vecină să afle despre puterea şi faima sa, Atunci zbură pe acoperişul magaziei, bătu din aripi şi cîntă cu glas răsunător:
- Priviţi-mă, l-am bătut pe celălalt cocoş! Nu se află alt cocoş pe lume care să se măsoare cu mine!
Nici nu apucă să-şi termine bine strigarea, că un vultur care trecea pe sus îl doborî, îl înşfacă în gheare şi îl duse în cuibul său.
Lîngă o grămadă de bălegar se băteau doi cocoşi. Unul din ei fiind mai puternic, îl bătu pe celălalt şi il alungă de acolo. Găinile se adunară în jurul învingătorului şi prinseră a-l lăuda. Dar cocoşul vroia ca şi cei din curtea vecină să afle despre puterea şi faima sa, Atunci zbură pe acoperişul magaziei, bătu din aripi şi cîntă cu glas răsunător:
- Priviţi-mă, l-am bătut pe celălalt cocoş! Nu se află alt cocoş pe lume care să se măsoare cu mine!
Nici nu apucă să-şi termine bine strigarea, că un vultur care trecea pe sus îl doborî, îl înşfacă în gheare şi îl duse în cuibul său.
ŞOARECELE, COCOŞUL ŞI MOTANUL
Un şoricel se duse să se plimbe. Umblă ce umblă el prin ogradă şi se întoarse la mama.
- Am văzut, mamă, două animale. Unul era tare fioros, celălalt tare blînd.
Mama îl întrebă:
- Ia spune, cum arătau acele fiare?
Şoricelul răspunse:
Cea fioroasă umbla de colo pînă colo prin ogradă, avea picioarele negre, moţul roşu, ochii bulbucaţi, clonţul ca un cîrlig. Cînd am trecut pe lîngă ea, a deschis clonţul, a ridicat un picior şi a prins a răcni atît de tare, că nu ştiam unde să mă ascund.
Acesta-i cocoşul, grăi bătrîna mamă. El nu face rău nimănui, să nu te temi de dînsul. Da' cealaltă fiară, cum arăta?
Cealaltă stătea tolănită pe-o parte şi se încălzea In soare. Avea gîtul alb şi pufos, lăbuţele cenuşii, netede, îşi spăla cu limba blăniţa de pe piept şi dădea uşurel din coadă cînd se uita la mine.
Bătrîna mamă spuse:
- Prostuţule, prostuţule. Păi ăsta-i chiar motanul!
Un şoricel se duse să se plimbe. Umblă ce umblă el prin ogradă şi se întoarse la mama.
- Am văzut, mamă, două animale. Unul era tare fioros, celălalt tare blînd.
Mama îl întrebă:
- Ia spune, cum arătau acele fiare?
Şoricelul răspunse:
Cea fioroasă umbla de colo pînă colo prin ogradă, avea picioarele negre, moţul roşu, ochii bulbucaţi, clonţul ca un cîrlig. Cînd am trecut pe lîngă ea, a deschis clonţul, a ridicat un picior şi a prins a răcni atît de tare, că nu ştiam unde să mă ascund.
Acesta-i cocoşul, grăi bătrîna mamă. El nu face rău nimănui, să nu te temi de dînsul. Da' cealaltă fiară, cum arăta?
Cealaltă stătea tolănită pe-o parte şi se încălzea In soare. Avea gîtul alb şi pufos, lăbuţele cenuşii, netede, îşi spăla cu limba blăniţa de pe piept şi dădea uşurel din coadă cînd se uita la mine.
Bătrîna mamă spuse:
- Prostuţule, prostuţule. Păi ăsta-i chiar motanul!
NAUFRAGIU
Nişte pescari mergeau cu barca. Se stîrni din senin o furtună năprasnică. Pescarii se speriară. Lepădară vîslele şi prinseră a se ruga lui Dumnezeu, să-i scape de la înec. Furtuna mîna barca pe fluviul înspumat tot mai departe de mal. Atunci un pescar bătrîn le spuse:
- De ce-aţi lepădat vîslele? De vă rugaţi, din mînă vîsla n-o lăsaţi.
Nişte pescari mergeau cu barca. Se stîrni din senin o furtună năprasnică. Pescarii se speriară. Lepădară vîslele şi prinseră a se ruga lui Dumnezeu, să-i scape de la înec. Furtuna mîna barca pe fluviul înspumat tot mai departe de mal. Atunci un pescar bătrîn le spuse:
- De ce-aţi lepădat vîslele? De vă rugaţi, din mînă vîsla n-o lăsaţi.
ŞOARECELE CARE S-A ÎNGRĂŞAT
Un şoricel roase duşumeaua şi făcu o deschizătură în ea. Trecu printr-însa şi găsi mîncare din belşug. Numai că şoarecele era tare lacom şi mîncă pînă se umflă. Cînd se lumină de ziuă, şoarecele dădu să se întoarcă acasă, dar burta umflată nu-l mai lăsă să treacă prin deschizătură.
Un şoricel roase duşumeaua şi făcu o deschizătură în ea. Trecu printr-însa şi găsi mîncare din belşug. Numai că şoarecele era tare lacom şi mîncă pînă se umflă. Cînd se lumină de ziuă, şoarecele dădu să se întoarcă acasă, dar burta umflată nu-l mai lăsă să treacă prin deschizătură.
ŞOARECELE ŞI BROASCA
Un şoarece veni în ospeţie la broască. Broasca îl întîmpină pe mal şi prinse a-1 pofti în palatul său de sub apă. Şoarecele dete să o urmeze, dar înghiţi la apă, că abia izbuti să se caţăre îndărăt pe mal şi să-şi scape zilele.
- Cît voi trăi, grăi păţitul, nu m-oi mai duce în ospeţie la necunoscuţi.
Un şoarece veni în ospeţie la broască. Broasca îl întîmpină pe mal şi prinse a-1 pofti în palatul său de sub apă. Şoarecele dete să o urmeze, dar înghiţi la apă, că abia izbuti să se caţăre îndărăt pe mal şi să-şi scape zilele.
- Cît voi trăi, grăi păţitul, nu m-oi mai duce în ospeţie la necunoscuţi.
BROASCA, ŞOARECELE ŞI ULIUL
Broasca şi şoarecele se sfădiră între ei. Urcîndu-se pe un muşuroi, se încăierară. Un uliu care zbura pe sus, văzînd că au uitat de el, căzu asupra-le şi-i înşfacă în gheare pe amîndoi.
Broasca şi şoarecele se sfădiră între ei. Urcîndu-se pe un muşuroi, se încăierară. Un uliu care zbura pe sus, văzînd că au uitat de el, căzu asupra-le şi-i înşfacă în gheare pe amîndoi.
MAREA, RÂURILE ŞI PÂRAIELE
Un ţăran se lăuda altuia că poate bea cu nemiluita. El spuse celor din jur:
- Pot bea toată marea.
- Ba n-ai să poţi.
- Ba o beau! Batem palma pe o mie de ruble că o beau toată?
- A doua zi în zori, veniră la el:
- Ei, ce faci, ori te duci să bei marea, ori scoate mia de ruble!
- M-am prins să beau marea şi am s-o beau. Dar nu m-am prins să beau şi rîurile care se varsă în ea. Duceţi-vă de zăgăzuiţi rîurile şi pîraiele, să nu mai dea într-însa, şi atunci am s-o beau.
Un ţăran se lăuda altuia că poate bea cu nemiluita. El spuse celor din jur:
- Pot bea toată marea.
- Ba n-ai să poţi.
- Ba o beau! Batem palma pe o mie de ruble că o beau toată?
- A doua zi în zori, veniră la el:
- Ei, ce faci, ori te duci să bei marea, ori scoate mia de ruble!
- M-am prins să beau marea şi am s-o beau. Dar nu m-am prins să beau şi rîurile care se varsă în ea. Duceţi-vă de zăgăzuiţi rîurile şi pîraiele, să nu mai dea într-însa, şi atunci am s-o beau.
VULTURUL ŞI VULPEA
Un vultur prinse un pui de vulpe şi vru să-l ducă în cuibul său. Vulpea-mamă începu să-l roage să se îndure de dînsa. Vulturul se gîndi: „Ce rău îmi poate face ea mie? Am cuibul sus, tocmai în vîrful pinului.
Nu ajunge ea pînă acolo." Şi duse puiul de vulpe în cuib. Vulpea fugi în cîmpie, făcu rost de la oameni de un tăciune aprins la capăt şi îl aduse sub pin. Tocmai vroia să dea foc pinului, dar vulturul se rugă de ea să-l ierte şi îi aduse puiul înapoi.
Un vultur prinse un pui de vulpe şi vru să-l ducă în cuibul său. Vulpea-mamă începu să-l roage să se îndure de dînsa. Vulturul se gîndi: „Ce rău îmi poate face ea mie? Am cuibul sus, tocmai în vîrful pinului.
Nu ajunge ea pînă acolo." Şi duse puiul de vulpe în cuib. Vulpea fugi în cîmpie, făcu rost de la oameni de un tăciune aprins la capăt şi îl aduse sub pin. Tocmai vroia să dea foc pinului, dar vulturul se rugă de ea să-l ierte şi îi aduse puiul înapoi.
PISICA ŞI VULPEA
Pisica şi vulpea se luară cu vorba, despre cum te poţi feri de cîini. Pisica spuse:
- Nu mă tem de cîini, deoarece cunosc un şiretlic care nu dă greş.
Vulpea răspunse:
- Cum te poţi feri ştiind un singur şiretlic? în ce
mă priveşte, cunosc şaptezeci şi şapte de şiretlicuri şi şaptezeci şi şapte de păcăleli în privinţa asta.
În timp ce tăifăsuiau ele aşa, apărură nişte vînători ai căror cîini dădură buzna asupra celor două. Pisica îşi puse în aplicare şiretlicul ei: se caţără într-un copac şi cîinii nu izbutiră s-o apuce; cîtă vreme vulpea îşi puse în aplicare toate şiretlicurile şi păcălelile ştiute, dar nu reuşi să-i păcălească pe cîini şi încăpu în colţii acestora.
Pisica şi vulpea se luară cu vorba, despre cum te poţi feri de cîini. Pisica spuse:
- Nu mă tem de cîini, deoarece cunosc un şiretlic care nu dă greş.
Vulpea răspunse:
- Cum te poţi feri ştiind un singur şiretlic? în ce
mă priveşte, cunosc şaptezeci şi şapte de şiretlicuri şi şaptezeci şi şapte de păcăleli în privinţa asta.
În timp ce tăifăsuiau ele aşa, apărură nişte vînători ai căror cîini dădură buzna asupra celor două. Pisica îşi puse în aplicare şiretlicul ei: se caţără într-un copac şi cîinii nu izbutiră s-o apuce; cîtă vreme vulpea îşi puse în aplicare toate şiretlicurile şi păcălelile ştiute, dar nu reuşi să-i păcălească pe cîini şi încăpu în colţii acestora.
MAIMUŢA ŞI VULPEA
Fiarele pădurii o aleseseră odată pe maimuţă căpetenia lor. Vulpea veni la maimuţă şi îi spuse:
- De acum eşti căpetenia noastră şi vreau să-ţi fac un serviciu: am găsit în pădure o comoară. Vin-o să ţi-o arăt.
Maimuţa se bucură tare şi o porni după vulpe. Aceasta o aduse în faţa unei capcane şi îi spuse:
- E ascunsă aici, ia-o singură. N-am vrut s-o ating înaintea ta.
Maimuţa vîrî laba în capcană şi se prinse în ea. Vulpea fugi în pădure, adună toate fiarele şi le-o arătă pe maimuţă.
- Priviţi, le spuse ea, ce fel de căpetenie v-aţi ales! N-are un dram de minte, de aceea a nimerit în capcană.
Fiarele pădurii o aleseseră odată pe maimuţă căpetenia lor. Vulpea veni la maimuţă şi îi spuse:
- De acum eşti căpetenia noastră şi vreau să-ţi fac un serviciu: am găsit în pădure o comoară. Vin-o să ţi-o arăt.
Maimuţa se bucură tare şi o porni după vulpe. Aceasta o aduse în faţa unei capcane şi îi spuse:
- E ascunsă aici, ia-o singură. N-am vrut s-o ating înaintea ta.
Maimuţa vîrî laba în capcană şi se prinse în ea. Vulpea fugi în pădure, adună toate fiarele şi le-o arătă pe maimuţă.
- Priviţi, le spuse ea, ce fel de căpetenie v-aţi ales! N-are un dram de minte, de aceea a nimerit în capcană.
MOTANUL CU ZURGĂLĂI
Nu mai era de trăit pentru şoareci din pricina motanului. în fiecare zi doi sau trei din ei cădeau în ghearele sale. Odată s-au adunat cu toţii să hotărască cum să scape de primejdie. Au vorbit ce-au vorbit, dar nu le venea nimic mai deosebit în minte. Dar iată că un şoricel luă cuvîntul:
Am să vă spun eu cum putem scăpa de motan. M-am gîndit că pierim atîţia fiindcă nu ştim cînd acesta se apropie de noi. Trebuie să-i legăm la gît nişte zurgălăi, care să sune tare. De fiecare dată cînd motanul se va apropia de noi, zurgălăii ne-or da de veste şi vom putea fugi la timp.
N-ar fi rău, spuse un şoarece bătrîn, numai că cineva trebuie să şi lege zurgălăii la gîtul motanului. Te-ai gîndit bine, fă tu treaba asta şi ţi-om rămîne recunoscători cu toţii.
Nu mai era de trăit pentru şoareci din pricina motanului. în fiecare zi doi sau trei din ei cădeau în ghearele sale. Odată s-au adunat cu toţii să hotărască cum să scape de primejdie. Au vorbit ce-au vorbit, dar nu le venea nimic mai deosebit în minte. Dar iată că un şoricel luă cuvîntul:
Am să vă spun eu cum putem scăpa de motan. M-am gîndit că pierim atîţia fiindcă nu ştim cînd acesta se apropie de noi. Trebuie să-i legăm la gît nişte zurgălăi, care să sune tare. De fiecare dată cînd motanul se va apropia de noi, zurgălăii ne-or da de veste şi vom putea fugi la timp.
N-ar fi rău, spuse un şoarece bătrîn, numai că cineva trebuie să şi lege zurgălăii la gîtul motanului. Te-ai gîndit bine, fă tu treaba asta şi ţi-om rămîne recunoscători cu toţii.
LEUL ŞI MĂGARUL
Se duse leul la vînătoare, îl luă pe măgar cu el şi îi spuse:
- Ia-o înainte prin pădure, măgarule, şi strigă cît poţi de tare, căci ai un gîtlej pe cinste. Fiarele care o vor lua la fugă, spăimîntate de strigătul tău, vor cădea în ghearele mele.
Aşa şi făcură. Măgarul răgea, fiarele o rupeau la fugă care încotro, iar leul punea gheara pe ele. După vînătoare, leul spuse măgarului:
- Bravo ţie, ai strigat cum nu se poate mai bine. De atunci, măgarul rage mereu, tot aşteptînd să fie lăudat de careva.
Se duse leul la vînătoare, îl luă pe măgar cu el şi îi spuse:
- Ia-o înainte prin pădure, măgarule, şi strigă cît poţi de tare, căci ai un gîtlej pe cinste. Fiarele care o vor lua la fugă, spăimîntate de strigătul tău, vor cădea în ghearele mele.
Aşa şi făcură. Măgarul răgea, fiarele o rupeau la fugă care încotro, iar leul punea gheara pe ele. După vînătoare, leul spuse măgarului:
- Bravo ţie, ai strigat cum nu se poate mai bine. De atunci, măgarul rage mereu, tot aşteptînd să fie lăudat de careva.
LUPUL ŞI VULPEA
Lupul fugea urmărit de cîini şi vru să se ascundă într-o văgăună săpată de ape. Dar în văgăună şedea o vulpe, care-şi arătă colţii şi-i spuse:
- Să pleci de aici, locul acesta este al meu! Lupul nu se lăsă atras în dispută, ci spuse doar
atît:
- Dacă nu eram cu cîinii pe urmele mele, îţi arătam eu al cui este locul acesta, dar aşa, se prea poate să ai dreptate.
Lupul fugea urmărit de cîini şi vru să se ascundă într-o văgăună săpată de ape. Dar în văgăună şedea o vulpe, care-şi arătă colţii şi-i spuse:
- Să pleci de aici, locul acesta este al meu! Lupul nu se lăsă atras în dispută, ci spuse doar
atît:
- Dacă nu eram cu cîinii pe urmele mele, îţi arătam eu al cui este locul acesta, dar aşa, se prea poate să ai dreptate.
VULPEA ŞI LUPUL
Tare o mai necăjeau purecii pe vulpe. Aşa că se gîndi cum să scape de ei. Veni deci pe malul rîului şi începu să-şi vîre coada încetişor, din vîrf, tot mai adînc în rîu. Din coadă, purecii prinseră a-i sări în spinare. Atunci vulpea îşi cufundă în apă şi picioarele dindărăt. Purecii îi săreau tot mai sus pe spinare, apoi pe grumaz, apoi pe cap. Vulpea se cufundă şi mai adînc în rîu, aşa încît la suprafaţa apei îi rămăsese numai capul. Purecii se îngrămă¬diră toţi pe botul ei. Atunci vulpea se cufundă toată în apă. Purecii săriră pe uscat, iar vulpea ieşi din rîu în alt loc. Lupul văzu isprava vulpii şi se gîndi să facă o treabă mai bună. El sări dintru-nceput cu capul înainte, se scufundă adînc şi rămase în aşteptare pe fundul apei. Trăgea nădejdea, vezi bine, că purecii vor pieri toţi dintr-o dată. Cînd ieşi însă din rîu, purecii îşi reveniră şi prinseră a-l pişca şi mai tare.
Tare o mai necăjeau purecii pe vulpe. Aşa că se gîndi cum să scape de ei. Veni deci pe malul rîului şi începu să-şi vîre coada încetişor, din vîrf, tot mai adînc în rîu. Din coadă, purecii prinseră a-i sări în spinare. Atunci vulpea îşi cufundă în apă şi picioarele dindărăt. Purecii îi săreau tot mai sus pe spinare, apoi pe grumaz, apoi pe cap. Vulpea se cufundă şi mai adînc în rîu, aşa încît la suprafaţa apei îi rămăsese numai capul. Purecii se îngrămă¬diră toţi pe botul ei. Atunci vulpea se cufundă toată în apă. Purecii săriră pe uscat, iar vulpea ieşi din rîu în alt loc. Lupul văzu isprava vulpii şi se gîndi să facă o treabă mai bună. El sări dintru-nceput cu capul înainte, se scufundă adînc şi rămase în aşteptare pe fundul apei. Trăgea nădejdea, vezi bine, că purecii vor pieri toţi dintr-o dată. Cînd ieşi însă din rîu, purecii îşi reveniră şi prinseră a-l pişca şi mai tare.
ŢĂRANUL ŞI NOROCUL
Un ţăran purcese la cositul păşunii, dar adormi, în vremea asta Norocul se preumbla prin lume. El se apropie de ţăran şi spuse:
în loc să muncească, el doarme, iar mai tîrziu n-o să poată cosi din pricina vremii şi-o să dea vina pe mine. O să zică: „N-am noroc".
Un ţăran purcese la cositul păşunii, dar adormi, în vremea asta Norocul se preumbla prin lume. El se apropie de ţăran şi spuse:
în loc să muncească, el doarme, iar mai tîrziu n-o să poată cosi din pricina vremii şi-o să dea vina pe mine. O să zică: „N-am noroc".
FETIŢA ŞI LIBELULA
O fetiţă prinse o libelulă şi vroia să-i smulgă picioarele. Tata îi spuse:
— Acestea sînt libelulele care dansează în zori.
Fetiţa îşi aminti de vibraţiile lor şi dădu drumul libelulei.
O fetiţă prinse o libelulă şi vroia să-i smulgă picioarele. Tata îi spuse:
— Acestea sînt libelulele care dansează în zori.
Fetiţa îşi aminti de vibraţiile lor şi dădu drumul libelulei.
Citește și poveștile scrise de Lev Tolstoi
|
|
|
Povesti de: FRATII GRIMM CREANGA EMINESCU SLAVICI ANDERSEN ISPIRESCU DELAVRANCEA FILIMON TOLSTOI