95 de fabule scrise de Lev Tolstoi - pagina 3
Pagina 3 - Citește online aici pe site, 95 de fabule pentru copii scrise de scriitorul rus Lev Tolstoi. Citește fabule de Lev Tolstoi precum: Cerbul și puiul de cerb, Vulpea și strugurii, Găina și rândunica, , Măgarul în piele de leu, Viticultorul și feciorii săi, Vulpea și țapul, Cocor și barză, Pescarul și peștișorul, Iepurii și broaștele, și multe altele.
CERBUL ŞI PUIUL DE CERB
Puiul de cerb îl întrebă odată pe părintele său:
- Tăicuţă, eşti mai mare şi mai ager decît cîinii, ba mai ai şi nişte coarne uriaşe cu care să te aperi.
De ce atunci ţi-e aşa frică de cîini?
Cerbul se puse pe rîs şi răspunse:
- Ai dreptate, băiete. Numai că nu ştiu cum se întîmplă: de fiecare dată cînd îi aud pe cîini lătrînd, n-apuc să mă gîndesc la toate astea, fiindcă mă pomenesc zvîntînd pămîntul în fugă.
Puiul de cerb îl întrebă odată pe părintele său:
- Tăicuţă, eşti mai mare şi mai ager decît cîinii, ba mai ai şi nişte coarne uriaşe cu care să te aperi.
De ce atunci ţi-e aşa frică de cîini?
Cerbul se puse pe rîs şi răspunse:
- Ai dreptate, băiete. Numai că nu ştiu cum se întîmplă: de fiecare dată cînd îi aud pe cîini lătrînd, n-apuc să mă gîndesc la toate astea, fiindcă mă pomenesc zvîntînd pămîntul în fugă.
VULPEA ŞI STRUGURII
Vulpea văzu nişte struguri frumoşi, daţi în pîrg şi tot chitea cum să se înfrupte dintr-înşii.
Multă vreme ţopăi ea sub butuc, dar nu izbuti să ajungă la ei. Ca să-şi înăbuşe ciuda, zise:
- Sînt încă acri.
Vulpea văzu nişte struguri frumoşi, daţi în pîrg şi tot chitea cum să se înfrupte dintr-înşii.
Multă vreme ţopăi ea sub butuc, dar nu izbuti să ajungă la ei. Ca să-şi înăbuşe ciuda, zise:
- Sînt încă acri.
GĂINA ŞI RÂNDUNICA
O găină dădu peste nişte ouă de şarpe şi se apucă să le clocească. Văzînd-o ce face, o rîndunică îi spuse:
— N-ai minte deloc! După ce vei scoate puii şi-or creşte mai măricei, pe tine te-or obijdui mai întîi.
O găină dădu peste nişte ouă de şarpe şi se apucă să le clocească. Văzînd-o ce face, o rîndunică îi spuse:
— N-ai minte deloc! După ce vei scoate puii şi-or creşte mai măricei, pe tine te-or obijdui mai întîi.
MĂGARUL ÎN PIELE DE LEU
Măgarul îmbrăcă o piele de leu şi toată lumea crezu că-i un leu adevărat. Oamenii şi vitele o luară la fugă. Dar prinse a bate vîntul, pielea flutură săltînd într-o parte şi îl dădu de gol pe măgar. Oamenii se întoarseră şi îl ciomăgiră zdravăn.
Măgarul îmbrăcă o piele de leu şi toată lumea crezu că-i un leu adevărat. Oamenii şi vitele o luară la fugă. Dar prinse a bate vîntul, pielea flutură săltînd într-o parte şi îl dădu de gol pe măgar. Oamenii se întoarseră şi îl ciomăgiră zdravăn.
VITICULTORUL ŞI FECIORII SĂI
Un viticultor vroia să-i deprindă pe feciorii săi cu munca în vie. Cînd ajunse pe patul morţii, îi chemă la el şi le spuse:
— După ce o să mor, copii, să căutaţi în vie, căci am ascuns ceva acolo.
Feciorii se gîndiră că-i vorba de o comoară, şi după ce părintele lor închise ochii, se apucară să sape în vie. Comoara n-o găsiră, dar pămîntul l-au săpat atît de bine, încît via începu să dea rod mult mai bogat. Şi se îmbogăţiră cu toţii.
Un viticultor vroia să-i deprindă pe feciorii săi cu munca în vie. Cînd ajunse pe patul morţii, îi chemă la el şi le spuse:
— După ce o să mor, copii, să căutaţi în vie, căci am ascuns ceva acolo.
Feciorii se gîndiră că-i vorba de o comoară, şi după ce părintele lor închise ochii, se apucară să sape în vie. Comoara n-o găsiră, dar pămîntul l-au săpat atît de bine, încît via începu să dea rod mult mai bogat. Şi se îmbogăţiră cu toţii.
VULPEA ŞI ŢAPUL
Ţapului i se făcu sete. El coborî sub un mal abrupt, la izvor, şi se adapă pînă se îngreuie de tot. Dînd să iasă de sub mal, nici că mai putu. Şi începu să behăie. Vulpea îl văzu şi spuse:
— Aşa păţesc nerozii! Dacă ai avea minte cît păr în barbă, te-ai fi gîndit înainte de-a coborî, cum ai să ieşi de acolo.
Ţapului i se făcu sete. El coborî sub un mal abrupt, la izvor, şi se adapă pînă se îngreuie de tot. Dînd să iasă de sub mal, nici că mai putu. Şi începu să behăie. Vulpea îl văzu şi spuse:
— Aşa păţesc nerozii! Dacă ai avea minte cît păr în barbă, te-ai fi gîndit înainte de-a coborî, cum ai să ieşi de acolo.
COCOR ŞI BARZĂ
Un ţăran întinse plasa de prins păsări, pentru a-şi feri de cocori semănăturile pe care aceştia le călcau în picioare. în plasă nimeriră cîţiva cocori, dar şi o barză deolaltă cu ei.
Barza îi spuse ţăranului:
Mie să-mi dai drumul: nu sînt cocor, ci barză. Sîntem cele mai respectate păsări şi apoi, am cuibul chiar pe casa părintelui tău. Pînă şi după penele mele poţi vedea că nu sînt cocor. Ţăranul răspunse:
- Cu cocorii te-am prins, cu ei odată am să-ţi fac de petrecanie.
Un ţăran întinse plasa de prins păsări, pentru a-şi feri de cocori semănăturile pe care aceştia le călcau în picioare. în plasă nimeriră cîţiva cocori, dar şi o barză deolaltă cu ei.
Barza îi spuse ţăranului:
Mie să-mi dai drumul: nu sînt cocor, ci barză. Sîntem cele mai respectate păsări şi apoi, am cuibul chiar pe casa părintelui tău. Pînă şi după penele mele poţi vedea că nu sînt cocor. Ţăranul răspunse:
- Cu cocorii te-am prins, cu ei odată am să-ţi fac de petrecanie.
PESCARUL ŞI PEŞTIŞORUL
Un pescar prinse un peştişor. Acesta îi spuse:
- Dă-mi drumul înapoi în baltă, pescarule, doar vezi cît de pricăjit sînt. N-ai să tragi nici un folos de pe urma mea. Dacă îmi dai drumul, am să cresc mare, iar cînd mă vei prinde iar — folosul va fi pe măsură.
Pescarul răspunse:
- N-are minte acela care aşteaptă numai folos mare, pe cel mic scăpîndu-l din mînă.
Un pescar prinse un peştişor. Acesta îi spuse:
- Dă-mi drumul înapoi în baltă, pescarule, doar vezi cît de pricăjit sînt. N-ai să tragi nici un folos de pe urma mea. Dacă îmi dai drumul, am să cresc mare, iar cînd mă vei prinde iar — folosul va fi pe măsură.
Pescarul răspunse:
- N-are minte acela care aşteaptă numai folos mare, pe cel mic scăpîndu-l din mînă.
IEPURII ŞI BROAŞTELE
Se adunară într-o zi iepurii şi începură a se jelui care mai de care:
- Pierzania ni se trage şi de la om, şi de la cîini, şi de la vulturi, şi de la felurite alte fiare. Mai bine să terminăm odată cu viaţa, decît să ne chinuim şi să tot trăim cu frica-n sîn. Haideţi să ne înecăm cu toţii!
Şi o porniră ţopăind spre lac, hotărîţi să-şi pună capăt zilelor. Auzindu-i pe iepuri venind, broaştele se aruncară bîldîbîc cu toatele în apă. Atunci unul din iepuri grăi:
- Ia opriţi-vă, fraţilor! Să mai zăbovim cu înecatul. Viaţa broaştelor, după cum vedeţi, e mai rea decît a noastră, de vreme ce se tem de noi.
Se adunară într-o zi iepurii şi începură a se jelui care mai de care:
- Pierzania ni se trage şi de la om, şi de la cîini, şi de la vulturi, şi de la felurite alte fiare. Mai bine să terminăm odată cu viaţa, decît să ne chinuim şi să tot trăim cu frica-n sîn. Haideţi să ne înecăm cu toţii!
Şi o porniră ţopăind spre lac, hotărîţi să-şi pună capăt zilelor. Auzindu-i pe iepuri venind, broaştele se aruncară bîldîbîc cu toatele în apă. Atunci unul din iepuri grăi:
- Ia opriţi-vă, fraţilor! Să mai zăbovim cu înecatul. Viaţa broaştelor, după cum vedeţi, e mai rea decît a noastră, de vreme ce se tem de noi.
TATĂL ŞI FECIORII
Un tată porunci feciorilor săi să trăiască în bună înţelegere, dar ei nu-i dădeau ascultare. Atunci le ceru să-i aducă un tîrn şi le spuse:
- Rupeţi-l!
Se tot străduiră feciorii, dar nu-l putură rupe. Tatăl desfăcu tîrnul şi le ceru să rupă nuielele una cîte una.
Feciorii frînseră cu uşurinţă nuielele. Atunci tata le spuse:
- Aşa va fi şi cu voi: dacă veţi trăi în bună în¬ţelegere, nimeni nu vă va putea frînge vreodată. Dacă însă vă veţi certa şi vă veţi răzleţi în viaţă, oricine vă va putea da uşor pierzaniei.
Un tată porunci feciorilor săi să trăiască în bună înţelegere, dar ei nu-i dădeau ascultare. Atunci le ceru să-i aducă un tîrn şi le spuse:
- Rupeţi-l!
Se tot străduiră feciorii, dar nu-l putură rupe. Tatăl desfăcu tîrnul şi le ceru să rupă nuielele una cîte una.
Feciorii frînseră cu uşurinţă nuielele. Atunci tata le spuse:
- Aşa va fi şi cu voi: dacă veţi trăi în bună în¬ţelegere, nimeni nu vă va putea frînge vreodată. Dacă însă vă veţi certa şi vă veţi răzleţi în viaţă, oricine vă va putea da uşor pierzaniei.
VULPEA
Vulpea nimeri într-o capcană, se smulse din ea şi rămase fără coadă. Văzînd una ca asta, începu să se gîndească cum să scape de ruşine. Adună toate suratele şi încercă să le hotărască să-şi taie şi ele coada.
- Coada, le spuse ea, nu ne este de nici o trebuinţă; e o greutate de prisos pe care o tot cărăm după noi.
Una dintre vulpi răspunse:
- Hm, n-ai spune tu asta dacă nu erai bearcă! Vulpea bearcă tăcu chitic şi plecă ruşinată de acolo.
Vulpea nimeri într-o capcană, se smulse din ea şi rămase fără coadă. Văzînd una ca asta, începu să se gîndească cum să scape de ruşine. Adună toate suratele şi încercă să le hotărască să-şi taie şi ele coada.
- Coada, le spuse ea, nu ne este de nici o trebuinţă; e o greutate de prisos pe care o tot cărăm după noi.
Una dintre vulpi răspunse:
- Hm, n-ai spune tu asta dacă nu erai bearcă! Vulpea bearcă tăcu chitic şi plecă ruşinată de acolo.
ŢÂNŢARUL ŞI LEUL
Un ţînţar veni înaintea leului şi îi spuse: — Oare crezi cu adevărat că eşti mai tare decît mine? Haida-de! Ce fel de putere o mai fi şi aceea să zgîrii cu ghearele şi să apuci cu colţii — asta fac şi muierele cînd se iau în tărbacă cu bărbatul. Eu sînt mai tare ca tine — vrei, ieşi la luptă dreaptă, că te-aştept!
Şi ţînţarul, trîmbiţînd vitejeşte, se năpusti asupra leului şi se porni să-l înţepe în nas şi în părţile descoperite ale fălcilor. Leul se bătu cu labele peste bot, înfipse ghearele în obraz, zdrelindu-l şi însîngerîndu-l, pînă cînd căzu la pămînt, sfîrşit de puteri.
Ţînţarul îşi trîmbiţă vesel victoria şi zbură de acolo. Dar, peste puţin nimeri în plasa unui păianjen, care, sărind asupra-i, se apucă să-l sugă de sînge. Ţînţarul spuse:
- Poftim, am biruit o fiară cumplită cum e leul şi acum mă dă gata un ticălos de păianjen!
Un ţînţar veni înaintea leului şi îi spuse: — Oare crezi cu adevărat că eşti mai tare decît mine? Haida-de! Ce fel de putere o mai fi şi aceea să zgîrii cu ghearele şi să apuci cu colţii — asta fac şi muierele cînd se iau în tărbacă cu bărbatul. Eu sînt mai tare ca tine — vrei, ieşi la luptă dreaptă, că te-aştept!
Şi ţînţarul, trîmbiţînd vitejeşte, se năpusti asupra leului şi se porni să-l înţepe în nas şi în părţile descoperite ale fălcilor. Leul se bătu cu labele peste bot, înfipse ghearele în obraz, zdrelindu-l şi însîngerîndu-l, pînă cînd căzu la pămînt, sfîrşit de puteri.
Ţînţarul îşi trîmbiţă vesel victoria şi zbură de acolo. Dar, peste puţin nimeri în plasa unui păianjen, care, sărind asupra-i, se apucă să-l sugă de sînge. Ţînţarul spuse:
- Poftim, am biruit o fiară cumplită cum e leul şi acum mă dă gata un ticălos de păianjen!
CÂINELE ŞI LUPUL
Cîinele adormi în faţa porţii casei pe lîngă care trăia. Un lup flămînd dădu buzna asupra-i şi vru să-l mănînce. Cîinele îi spuse:
- Lupule! Nu te grăbi să mă mănînci — vezi bine, sînt numai piele şi os. Mai rabdă niţel, stăpînii mei or să joace nunta, voi avea mîncare din belşug şi am să mă îngraş. Atunci să vii să mă mănînci.
Lupul îi dădu crezare şi plecă. Peste cîtva timp veni iar la casa cu pricina şi, ce să vezi — cîinele şedea pe acoperişul casei. Lupul îl întrebă:
- Ei, s-a jucat nunta? Cîinele răspunse:
- Să ştii de la mine, lupule: cînd mă vei mai găsi vreodată somnoros în faţa porţii, să nu mai aştepţi altă nuntă.
Cîinele adormi în faţa porţii casei pe lîngă care trăia. Un lup flămînd dădu buzna asupra-i şi vru să-l mănînce. Cîinele îi spuse:
- Lupule! Nu te grăbi să mă mănînci — vezi bine, sînt numai piele şi os. Mai rabdă niţel, stăpînii mei or să joace nunta, voi avea mîncare din belşug şi am să mă îngraş. Atunci să vii să mă mănînci.
Lupul îi dădu crezare şi plecă. Peste cîtva timp veni iar la casa cu pricina şi, ce să vezi — cîinele şedea pe acoperişul casei. Lupul îl întrebă:
- Ei, s-a jucat nunta? Cîinele răspunse:
- Să ştii de la mine, lupule: cînd mă vei mai găsi vreodată somnoros în faţa porţii, să nu mai aştepţi altă nuntă.
MĂGARUL SĂLBATIC ŞI CEL DOMESTIC
Un măgar sălbatic, întîlnind un măgar domestic, se apropie de el şi începu să-i laude traiul: ce dolofan e la trup şi ce hrană îmbelşugată primeşte. Dar cînd văzu ce samar i se pune acestuia în spinare şi ce de bîte începe să-i care stăpînul, măgarul sălbatic spuse:
- Nu, frăţioare, acum nu te mai invidiez - prea piperat e preţul pe care-l plăteşti.
Un măgar sălbatic, întîlnind un măgar domestic, se apropie de el şi începu să-i laude traiul: ce dolofan e la trup şi ce hrană îmbelşugată primeşte. Dar cînd văzu ce samar i se pune acestuia în spinare şi ce de bîte începe să-i care stăpînul, măgarul sălbatic spuse:
- Nu, frăţioare, acum nu te mai invidiez - prea piperat e preţul pe care-l plăteşti.
CALUL ŞI STĂPÂNII
Un grădinar avea un cal. Calul muncea mult şi primea hrană puţină. Şi se rugă calul celui de sus să-l mute la un alt stăpîn. Aşa se şi întîmplă. Grădinarul vîndu calul unui olar. Calul se bucură la început, numai că la olar munca se dovedi şi mai grea. Şi iar începu calul să se plîngă de soartă şi să se roage să fie mutat la un stăpîn mai bun. I se împlini şi această rugă. Olarul îşi vîndu calul unui pielar. Dar cînd privirea îi căzu pe pieile de cai întinse spre uscare în curtea pielarului, cu spaimă în suflet strigă bietul de el:
- Vai mie, atîta mi-a fost! Mai bine rămîneam la ceilalţi stăpîni, că acum m-au vîndut nu pentru muncă, ci pentru pielea mea!
Un grădinar avea un cal. Calul muncea mult şi primea hrană puţină. Şi se rugă calul celui de sus să-l mute la un alt stăpîn. Aşa se şi întîmplă. Grădinarul vîndu calul unui olar. Calul se bucură la început, numai că la olar munca se dovedi şi mai grea. Şi iar începu calul să se plîngă de soartă şi să se roage să fie mutat la un stăpîn mai bun. I se împlini şi această rugă. Olarul îşi vîndu calul unui pielar. Dar cînd privirea îi căzu pe pieile de cai întinse spre uscare în curtea pielarului, cu spaimă în suflet strigă bietul de el:
- Vai mie, atîta mi-a fost! Mai bine rămîneam la ceilalţi stăpîni, că acum m-au vîndut nu pentru muncă, ci pentru pielea mea!
LUPUL ŞI CAPRA
Văzînd o capră păscînd pe creasta unei stînci golaşe unde nu putea ajunge, lupul îi spuse:
— Ai face bine să cobori în vale. Aici şi locul e mai neted, şi iarba e mai dulce la gust.
Capra răspunse:
- Nu pentru asta, lupule, mă chemi tu în vale. De hrana mea puţin îţi pasă ţie — tu de a ta te îngrijeşti.
Văzînd o capră păscînd pe creasta unei stînci golaşe unde nu putea ajunge, lupul îi spuse:
— Ai face bine să cobori în vale. Aici şi locul e mai neted, şi iarba e mai dulce la gust.
Capra răspunse:
- Nu pentru asta, lupule, mă chemi tu în vale. De hrana mea puţin îţi pasă ţie — tu de a ta te îngrijeşti.
CERBUL
Un cerb veni la pîrîu să-şi potolească setea. Văzîn-du-şi chipul oglindit în apă, se bucură nespus de frumuseţea coarnelor sale, că sînt atît de mari şi de ră-muroase. Cît despre picioare, privindu-le, spuse:
- Numai picioarele mi-s cam slăbănoage şi urîte. Dar iată că din desiş sări asupra-i un leu. Cerbul o rupse de fugă, spre cîmp deschis. Era gata-gata să scape de urmăritor, dar se nimeri în drumul său o pădure. Coarnele cerbului se încurcară în crengi, iar leul puse gheara pe el. în ceasul cel de pe urmă, îşi spuse:
- Ceea ce mi s-a părut slăbănog şi urît era să-mi scape viaţa, iar ceea ce m-a bucurat prin frumuseţe mi-a adus pierzania.
Un cerb veni la pîrîu să-şi potolească setea. Văzîn-du-şi chipul oglindit în apă, se bucură nespus de frumuseţea coarnelor sale, că sînt atît de mari şi de ră-muroase. Cît despre picioare, privindu-le, spuse:
- Numai picioarele mi-s cam slăbănoage şi urîte. Dar iată că din desiş sări asupra-i un leu. Cerbul o rupse de fugă, spre cîmp deschis. Era gata-gata să scape de urmăritor, dar se nimeri în drumul său o pădure. Coarnele cerbului se încurcară în crengi, iar leul puse gheara pe el. în ceasul cel de pe urmă, îşi spuse:
- Ceea ce mi s-a părut slăbănog şi urît era să-mi scape viaţa, iar ceea ce m-a bucurat prin frumuseţe mi-a adus pierzania.
CERBUL ŞI VIA
Urmărit de vînători, un cerb se ascunse într-o vie. După ce vînătorii trecură de el fără să-l vadă, cerbul se apucă să rumege cîteva foi de viţă.
Auzind foşnet de frunze, vînătorii se gîndiră: „N-o fi vreo sălbăticiune ascunsă după butuc?" şi traseră într-acolo, rănindu-l pe cerb.
Şi îşi spuse cerbul, în timp ce-şi dădea sufletul:
- Am fost pedepsit după merit. Căci am vrut să mănînc frunzele, care cu puţin înainte mi-au salvat viaţa.
Urmărit de vînători, un cerb se ascunse într-o vie. După ce vînătorii trecură de el fără să-l vadă, cerbul se apucă să rumege cîteva foi de viţă.
Auzind foşnet de frunze, vînătorii se gîndiră: „N-o fi vreo sălbăticiune ascunsă după butuc?" şi traseră într-acolo, rănindu-l pe cerb.
Şi îşi spuse cerbul, în timp ce-şi dădea sufletul:
- Am fost pedepsit după merit. Căci am vrut să mănînc frunzele, care cu puţin înainte mi-au salvat viaţa.
BĂTRÂNUL ŞI MOARTEA
Un bătrîn tăie nişte lemne şi se apucă să le care. Avea mult de mers pînă acasă. Istovit de la o vreme, lăsă jos legătura şi spuse:
Of, de-ar veni moartea odată! Moartea apăru pe loc şi întrebă:
Iată-mă-s, ce vrei de la mine? Bătrînul se sperie şi răspunse:
- Să mă ajuţi să-mi pun legătura asta de lemne în spinare.
Un bătrîn tăie nişte lemne şi se apucă să le care. Avea mult de mers pînă acasă. Istovit de la o vreme, lăsă jos legătura şi spuse:
Of, de-ar veni moartea odată! Moartea apăru pe loc şi întrebă:
Iată-mă-s, ce vrei de la mine? Bătrînul se sperie şi răspunse:
- Să mă ajuţi să-mi pun legătura asta de lemne în spinare.
LEUL ŞI VULPEA
Din pricina bătrîneţii, leul nu mai putea să prindă sălbăticiunile şi se gîndi la un vicleşug: se retrase într-o peşteră şi se prefăcu bolnav. Sălbăticiunile veneau să-l vadă şi el le mînca pe toate care intrau acolo. Vulpea mirosi despre ce-i vorba, aşa că se opri la intrarea în peşteră şi spuse:
Ei, leule, cum o mai duci? Leul răspunse:
Nu prea bine. Da' de ce nu vrei să intri înăuntru? Iar vulpea, de colo:
- Nu intru, fiindcă citesc după urme: multe intrări, dar nici o ieşire de aici.
Din pricina bătrîneţii, leul nu mai putea să prindă sălbăticiunile şi se gîndi la un vicleşug: se retrase într-o peşteră şi se prefăcu bolnav. Sălbăticiunile veneau să-l vadă şi el le mînca pe toate care intrau acolo. Vulpea mirosi despre ce-i vorba, aşa că se opri la intrarea în peşteră şi spuse:
Ei, leule, cum o mai duci? Leul răspunse:
Nu prea bine. Da' de ce nu vrei să intri înăuntru? Iar vulpea, de colo:
- Nu intru, fiindcă citesc după urme: multe intrări, dar nici o ieşire de aici.
Citește și poveștile scrise de Lev Tolstoi
|
|
|
Povesti de: FRATII GRIMM CREANGA EMINESCU SLAVICI ANDERSEN ISPIRESCU DELAVRANCEA FILIMON TOLSTOI