Leul și cățelușa - poveste de Lev Tolstoi
Citește online povestea pentru copii "Leul și cățelușa" scrisă de Lev Tolstoi. Citeste povestirea scurtă Leul și cățelușa în care este vorba despre un loc special amenajat pentru animale deschis in Londra, la care oamenilor li se cereau bani sau caini si pisici pentru a hrani salbaticiunile.
Citește povestea "Leul și cățelușa"
La Londra se deschisese o menajerie. Pentru vizitarea ei se cereau bani ori câini şi pisici, spre a hrăni sălbăticiunile aduse.
Cineva a vrut să vadă animalele; a prins pe stradă o căţeluşă şi a dus-o la menajerie. I s-a dat drumul înăuntru să viziteze menajeria, iar pe căţeluşă au luat-o şi au aruncat-o în cuşca unui leu, să o mănânce.
Căţeluşa şi-a adunat coada şi s-a ghemuit într-un colţ al cuştii. Leul s-a apropiat de ea şi a prins să o miroasă.
Căţeluşa s-a întins cu labele în sus şi a început să dea din codiţă. Leul a întors-o pe partea cealaltă. Căţeluşa a sărit şi s-a aşezat în faţa leului pe lăbuţele de dinapoi. Leul a privit-o, a scuturat din cap şi n-a atins-o.
Când stăpânul i-a aruncat în cuşcă porţia de carne, leul a rupt o bucată şi i-a dat căţeluşei.
Seara, când leul s-a culcat, căţeluşa s-a întins lângă dânsul, punându-şi capul pe laba lui.
De atunci căţeluşa a trăit cu leul, în aceeaşi cuşcă. El mânca ce i se aducea şi nu se atingea de căţeluşă, uneori se juca cu ea şi dormeau împreună.
Odată un domn a vizitat menajeria şi şi-a recunoscut căţeluşa. El l-a rugat pe proprietarul menajeriei să i-o dea. Stăpânul s-a învoit şi a chemat căţeluşa să o scoată din cuşcă. Dar leul şi-a zbârlit coada şi a răcnit.
Aşa au trăit leul şi căţeluşa un an întreg în aceeaşi cuşcă. După un an însă, căţeluşa s-a îmbolnăvit şi a murit. În ziua aceea leul nu s-a atins de mâncare, mereu mirosea căţeluşa şi o pipăia cu labele.
Când a înţeles că a murit, a sărit în sus ca ars, s-a zbârlit, a început să-şi biciuiască coapsele cu coada, s-a năpustit în peretele cuştii şi a prins să roadă zăvoarele şi podeaua.
Toată ziua s-a frământat, s-a zbătut în cuşcă şi a urlat, apoi s-a întins lângă căţeluşa moartă şi părea că s-a liniştit. Dar când stăpânul menajeriei a vrut să scoată căţeluşa, leul n-a îngăduit nimănui să se apropie de ea.
Închipuindu-şi că leul îşi va uita durerea dacă va căpăta o altă căţeluşă, stăpânul i-a vârât în cuşcă una vie. Leul însă a sfâşiat-o imediat. După aceea a cuprins în braţe căţeluşa moartă şi a zăcut aşa cinci zile.
A şasea zi a murit şi leul.
Cineva a vrut să vadă animalele; a prins pe stradă o căţeluşă şi a dus-o la menajerie. I s-a dat drumul înăuntru să viziteze menajeria, iar pe căţeluşă au luat-o şi au aruncat-o în cuşca unui leu, să o mănânce.
Căţeluşa şi-a adunat coada şi s-a ghemuit într-un colţ al cuştii. Leul s-a apropiat de ea şi a prins să o miroasă.
Căţeluşa s-a întins cu labele în sus şi a început să dea din codiţă. Leul a întors-o pe partea cealaltă. Căţeluşa a sărit şi s-a aşezat în faţa leului pe lăbuţele de dinapoi. Leul a privit-o, a scuturat din cap şi n-a atins-o.
Când stăpânul i-a aruncat în cuşcă porţia de carne, leul a rupt o bucată şi i-a dat căţeluşei.
Seara, când leul s-a culcat, căţeluşa s-a întins lângă dânsul, punându-şi capul pe laba lui.
De atunci căţeluşa a trăit cu leul, în aceeaşi cuşcă. El mânca ce i se aducea şi nu se atingea de căţeluşă, uneori se juca cu ea şi dormeau împreună.
Odată un domn a vizitat menajeria şi şi-a recunoscut căţeluşa. El l-a rugat pe proprietarul menajeriei să i-o dea. Stăpânul s-a învoit şi a chemat căţeluşa să o scoată din cuşcă. Dar leul şi-a zbârlit coada şi a răcnit.
Aşa au trăit leul şi căţeluşa un an întreg în aceeaşi cuşcă. După un an însă, căţeluşa s-a îmbolnăvit şi a murit. În ziua aceea leul nu s-a atins de mâncare, mereu mirosea căţeluşa şi o pipăia cu labele.
Când a înţeles că a murit, a sărit în sus ca ars, s-a zbârlit, a început să-şi biciuiască coapsele cu coada, s-a năpustit în peretele cuştii şi a prins să roadă zăvoarele şi podeaua.
Toată ziua s-a frământat, s-a zbătut în cuşcă şi a urlat, apoi s-a întins lângă căţeluşa moartă şi părea că s-a liniştit. Dar când stăpânul menajeriei a vrut să scoată căţeluşa, leul n-a îngăduit nimănui să se apropie de ea.
Închipuindu-şi că leul îşi va uita durerea dacă va căpăta o altă căţeluşă, stăpânul i-a vârât în cuşcă una vie. Leul însă a sfâşiat-o imediat. După aceea a cuprins în braţe căţeluşa moartă şi a zăcut aşa cinci zile.
A şasea zi a murit şi leul.
Sfârșit
VOCABULAR
Londra = oraş în Anglia ( Marea Britanie), capitala acestei ţări;
menajerie = loc special amenajat unde sunt ţinute animale vii, mai ales sălbatice, pentru a fi expuse publicului;
sălbătăciuni = animale sălbatice;
zbârlit = (despre păr, pene, blană etc.) aflat în neorânduială, dezordine, ridicat în sus, ciufulit;
coamă = (aici) păr lung şi stufos care creşte pe grumazul ( adică gâtul) sau de-a lungul spinării unor animale;
coapsă = (la oameni) parte a piciorului cuprinsă între şold şi genunchi;
(la animale) partea superioară (adică din partea de sus) a membrelor posterioare ( de dina-poi), cuprinsă între crupă şi gambă (crupă= partea de dinapoi şi de sus a trunchiului unor animale, cuprinsă între şale şi baza cozii; şale = partea din mijlocul spinării;
gambă = parte a membrelor de dinapoi cuprinsă între încheietura genunchiului şi copită sau labă )
a se năpusti = a se repezi cu viteză şi forţă asupra cuiva sau a ceva; a năvăli, a tăbărî, a da buzna;
zăvor = încuietoare, ivăr, care constă într-o mică bară mobilă (care se mişcă) care intră într-o mică ureche fixă;
podea = pardoseală, duşumea, adică un înveliş care acoperă planşeul unei încăperi (planşeu = partea de jos a acelei încăperi);
a îngădui = a da voie, a permite, a da cuiva permisiunea să..., a lăsa să..., a tolera ceva;
a zăcea = a sta întins, culcat sau tolănit din cauza oboselii sau a unei dureri foarte mari, boală etc.
Londra = oraş în Anglia ( Marea Britanie), capitala acestei ţări;
menajerie = loc special amenajat unde sunt ţinute animale vii, mai ales sălbatice, pentru a fi expuse publicului;
sălbătăciuni = animale sălbatice;
zbârlit = (despre păr, pene, blană etc.) aflat în neorânduială, dezordine, ridicat în sus, ciufulit;
coamă = (aici) păr lung şi stufos care creşte pe grumazul ( adică gâtul) sau de-a lungul spinării unor animale;
coapsă = (la oameni) parte a piciorului cuprinsă între şold şi genunchi;
(la animale) partea superioară (adică din partea de sus) a membrelor posterioare ( de dina-poi), cuprinsă între crupă şi gambă (crupă= partea de dinapoi şi de sus a trunchiului unor animale, cuprinsă între şale şi baza cozii; şale = partea din mijlocul spinării;
gambă = parte a membrelor de dinapoi cuprinsă între încheietura genunchiului şi copită sau labă )
a se năpusti = a se repezi cu viteză şi forţă asupra cuiva sau a ceva; a năvăli, a tăbărî, a da buzna;
zăvor = încuietoare, ivăr, care constă într-o mică bară mobilă (care se mişcă) care intră într-o mică ureche fixă;
podea = pardoseală, duşumea, adică un înveliş care acoperă planşeul unei încăperi (planşeu = partea de jos a acelei încăperi);
a îngădui = a da voie, a permite, a da cuiva permisiunea să..., a lăsa să..., a tolera ceva;
a zăcea = a sta întins, culcat sau tolănit din cauza oboselii sau a unei dureri foarte mari, boală etc.
Citește alte povești de Lev Tolstoi
Povesti de: FRATII GRIMM CREANGA EMINESCU SLAVICI ANDERSEN ISPIRESCU DELAVRANCEA FILIMON TOLSTOI
