Povești, povestiri și basme pentru copii
  • Home
  • Autori
  • Povesti
    • Printese
    • Animale
    • Povesti copii 3, 4, 5 si 6 ani
  • Ultimele
  • Contact
  • Rezumate povesti si basme
  • Micul Print de Antoine de Saint-Exupery - cap 1, 2, 3, 4, 5
  • Povești rusești
  • Povesti vietnameze
  • Povesti indoneziene
  • Povesti indiene
  • Basme si Povesti Chinezesti
  • Povesti de Craciun
    • Poveste de Craciun de Charles Dickens
  • Basme si povesti japoneze
  • Povesti si Basme Turcesti
  • Fairy Tales and Bedtime Stories


Povestea șacalului și a crocodilului - poveste scurtă indiană

​Citește povestea indiană "Povestea șacalului și a crocodilului". Citește basmul indian "Povestea șacalului și a crocodilului" în care este vorba despre un pui de șacal ce se ducea la râu să vâneze crabi. Vede ceva în apă și bagă lăbuța, dar sare speriat dându-și seama că băgase botul în gura unei dihanii. Din apă a apărut capul crocodilului care i-a promis că-l va mânca data viitoare. Deși crocodilul încearcă mereu să-l prindă, puiul de șacal reușește mereu să scape. Până într-o zi când crocodilul se duce la bârlogul șacalului și-l așteaptă să se întoarcă acasă...


Citește povestea indiană "Povestea șacalului și a crocodilului"
Picture
   Un pui de şacal a flămânzit odătă rău de tot şi a sosit de aceea la malul unui râu. Auzise de la înţeleptul lui tată că în râu găseşti întotdeauna câte ceva de-ale gurii.
   Şacalului cel mic nici prin minte nu-i dăduse că pe fundul râului trăia hainul, lacomul crocodil.
   Negândindu-se la vreo nenorocire, rătăcea şacalul de-a lungul apei şi-şi căuta ceva demâncare pentru la prânz, vreun peştişor sau un crab. Dar, cufundat în mâl, crocodilul nu-şi lua ochii de la el, tot pândind clipa când şi-ar fi putut înhăţa prada. În sfârşit, crocodilul prinse clipa nimerită. Puiul de şacal băgă de seamă că, lângă mal chiar, un crab mare ieşea de sub o rădăcină. Flămând, şacalul își și vârâse lăbuţele în apă... şi doar că nu muri de frică. Simțise că lăbuta-i nimerise în botul unei dihănii.
   Dar deşi era mai mult mort decât viu, ca și cum nimic nu s-ar fi petrecut, şacalul a strigat plin de veselie:
   —   Dibaci, tare dibaci! Crezi poate că-mi ții lăbuţa-n dinţi? Greşeşti! Ai apucat o rădăcină putredă. Mâlul, bag seama, ți-a acoperit ochii de-a binelea.
   Crocodilul și-a căscat botul şi a mârâit:
   —   Tii, ce păcat! Socoteam că voi prânzi din puiul ăsta de şacal!
   Iar şacalul cei micuţ a fugit de la mal şi a strigat:
   —   Crocodil nătâng! A doua oară nu-mi mai vâr eu lăbuţa-n botul tău!
   —   Tii, mincinosule! s-a supărat crocodilul. Ei las' că tot nu-mi scapi!
   În dimineaţa următoare şacalul veni din nou la râu, după pradă.
   De data asta ştia că crocodilul se ascunde pe-undeva, în mâl, şi-l urmăreşte pas cu pas. Dar cum să afle unde i se pitise duşmanul? Şi, iacă, începu să umble pe mal, ţipând cât îl ţinea gura:
   —   Nemaipomenit! Până acu’ vedeam întotdeauna crabii ieşind din mâl. Dar cum de nu se mai iveşte azi nici unul?... Am să mă-ntorc în pădure!
   Crocodilul, ce s-a gândit: "Ia să-mi scot eu repede vârful nasului din mâl, şacalul o să creadă că-i un crab, o să-și vâre laba în mâl şi-l înghit pe loc!"
   Şi-a scos crocodilul vârful nasului din mâl.
   Atunci puiul de şacal a fugit de la mal şi a strigat:
   —   La revedere, nene crocodilule! Nu prea aveam azi chef să vânez crabi! Mă duc să-mi aflu norocul într-altă parte!
   Puțin a lipsit ca, de furie, crocodilul să nu se muște de coadă...
   În ziua următoare, crocodilul s-a ascuns chiar lângă mal. Era de ajuns ca puiul de şacal să se apropie de apă. pentru ca să se trezească îndată în botul dihăniei. Dar fiara cea mititică s-a oprit înainte de a ajunge la mal şi-a vorbit cu glas tare:
   —   Crabii din râu au pierit de vii! Înainte vreme înotau cu toţii către mal. Stăteau sub apă şi gâlgâiau. Iar la fața apei pluteau mărgele de aer.
   "He-he, acu-i vin de hac! şi-a zis crocodilul. Încep a slobozi mărgele de aer, o să creadă că le scot crabii şi-o să vină chiar lângă apă. Aici, îl înhaț pe loc!"
   Şi crocodilul începu să gâlgâie sub apă, din răsputeri. Îndată mărgele mari de aer începură a pluti la fața apei: gâl-gâl-gâl! bul-bul-bul!
   Puiul de şacal a priceput, fireşte, cine-i cel ce gâlgâie atât de tare. Dând o fugă până-n tufele de lângă mal, a râs vesel şi-a strigat:
   —   Rămâi cu bine, nene crocodilule! Şi azi va trebui să te culci tot flămând!
   Nemaiputând răbda bătaia de joc, şi-a scos crocodilul botul din apă şi-a strigat:
   —   Oricum, tot eu te mănânc! Ce-am să mai râd atunci când am să-ți sparg capul cel prost!
   "Te pomeneşti că are dreptate! şi-a spus puiul de şacal. Dacă tot vin zi de zi la râu, are să mă prindă până la urmă. Mai bine plec în junglă: e timpul cel mai potrivit ca să mă-nfrupt cu smochine sălbatice".



​   Şi-aşa a şi făcut.
   Dar crocodilul îşi pândea ca mai înainte, în fiecare dimineaţă, duşmanul de moarte. Numai că puiul de şacal nu s-a mai arătat la râu.
   Crocodilul cel lacom şi-a pus atunci în gând să-l prindă pe uscat. 
   S-a târât crocodilul în zori de zi către o tufă mare, cu smochine sălbatice. Sub tufa aceea pământul era presărat cu smochine coapte. A adunat crocodilul toate smochinele într-o singură grămadă și s-a ascuns pe după ea.
   N-a trecut niciun ceas și puiul de șacal s-a ivit pe o potecă. Încă de departe a dat cu ochii de grămada cea mare de smochine şi s-a mirat - oare cine să le fi adunat cu atâta grijă? Nu cumva crocodilul? Şi, ca să-și dea seama dacă bănuiala-i era întemeiată, a strigat cu mirare:
   —   De unde atâtea smochine stricate? Când cad din pom, smochinele coapte se împrăștie întotdeauna. Dar astea stau grămadă! Asemenea smochine nici că se pot mânca, sunt putrede de-a binelea!
   „Trebuie să potrivesc lucrurile în aşa fel, încât să împrăştii smochinele! şi-a zis crocodilul. Atunci, de bună seamă, am să pot prinde fiara asta nătângă!"
   Şi crocodilul s-a mişcat puţintel. Câteva poame s-au rostogolit îndată ici şi colo.
   Şacalul cel micuţ a sărit degrabă în lături şi a strigat batjocoritor:
   —   Îți mulţumesc, nene crocodilule, că eşti atât de prost! Precum se vede, va trebui să rămâi flămând şi azi!
   A doua zi, pe la amiază, crocodilul s-a târât până la bârlogul duşmanului său. Bârlogul se afla săpat la rădăcina unui copac și era adânc şi încăpător.
   Bucuros, crocodilul s-a vârât înăuntru, dar şacalul cel micuţ nu era acasă.
   —   Nicio nenorocire! şi-a spus crocodilul. Acu' n-are cum să-mi mai scape din gheare. Mai devreme sau mai târziu, vine el acasă!
   Şi crocodilul s-a ascuns în bârlog.
   N-a fost nevoie să aştepte cine ştie cât. Puiul de şacal s-a întors acasă, mulţumit şi sătul; izbutise să dea peste o legătură mare de banane. S-a apropiat de bârlog şi, iacă, a zărit pe pământ nişte urme. Asemenea urme nu mai întâlnesc nicicând în junglă.
   "Nu mi s-o fi strecurat vreo fiară-n bârlog? şi-a zis șacalul. Ia să vedem".
   Şi a strigat:
   —   Bună ziua, căsuţă! De ce nu-mi dai bineţe? Înainte, numai ce mă vedeai, că-ți şi auzeam glasul. Nu cumva ni s-a întâmplat vreo nenorocire?
   —   Bună ziua, slăvite stăpân — a mormăit din bârlog crocodilul. Nu ni s-a întâmplat nicio nenorocire. Intră fără teamă!
   Puiul de şacal a cunoscut îndată glasul crocodilului, dar fireşte că nu s-a trădat. A grăit doar cu veselie:
   —   Vin îndată! Să strâng numai niscai vreascuri, ca să am cu ce-mi fierbe masa de prânz.
   Și-a prins a căra de zor în poarta bârlogului crăci uscate, frunze şi vreascuri. În vremea asta crocodilul se tupila în bârlog şi râdea în sinea lui:
   "Am izbutit, în sfârșit, să-l înşel pe urâtul ăsta flocos! Acu-i voi aminti de toate. Şi cum m-a păcălit întâia oară, şi cum m-a păcălit a doua oară, şi cum m-a păcălit a treia oară, şi cum m-a păcălit şi-a patra oară. Am să-i amintesc de toate, nimic n-am să uit. Şi-apoi îi voi sfărâma capul! Iacă, azi voi prânzi!"
   Câtă vreme a visat crocodilul la prânzul cel gustos, puiul de şacal n-a stat de pomană. A înfundat bârlogul cu vreascuri, a tras o grămadă de crăci chiar la intrare şi le-a aprins pe toate.
   Dându-şi seama ce i se întâmplă, crocodilul s-a năpustit către ieşire, printre flăcări. Dar nu i-a venit lesne. Fumul cel iute i-a atins ochii, focul i-a ars botul. Şi-a închis crocodilul ochii, să nu-l vatăme fumul, dar mai rău i-a fost, că nu mai găsea ieşirea. Văzând că moartea-l paşte, şi-a adunat crocodilul cele din urmă puteri şi s-a zvârlit înainte, prin flăcări şi fum. A ieşit mai mult mort decât viu din bârlog şi, când s-a uitat, nu mai avea coadă: coada-i arsese şi căzuse. 
   I-a fost rușine crocodilului să se-ntoarcă acasă fără coadă, așa că s-a târât până la o baltă depărtată, în care s-a mutat.
   Iar puiul de şacal pleacă de atunci să vâneze fară teamă la râu și-ntotdeauna se întoarce acasă sătul și bucuros.
Sfârșit


​Citește mai multe basme și povești indiene

Bufnița cea pizmașă
Capra prefăcută-n vârcolac
Cămătarul nerecunoscător
Cămătarul pedepsit
Ceașca fermecată
Cu ce seamănă elefantul
Două minuni
Gând-bun și Gând-rău
Judecătorul cel șiret
Neguțătorii și motanul
Neguțătorul și tinichigiul
Oala scufundată
Păsărarul cel isteț
Povestea prietenului rău
Povestea șacalului și a crocodilului
Proștii învățați
Sluga și zamindarul
Șacalul cel șiret
Șoricelul care-a fost pisică, dulău și tigru
Vaca din lună și brahmanii cei lacomi

Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - ​​​​​​TOLSTOI - ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​GÂRLEANU - ​​​MITRU - PERRAULT​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​  ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​
Powered by Create your own unique website with customizable templates.