Povești, povestiri și basme pentru copii
  • Home
  • Autori
  • Povesti
    • Printese
    • Animale
    • Povesti copii 3, 4, 5 si 6 ani
  • Ultimele
  • Contact
  • Rezumate povesti si basme
  • Micul Print de Antoine de Saint-Exupery - cap 1, 2, 3, 4, 5
  • Povești rusești
  • Povesti vietnameze
  • Povesti indoneziene
  • Povesti indiene
  • Basme si Povesti Chinezesti
  • Povesti de Craciun
    • Poveste de Craciun de Charles Dickens
  • Basme si povesti japoneze
  • Povesti si Basme Turcesti
  • Fairy Tales and Bedtime Stories

​Cămătarul pedepsit - poveste scurtă indiană

​Citește povestea indiană pentru copii "Cămătarul pedepsit". Citește basmul indian "Cămătarul pedepsit" în care este vorba despre un plugar sărac dintr-un sat din India la care a venit un cămătar pentru a cere înapoi datoria tatălui său. Pentru că nu a avut cu ce să-i plătească datoria, cămătarul a vrut să-i ia bivolul și plugul, dar la insistențele plugarului, i le-a lăsat pentru a putea munci și a-și plăti datoria. Plecat în lume pentru a afla cum să nu moară de foame, săracul plugar s-a întâlnit cu un vrăjitor ce i-a dăruit o scoică care putea să-i îndeplinească toate dorințele.


Citește povestea indiană "Cămătarul pedepsit"
Picture
Într-un sat trăia un plugar. Moştenise de la taică-su o bucată de pământ, un bivol și un plug. Un cămătar veni într-un rând la plugar și-i grăi cam așa:
   —   Tatăl tău îmi datora o sută de rupii (1). Plăteşte-mi datoria!
   —   N-am bani acu' — i-a răspuns plugarul. Aşteaptă să strâng recolta. Oi vinde orezul la oraş și ți-oi întoarce datoria tatii.
   Nu s-a învoit cămătarul:
   —   N-aştept deloc. N-ai bani, îți iau în schimb plugul şi bivolul!   
   L-a rugat plugarul:
   —   Cum să ar fără plug și fără bivol? Aibi milă de mine, domnule!
   —   Bine, sunt un om de treabă — a spus cămătarul. Îți las pentru trei zile plugul și bivolul, iar tu îmi vei da pentru asta doi mani (2) la recoltă.
   Neavând bietul ce face, a trebuit să se-nvoiască.
   A semănat orezul și a așteptat. Şi-a venit vremea culesului, dar plugarul era atât de sărac, că nici seceră n-avea.
   S-a dus la cămătar să-i ceară o seceră cu împrumut.
   A spus cămătarul:
   —   Pentru tine fac orice și nu-mi pare rău de nimic. Iacă secera. Ai să-mi dai pentru ea încă un man de orez, din recoltă.
   Iar plugarul a trebuit să se-nvoiască și cu asta.
   Din toată recolta, trei pumni de boabe i-au rămas plugarului, încolo cămătarul i-a luat tot orezul. Şi numai ce s-a apucat să-și coacă o pâine, că din nou a venit cămătarul, nemulţumit:
   —   Am venit să-ţi văd măsurile. Mi se pare mie că nu mi-ai dat toată datoria.
   —   Vai, domnule — a spus plugarul — nu poţi scoate apă din piatră seacă, așa că nu-mi mai poţi lua nimic. Mai bine învață-mă cum să trăiesc fără pâine.
   —   Prietene — a răsuflat din greu cămătarul — și bogăţia, și izbânzile în viaţă, toate ne vin de la zeul Rama. Încearcă să-l afli, și Rama te va ajuta.
   Şi-a copt plugarul trei lipii de orez, să le aibă la drum, și a pornit să-l caute pe Rama.
   În cea dintâi zi de pribegie a întâlnit un brahman.
   Mult s-a bucurat, bietul, zicându-și: "Cred că ăsta ştie unde-l pot afla pe Rama". Şi, întinzându-i brahmanului o lipie, l-a întrebat:
   —   O, cinstite părinte, oare nu mi-ai putea spune cum aş putea da de Rama?
   În loc de răspuns. brahmanul a apucat lipia, a vîrât-o în gură și, fără o vorbă, a plecat mai departe.
   Într-a doua zi, plugarul a întâlnit un alt brahman.
   "Poate că ăsta nu mai e atât de hulpav" — și-a zis, și a grăit:
   —   O, cinstite părinte, fie-ţi milă de un om sărman! N-am nimic la sufletul meu decât lipia asta. Ia-o și spune-mi cum pot să dau de Rama.
   Brahmanul s-a uitat la plugar, a vârât lipia în sân și-a plecat mai departe.
   În cea de-a treia zi, către scăpătatul soarelui, bietul plugar a zărit pe drum un cerşetor bătrân. Apropiindu-se de el, i-a întins cea din urmă lipie.
   —   Bunătatea-i răsplătită întotdeauna — a grăit bătrânul. Încotro ţi-i drumul, om de treabă, și de ce eşti îngândurat?
   A răspuns plugarul:
   —   Îl caut pe Rama, dar nimeni nu vrea să-mi arate drumul ce duce către el.
   —   Ia spune-mi, prietene, de ce vrei să-l vezi pe Rama?
   —   Un cămătar mi-a luat toată recolta. Vreau, deci, să-l întreb pe Rama ce să fac ca să nu mor de foame.
   —   Află că eu sunt vrăjitor — a spus atunci bătrânul. Nu ţi-ai cruţat pentru mine cea din urmă lipie, așa că te voi ajuta. Ia scoica asta. Suflă în ea și toate dorinţele ţi se vor împlini. Dar nu uita: înainte de a sufla în scoică, se cuvine să te închini către soare-răsare.
   Și, punând scoica la picioarele plugarului, bătrânul s-a făcut nevăzut.
   Nevenindu-i să-și creadă fericirea, a apucat sărmanul scoica, s-a închinat către soare-răsare și a strigat:
   —   Să se ivească înainte-mi un bivol, înjugat la tongă (3).



   Şi bine nici n-a dus scoica la buze, că înainte i s-a și ivit un bivol tânăr și arătos, înjugat la o tongă nouă.
   Dacă a trecut cu bivolul lui pe lângă casa cămătarului, un picușor i-a lipsit bogatului să nu moară de mirare. Lăsându-și toate treburile baltă, a dat fuga până la plugar.
   —   De unde ai furat bivolul și tonga? a strigat el supărat. Hoţule, la-nchisoare ţi-e locul!
   —   Ram, Ram! (4)  s-a-nspăimântat bietul om. M-a ajutat un vrăjitor. El mi-a dat scoica asta și mi-a zis: "Suflă în ea și ţi se va împlini tot ce dorești!" Iacă de unde am bivolul și tonga.
   În dimineaţa următoare l-a pândit cămătarul pe plugar când a pornit cu bivolul la câmp, s-a furișat în coliba lui și i-a furat scoica fermecată. A fugit apoi până acasă și, bucuros, a strigat:
   —   Vreau o sută de bivoli și zece elefanţi!
   Şi, dorindu-și asta, a suflat în scoică. Dar nici bivolii și nici elefanţii nu i-au umplut bătătura.
   "N-am suflat, pesemne, cum trebuie" — a chibzuit hoţomanul şi a strigat:
   —   Să se ivească înainte-mi un sac cu aur!
   De astă dată a suflat în partea cealaltă a scoicii, dar sacul cu aur tot nu s-a ivit.
   Până seara a tot suflat cămătarul în scoica furată, un picușor i-a lipsit să nu plesnească de-ncordare, dar nicio dorinţă nu i s-a împlinit, pentru că plugarul nu-i spusese că-nainte de a sufla în scoică se cuvenea să te închini către soare-răsare.
   Cum s-a ridicat soarele pe cer, a venit iarăși cămătarul la plugar.
   —   Scoica ta-i la mine — i-a spus el. Doar că n-o pot face să-mi împlinească dorinţele, Ți-o dau îndărăt, dar numai dacă-mi făgăduiești că voi primi îndoit tot ce-ti va da şi ție.
   Din ziua aceea cămătarul începu să se îmbogăţească ceas de ceas. Își dorea plugarul o sută de rupii, cămătarul avea dintr-o dată două sute. Îi cerea plugarul scoicii un rând de dhoti (5) cămătarul primea două rânduri. Își dorea plugarul o brăţară — două brăţări se iveau înaintea cămătarului.
   Dar cămătarul nu era mulţumit nici cu atât. De multe ori a încercat să fure scoica fermecată, pentru că acu' văzuse că, înainte de a sufla într-însa, se cuvenea să se închine către soare-răsare. De trei ori a intrat pe furiş în casa plugarului, când omul nu era acasă, dar n-a putut găsi scoica. Plugarul nu se mai despărţea de darul fermecat.
   Şi-așa s-a scurs un an. La vremea când bumbacul și orezul trebuiau să se coacă, s-a lăsat o secetă cumplită, care-a lovit toate câmpiile cu orez. Dar plugarul nu se temea de atât. A intrat pe ogorul lui, s-a închinat către soare-răsare și a grăit:
   —   Fie ca un râu adânc și lat să curgă pe pământul meu!
   A suflat în scoică și, îndată, pe pământul lui a curs un râu adânc și lat. Iar pe ogorul cămătarului, învecinat cu al lui, au prins a curge două râuri late și adânci.
   Așezând scoica pe iarbă, plugarul s-a plecat peste apa cea limpede, să-și potolească setea. Atunci a băgat de seamă că, prin iarba înaltă, cămătarul se furişa să-i fure scoica.
   S-a înclinat plugarul către soare-răsare şi-a șoptit:
   —   Fie ca ochiul meu stâng să nu mai vadă până la apusul soarelui!
   Şi suflând în scoică, pe dată a încetat să mai vadă cu ochiul stâng. Iar în clipa aceea cămătarul a încetat a mai vedea cu amândoi ochii. Dar chiar așa, orb, a urmat să se târască spre scoică, într-atât îl muncea lăcomia. Și, nemaivăzând încotro se târăște, a căzut în râu și s-a înecat. 
De-atunci spune poporul: „În goana după-avut străin, pierzi și avere, și cămin.



1  Rupw — unitate monetară indiană
2  Man — greutate de aproape 40 kg.
3  Tongă — car cu roți.
4  "Ram, Ram" ! — exclamație care corespunde cu "Dumnezeule".
5  Dhoti — portul național al bărbaților din India
Sfârșit


​Citește mai multe basme și povești indiene

Bufnița cea pizmașă
Capra prefăcută-n vârcolac
Cămătarul nerecunoscător
Cămătarul pedepsit
Ceașca fermecată
Cu ce seamănă elefantul
Două minuni
Gând-bun și Gând-rău
Judecătorul cel șiret
Neguțătorii și motanul
Neguțătorul și tinichigiul
Oala scufundată
Păsărarul cel isteț
Povestea prietenului rău
Povestea șacalului și a crocodilului
Proștii învățați
Sluga și zamindarul
Șacalul cel șiret
Șoricelul care-a fost pisică, dulău și tigru
Vaca din lună și brahmanii cei lacomi

Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - ​​​​​​TOLSTOI - ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​GÂRLEANU - ​​​MITRU - PERRAULT​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​  ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​
Powered by Create your own unique website with customizable templates.