Mandarinul purcel - poveste scurtă vietnameză
Citește povestea vietnameză pentru copii în română "Mandarinul purcel". Citește basmul vietnamez "Mandarinul purcel" în care este vorba despre doi prieteni vietnamezi ce fac școala împreună. Unul dintre ei este numit mandarin și începe să se comporte ca un avar cu toți supușii. Când celălalt se duce la el în vizită, este oprit de o slugă care-i spune că nu poate intra la mandarin decât cu un dar. Supărat, tânărul concepe un plan pentru a-l umili pe prietenul lui, mandarinul.
Citește povestea vietnameză "Mandarinul purcel"
Ha Ku şi Van Tan erau prieteni din copilărie. Au crescut împreună. Împreună au învăţat şi şi-au jurat ca la bine şi la rău să se ajute unul pe altul.
Ajungând studenţi, au locuit în aceeaşi încăpere şi cine-i vedea se bucura de marea lor prietenie.
Şi s-a întâmplat că Ha Ku şi-a dat cel dintâi examenele şi împărâtul l-a şi numit pe dată mandarin în provincia alăturată. Ha Ku și-a luat ziua bună de la prietenul lui şi a plecat.
Au trecut aşa câteva luni de zile şi studentul Van Tan şi-a pus în gând să-i facă o vizită vestitului său prieten. Dar nu ştia că noul mandarin le poruncise slugilor să nu îngăduie nimănui să i se înfăţişeze dacă nu-i aduce daruri de preţ.
Când a vrut să intre Van Tan în palatul mandarinului, la poartă l-a întâmpinat o slugă dolofană. Văzând că studentul vine fără niciun dar, a grăit sluga :
— Stăpânul îşi bucură ochii cu peştişorii lui de aur şi-a dat poruncă să nu fie stânjenit...
În ziua următoare a venit Van Tan din nou. Văzându-l că iar soseşte cu mâinile goale, sluga cea dolofană i-a grăit:
— Stăpânul se joacă acum cu maimuţa care-i e tare dragă şi a dat poruncă să nu fie stânjenit.
Dacă s-a ivit pentru a treia oară la poarta palatului, s-a mâniat sluga şi i-a grăit studentului :
— Stăpânul le deschide uşa numai celor ce-i aduc daruri.
Van Tan a ascultat cuvintele slugii şi a răspuns:
— Bine. Mâine voi veni cu ploconul.
A cumpărat a doua zi Van Tan din piaţă un purcel fript, l-a aşezat pe o tavă, l-a acoperit cu o năframă de mătase şi s-a îndreptat către palat.
Văzând sluga că studentul vine cu daruri, i-a dat drumul în casa mandarinului. Mult a aşteptat bietul student până să i se ivească prietenul! Când s-a ivit Ha Ku, studentul abia dacă l-a cunoscut. Mandarinul purta veşminte lungi de mătase, cusute cu păsări şi dobitoace în fel de fel de culori. Se fudulea cu tichia roşie, pe care o purta pe cap, împodobită cu o bilă trandafirie de mărgean.
Mandarinul a bătut din palme şi sluga cea dolofană i-a adus frunze de betel 1 pe o tavă de aur. Mandarinul a luat mai întâi de pe tavă un miez de nucă, pe care l-a scos din frunze. Atunci a luat şi studentul o nucă şi-a potrivit-o... în râtul porcului.
— Ce faci? s-a mirat mandarinul.
Van Tan nu i-a răspuns, dar a făcut trei plecăciuni adânci în faţa purcelului şi a rostit cu glas tare ca să-l audă slugile:
— O, purcelule, primeşte-mi mulţumirile! Nici prin gând nu-mi trecuse că ai asemenea puteri şi că numai mulţumită ţie mi-am putut vedea cel mai bun prieten...
Grăind aşa. Van Tan s-a răsucit pe călcâie şi, fără a-i arunca măcar o privire mandarinului stacojiu de ruşine, a ieşit din palat.
Nicicând n-a mai încercat Van Tan să-l întâlnească pe lacomul mandarin.
Dar de-atunci toţi supuşii i-au zis între ei lui Ha Ku «Mandarinul-purcel".
1 Betel — planta cu gust piperat, în frunzele căreia se înfășoară nucile de arechier.
Ajungând studenţi, au locuit în aceeaşi încăpere şi cine-i vedea se bucura de marea lor prietenie.
Şi s-a întâmplat că Ha Ku şi-a dat cel dintâi examenele şi împărâtul l-a şi numit pe dată mandarin în provincia alăturată. Ha Ku și-a luat ziua bună de la prietenul lui şi a plecat.
Au trecut aşa câteva luni de zile şi studentul Van Tan şi-a pus în gând să-i facă o vizită vestitului său prieten. Dar nu ştia că noul mandarin le poruncise slugilor să nu îngăduie nimănui să i se înfăţişeze dacă nu-i aduce daruri de preţ.
Când a vrut să intre Van Tan în palatul mandarinului, la poartă l-a întâmpinat o slugă dolofană. Văzând că studentul vine fără niciun dar, a grăit sluga :
— Stăpânul îşi bucură ochii cu peştişorii lui de aur şi-a dat poruncă să nu fie stânjenit...
În ziua următoare a venit Van Tan din nou. Văzându-l că iar soseşte cu mâinile goale, sluga cea dolofană i-a grăit:
— Stăpânul se joacă acum cu maimuţa care-i e tare dragă şi a dat poruncă să nu fie stânjenit.
Dacă s-a ivit pentru a treia oară la poarta palatului, s-a mâniat sluga şi i-a grăit studentului :
— Stăpânul le deschide uşa numai celor ce-i aduc daruri.
Van Tan a ascultat cuvintele slugii şi a răspuns:
— Bine. Mâine voi veni cu ploconul.
A cumpărat a doua zi Van Tan din piaţă un purcel fript, l-a aşezat pe o tavă, l-a acoperit cu o năframă de mătase şi s-a îndreptat către palat.
Văzând sluga că studentul vine cu daruri, i-a dat drumul în casa mandarinului. Mult a aşteptat bietul student până să i se ivească prietenul! Când s-a ivit Ha Ku, studentul abia dacă l-a cunoscut. Mandarinul purta veşminte lungi de mătase, cusute cu păsări şi dobitoace în fel de fel de culori. Se fudulea cu tichia roşie, pe care o purta pe cap, împodobită cu o bilă trandafirie de mărgean.
Mandarinul a bătut din palme şi sluga cea dolofană i-a adus frunze de betel 1 pe o tavă de aur. Mandarinul a luat mai întâi de pe tavă un miez de nucă, pe care l-a scos din frunze. Atunci a luat şi studentul o nucă şi-a potrivit-o... în râtul porcului.
— Ce faci? s-a mirat mandarinul.
Van Tan nu i-a răspuns, dar a făcut trei plecăciuni adânci în faţa purcelului şi a rostit cu glas tare ca să-l audă slugile:
— O, purcelule, primeşte-mi mulţumirile! Nici prin gând nu-mi trecuse că ai asemenea puteri şi că numai mulţumită ţie mi-am putut vedea cel mai bun prieten...
Grăind aşa. Van Tan s-a răsucit pe călcâie şi, fără a-i arunca măcar o privire mandarinului stacojiu de ruşine, a ieşit din palat.
Nicicând n-a mai încercat Van Tan să-l întâlnească pe lacomul mandarin.
Dar de-atunci toţi supuşii i-au zis între ei lui Ha Ku «Mandarinul-purcel".
1 Betel — planta cu gust piperat, în frunzele căreia se înfășoară nucile de arechier.
Sfârșit
