Cum l-a speriat iepurele pe tigru - poveste scurtă vietnameză
Citește povestea vietnameză pentru copii "Cum l-a speriat iepurele pe tigru". Citește basmul vietnamez "Cum l-a speriat iepurele pe tigru" în care este vorba despre un iepure ce se întâlnește cu un elefant supărat pentru că tigrul îi spusese că îl va mânca. Iepure se hotărăște să-l ajute și amândoi se duc să se întâlnească cu tigrul cel rău. Iepurele cel curajos pune la punct un plan pentru a-l speria pe tigru și împreună cu elefantul, îi joacă acestuia o farsă care-l pune pe fugă.
Citește povestea vietnameză "Cum l-a speriat iepurele pe tigru"
Iepurele s-a-ntâlnit odată cu elefantul.
— Ce-i cu tine, unchiule? l-a întrebat. De ce ţi-s ochii atât de trişti?
— Ce mă mai poate înveseli, dacă trebuie să mor la prânz? i-a răspuns elefantul.
Nu l-a crezut iepuraşul.
— De ce să mori, unchiule elefant? Priveşte cât eşti de uriaş.
— Toată tărășenia porneşte de la tigru — a spus elefantul, răsuflând atât de aprig, încât frunzele prinseră a se scutura din copaci. Toată tărăşenia porneşte de la tigru. Mi-a poruncit ca la prânz să mă înfiinţez la adăpătoare. Şi mi-a făgăduit că mă mănâncă acolo...
Şi bietul elefant şi-a lăsat atât de jos capul, că trompa i-a ajuns pân' la pământ.
— Ai și găsit de cine să te temi! De tigru... — a grăit iepurele. Suie-mă pe capul tău şi-ai să scapi!
Dacă elefantul i-a dat ascultare, iepurele a mai spus:
— Acu' ia-o către adăpătoare. Şi nu uita: când te-oi iovi cu lăbuţa, lasă-te la pământ și fă-te c-ai murit.
Numai ce-a coborât elefantul către izvor, că tigrul s-a și ivit în depărtare. Atunci iepurele a scos un ţipăt, l-a muşcat de ureche pe elefant şi-a strigat:
— Ptiu, ce carne greţoasă! Nici nu se poate mânca! Mai degrabă oi face din pielea ăstui elefant un aşternut pentru pui!
Şi iepurele l-a lovit pe elefant cu lăbuța. Elefantul o dată a căzut grămadă și s-a prefăcut c-a murit.
S-a înspăimântat tigrul. Of, ce mai fiară! Dintr-o singură lovitură a doborât ditai elefantul...
Iar de pe capul elefantului, iepurele a sărit pe malul adăpătoarei, s-a întors către tigru și-a grăit:
— În sfârșit, voi prânzi și eu ca lumea! De când mă ştiu n-am mâncat ceva mai gustos decât ficat de tigru!
Şi, ridicindu-se pe labele dindărăt, iepurele fără frică s-a îndreptat către stăpânul junglei.
Nemaiputându-și înfrâna spaima, tigrul a zbughit-o în desiș. Atunci iepurele i-a strigat din urmă:
— N-ai să-mi scapi! Să știi că răscolesc azi toată pădurea și, cum dau de tine, cum te înghit!
A tot fugit tigrul până-n peştera lui; acolo s-a odihnit, a răsuflat și și-a spus:
"Cu fiare d-astea-i mai bine să n-ai de-a face! Pe dată mă și mut în codrul de alături!"
Zis şi făcut.
Iar elefantul le-a povestit tuturor dihăniilor din junglă cum a scăpat. Şi cu toate l-au lăudat pe iepuraşul cel isteţ, în vreme ce au râs de tigrul cel prost.
— Ce-i cu tine, unchiule? l-a întrebat. De ce ţi-s ochii atât de trişti?
— Ce mă mai poate înveseli, dacă trebuie să mor la prânz? i-a răspuns elefantul.
Nu l-a crezut iepuraşul.
— De ce să mori, unchiule elefant? Priveşte cât eşti de uriaş.
— Toată tărășenia porneşte de la tigru — a spus elefantul, răsuflând atât de aprig, încât frunzele prinseră a se scutura din copaci. Toată tărăşenia porneşte de la tigru. Mi-a poruncit ca la prânz să mă înfiinţez la adăpătoare. Şi mi-a făgăduit că mă mănâncă acolo...
Şi bietul elefant şi-a lăsat atât de jos capul, că trompa i-a ajuns pân' la pământ.
— Ai și găsit de cine să te temi! De tigru... — a grăit iepurele. Suie-mă pe capul tău şi-ai să scapi!
Dacă elefantul i-a dat ascultare, iepurele a mai spus:
— Acu' ia-o către adăpătoare. Şi nu uita: când te-oi iovi cu lăbuţa, lasă-te la pământ și fă-te c-ai murit.
Numai ce-a coborât elefantul către izvor, că tigrul s-a și ivit în depărtare. Atunci iepurele a scos un ţipăt, l-a muşcat de ureche pe elefant şi-a strigat:
— Ptiu, ce carne greţoasă! Nici nu se poate mânca! Mai degrabă oi face din pielea ăstui elefant un aşternut pentru pui!
Şi iepurele l-a lovit pe elefant cu lăbuța. Elefantul o dată a căzut grămadă și s-a prefăcut c-a murit.
S-a înspăimântat tigrul. Of, ce mai fiară! Dintr-o singură lovitură a doborât ditai elefantul...
Iar de pe capul elefantului, iepurele a sărit pe malul adăpătoarei, s-a întors către tigru și-a grăit:
— În sfârșit, voi prânzi și eu ca lumea! De când mă ştiu n-am mâncat ceva mai gustos decât ficat de tigru!
Şi, ridicindu-se pe labele dindărăt, iepurele fără frică s-a îndreptat către stăpânul junglei.
Nemaiputându-și înfrâna spaima, tigrul a zbughit-o în desiș. Atunci iepurele i-a strigat din urmă:
— N-ai să-mi scapi! Să știi că răscolesc azi toată pădurea și, cum dau de tine, cum te înghit!
A tot fugit tigrul până-n peştera lui; acolo s-a odihnit, a răsuflat și și-a spus:
"Cu fiare d-astea-i mai bine să n-ai de-a face! Pe dată mă și mut în codrul de alături!"
Zis şi făcut.
Iar elefantul le-a povestit tuturor dihăniilor din junglă cum a scăpat. Şi cu toate l-au lăudat pe iepuraşul cel isteţ, în vreme ce au râs de tigrul cel prost.
Sfârșit
