Vasilisa Vasilievna - poveste rusească
Citește online povestea pentru copii în română "Vasilisa Vasilievna", o poveste rusească. Citește basmul "Vasilisa Vasilievna" în care este vorba despre fata unui preot ce se numea Vasilisa Vasilievna și care era foarte băiețoasă. Ea călărea cai, mergea la vânătoare, îi plăcea vodca și toți sătenii credeau că e băiat și îl strigau Vasili Vasilievici. Când țarul Barhat a văzut cum vânează, a întrebat cine este, dar cum nimeni nu știa dacă este fată sau băiat, acesta a devenit foarte curios și a vrut neapărat să afle ce este. A trimis vorbă preotului, iar Vasilisa Vasilievna s-a prezentat la palatul țarului.
Citește povestea "Vasilisa Vasilievna"
Într-o oarecare ţară trăia un preot pe nume Vasili. El avea o fiică pe care o chema Vasilisa Vasilievna. Vasilisa purta straie bărbăteşti, călărea, trăgea cu puşca şi se purta ca un băieţoi, aşa că puţini ştiau că-i fată şi nu bărbat şi de aceea oamenli îi spuneau „Vasili Vasilievici", mai ales că-i plăceau votca şi cele ce nu li se potriveau deloc fetelor. Iată că, odată, ţarul Barhat (aşa se numea stăpânul acelei ţări), plecând la vânătoare, a întâlnit-o pe Vasilisa Vasilievna. Aceasta, îmbrăcată în straie bărbăteşti, plecase şi ea călare la vânătoare. Ţarul şi-a întrebat slujitorii:
— Cine-i acest tânăr?
Unul din slujitori îi răspunse:
— Acesta, stăpâne, nu-i un bărbat, ci o fată. Ştiu eu bine. Este fiica preotului Vasili şi se numeşte Vasilisa Vasilievna.
De îndată ce s-a îmtors la palat, ţarul i-a scris carte preotului Vasili prin care ii cerea să-l trimită la el pe fiul său Vasili Vasilievici, să-i fie oaspete la masă. Iar el s-a dus la o bătrână vrăjitoare şi a început s-o descoasă cum ar putea afla el dacă VasiliV Vasilievici este într-adevăr fată. Vrăjitoarea îi spuse:
— În sala de primire să atârni pe peretele din dreapta un gherghef, iar pe cel din stânga nişte puşti. Dacă ea este Vasilisa Vasilievici, atunci va fi atrasă de arme.
Ţarul a ascultat de sfatul bătrânei vrăjitoare şi le-a poruncit slujitorilor să atârne ghergheful pe peretele din dreapta, iar pe cel din stânga nişte puşti.
De îndată ce a primit cartea de la ţar, preotul Vasili i-a arătat-o fiicei sale. Fără să stea pe gânduri, Vasilisa Vasilievna s-a dus la grajd, a pus şaua pe un cal sur, l-a încălecat şi a zburat ca vântul la palat.
Ţarul Barhat a întâmpinat-o. Ea s-a închinat cu evlavie, a făcut plecăciuni adânci în toate cele patru colţuri, l-a salutat cu politeţe pe ţar şi, condusă de acesta, a intrat în sala de primire. S-au aşezat la masă, apoi au început să se plimbe prin palat. Cum a dat cu ochii de gherghef, Vasilisa a început să-l ocărască pe ţar.
— Ce-i cu prostia asta? l-a întrebat ea pe Barhat. În casa tătucului meu nici pomeneală de asemenea fleacuri femeieşti, dar în palatul tău împărătesc văd că-s la mare cinste!
După aceea şi-a luat rămas-bun de la ţar şi a plecat acasă. Ţarul n-a putut afla dacă ea era fată cu adevărat.
Peste vreo două zile, ţarul Barhat i-a trimis părintelui Vasili o altă carte, cu rugămintea de a-i da voie fiului său Vasili Vasilievici să vină la el. Când a auzit acest lucru, Vasilisa Vasilievna s-a dus la grajd, a înşeuat calul sur şi a întins-o drept la palatul ţarului Barhat.
Ţarul a întâmpinat-o în pragul palatului. Ea s-a închinat cu evlavie, şi-a făcut cruce aşa cum scrie la carte şi s-a înclinat către cele patru colţuri. Ţarul Barhat, la sfatul vrăjitoarei, a poruncit să se aducă la masă terci în care se amestecaseră boabe de mărgăritar. Vrăjitoarea i-a spus că dacă cel invitat la masă este femeie, va pune mărgăritand în palmă, iar dacă e bărbat, îl va azvârli cât colo.
— Cine-i acest tânăr?
Unul din slujitori îi răspunse:
— Acesta, stăpâne, nu-i un bărbat, ci o fată. Ştiu eu bine. Este fiica preotului Vasili şi se numeşte Vasilisa Vasilievna.
De îndată ce s-a îmtors la palat, ţarul i-a scris carte preotului Vasili prin care ii cerea să-l trimită la el pe fiul său Vasili Vasilievici, să-i fie oaspete la masă. Iar el s-a dus la o bătrână vrăjitoare şi a început s-o descoasă cum ar putea afla el dacă VasiliV Vasilievici este într-adevăr fată. Vrăjitoarea îi spuse:
— În sala de primire să atârni pe peretele din dreapta un gherghef, iar pe cel din stânga nişte puşti. Dacă ea este Vasilisa Vasilievici, atunci va fi atrasă de arme.
Ţarul a ascultat de sfatul bătrânei vrăjitoare şi le-a poruncit slujitorilor să atârne ghergheful pe peretele din dreapta, iar pe cel din stânga nişte puşti.
De îndată ce a primit cartea de la ţar, preotul Vasili i-a arătat-o fiicei sale. Fără să stea pe gânduri, Vasilisa Vasilievna s-a dus la grajd, a pus şaua pe un cal sur, l-a încălecat şi a zburat ca vântul la palat.
Ţarul Barhat a întâmpinat-o. Ea s-a închinat cu evlavie, a făcut plecăciuni adânci în toate cele patru colţuri, l-a salutat cu politeţe pe ţar şi, condusă de acesta, a intrat în sala de primire. S-au aşezat la masă, apoi au început să se plimbe prin palat. Cum a dat cu ochii de gherghef, Vasilisa a început să-l ocărască pe ţar.
— Ce-i cu prostia asta? l-a întrebat ea pe Barhat. În casa tătucului meu nici pomeneală de asemenea fleacuri femeieşti, dar în palatul tău împărătesc văd că-s la mare cinste!
După aceea şi-a luat rămas-bun de la ţar şi a plecat acasă. Ţarul n-a putut afla dacă ea era fată cu adevărat.
Peste vreo două zile, ţarul Barhat i-a trimis părintelui Vasili o altă carte, cu rugămintea de a-i da voie fiului său Vasili Vasilievici să vină la el. Când a auzit acest lucru, Vasilisa Vasilievna s-a dus la grajd, a înşeuat calul sur şi a întins-o drept la palatul ţarului Barhat.
Ţarul a întâmpinat-o în pragul palatului. Ea s-a închinat cu evlavie, şi-a făcut cruce aşa cum scrie la carte şi s-a înclinat către cele patru colţuri. Ţarul Barhat, la sfatul vrăjitoarei, a poruncit să se aducă la masă terci în care se amestecaseră boabe de mărgăritar. Vrăjitoarea i-a spus că dacă cel invitat la masă este femeie, va pune mărgăritand în palmă, iar dacă e bărbat, îl va azvârli cât colo.
A venit vremea cinei. Ţarul s-a aşezat la masă, iar în dreapta sa a poftit-o pe Vasilisa Vasilievna. Au început să mănânce şi să bea. La urmă de tot, li s-a adus terciul. La prima înghiţitură, Vasilisa a simţit în gură mărgăritarul, l-a zvârlit sub masă împreună cu terciul și a început să-l certe pe Barhat:
— Ce porcărie aţi pus terciul ăsta? La tătucul meu casă nu se pomenesc asemenea fleacuri femeieşti, dar la ţarul Barhat ele se pun până şi în mâncare!
Şi-au luat rămas-bun şi s-au despărţit. Vasilisa a plecat acasă. Ţarul n-a putut afla nici de data asta dacă a stat la masă cu o fată sau cu un bărbat şi murea de curiozitate să afle adevărul.
După alte două zile, ţarul Barhat, la îndemnul bătrânei vrăjitoare, a poruncit să se pregătească baia. Vrăjitoarea i-a spus că dacă oaspetele este Vasilisa Vasilievna, nu va intra în baie cu ţarul.
Baia a fost pregătită. Tarul i-a trimis o altă carte preotului Vasili ca să-i dea voie fiului său Vasili Vasilievici să vină la el în vizită. De îndată ce a aflat această veste, Vasilisa Vasilievna a alergat degrabă la grajd, şi-a înşeuat calul cel sur şi s-a dus gionţ la palatul lui Barhat.
Țarul a întâmpinat-o la intrarea principală. Ea l-a salutat cu politeţe, s-a închinat cu evlavie, s-a aplecat adânc spre cele patru colţuri, s-a aşezat cu ţarul la masă şi a început să mănânce şi să bea cu el.
După masă, ţarul îi spuse:
— N-ai dori, Vasili Vasilievici, să mergi cu mine la baie?
— Cu mare plăcere, înălţimea Ta! i-a răspuns Vasilisa Vasilievna. N-am mai fost de mult la baie şi sunt grozav de dornic să mă răsfăţ în abur!
S-au dus la baie şi, până când ţarul s-a dezbrăcat în antreu, ea a şi terminat cu spălatul şi a ieşit afară.
Barhat nici în baie n-a dovedit s-o prindă. Vasilisa Vasilievna, ieşind din baie, i-a scris ţarului un bilelel, pe care l-a încredinţat slugilor să i-l dea când va ieşi din baie şi el. În acel bileţel era scris:
„Eşti o cioară nenorocită, ţarule Barhat! Nu ai fost în stare să prinzi şoimul în grădina ta! Iar eu nu sunt Vasili Vasilievici, ci Vasilisa Vasilievna".
Ţarul Barhat a rămas cu buza umflată, iar Vasilisa Vasilievna a rămas isteaţă şi de neînţeles.
— Ce porcărie aţi pus terciul ăsta? La tătucul meu casă nu se pomenesc asemenea fleacuri femeieşti, dar la ţarul Barhat ele se pun până şi în mâncare!
Şi-au luat rămas-bun şi s-au despărţit. Vasilisa a plecat acasă. Ţarul n-a putut afla nici de data asta dacă a stat la masă cu o fată sau cu un bărbat şi murea de curiozitate să afle adevărul.
După alte două zile, ţarul Barhat, la îndemnul bătrânei vrăjitoare, a poruncit să se pregătească baia. Vrăjitoarea i-a spus că dacă oaspetele este Vasilisa Vasilievna, nu va intra în baie cu ţarul.
Baia a fost pregătită. Tarul i-a trimis o altă carte preotului Vasili ca să-i dea voie fiului său Vasili Vasilievici să vină la el în vizită. De îndată ce a aflat această veste, Vasilisa Vasilievna a alergat degrabă la grajd, şi-a înşeuat calul cel sur şi s-a dus gionţ la palatul lui Barhat.
Țarul a întâmpinat-o la intrarea principală. Ea l-a salutat cu politeţe, s-a închinat cu evlavie, s-a aplecat adânc spre cele patru colţuri, s-a aşezat cu ţarul la masă şi a început să mănânce şi să bea cu el.
După masă, ţarul îi spuse:
— N-ai dori, Vasili Vasilievici, să mergi cu mine la baie?
— Cu mare plăcere, înălţimea Ta! i-a răspuns Vasilisa Vasilievna. N-am mai fost de mult la baie şi sunt grozav de dornic să mă răsfăţ în abur!
S-au dus la baie şi, până când ţarul s-a dezbrăcat în antreu, ea a şi terminat cu spălatul şi a ieşit afară.
Barhat nici în baie n-a dovedit s-o prindă. Vasilisa Vasilievna, ieşind din baie, i-a scris ţarului un bilelel, pe care l-a încredinţat slugilor să i-l dea când va ieşi din baie şi el. În acel bileţel era scris:
„Eşti o cioară nenorocită, ţarule Barhat! Nu ai fost în stare să prinzi şoimul în grădina ta! Iar eu nu sunt Vasili Vasilievici, ci Vasilisa Vasilievna".
Ţarul Barhat a rămas cu buza umflată, iar Vasilisa Vasilievna a rămas isteaţă şi de neînţeles.
Sfârșit
