Trei și unul - poveste scurtă indoneziană
Citește povestea indoneziană de citit pentru copii în română "Trei și unul". Citește basmul indonezian "Trei și unul" în care este vorba despre un țăran din Indonezia ce avea un singur bananier. Pe lângă pomul lui trec un călugăr, un vraci și un cămătar și toți trei se hotărăsc să mănânce din pom de față cu țăranul, știind că ei sunt trei și țăranul unu, iar acesta nu-i va putea opri. Însă țăranul e deștept și-i face pe musafirii nedoriți din vorbă.
Citește povestea indoneziană "Trei și unul"
Pe insula Sumatra trăia un ţăran sărac. Pe peticul lui de pământ creştea un singur bananier.
Odată, trei drumeţi trecură pe lângă bordeiul săracului: un călugăr, un vraci și un cămătar. Cămătarul, cel dintâi, a zărit bananierul. Şi așa le-a grăit însoţitorilor lui:
— Noi suntem trei, iar ţăranul e unul. Cum ne-ar putea împiedica să ne-nfruptăm din bananele lui?
Şi cei trei ticăloși începură a mânca nepăsători, sub ochii ţăranulul, poamele singurului său bananier.
— Ce faceţi, cinstite feţe? a strigat deznădăjduit ţăranul. Sunt doar bananele mele!
— Ei și ce-i dacă-s ale tale? a-ntrebat cu obrăznicie călugărul.
— Ne-au fost pe plac și, iacă, le mâncăm — a adăugat vraciul.
— Şi nu ne stânjeni... c-o pățeşti urât! l-a înfricoşat cămătarul.
"Ei sunt trei, iar eu unul — și-a zis ţăranul. Nu mă ţin curelele să mă iau în beţe cu ei. Dar nici nu pot privi cu linişte cum se gospodăresc pe pământul meu".
Şi, întorcându-se către oaspeţii nepoftiţi, a spus:
— Mare-i cinstea de a vedea în casa mea un slujitor al cerului și un mare vraci. Dar mă întreb ce caută lângă voi un nevrednic de cinste, de teapa cămătarului. Ia priviţi numai cât e de lacom: În vreme ce voi rupeţi o banană, el rupe cinci, ba încă pe cele mai coapte!
Atunci călugărul a strigat, scos din fire:
Odată, trei drumeţi trecură pe lângă bordeiul săracului: un călugăr, un vraci și un cămătar. Cămătarul, cel dintâi, a zărit bananierul. Şi așa le-a grăit însoţitorilor lui:
— Noi suntem trei, iar ţăranul e unul. Cum ne-ar putea împiedica să ne-nfruptăm din bananele lui?
Şi cei trei ticăloși începură a mânca nepăsători, sub ochii ţăranulul, poamele singurului său bananier.
— Ce faceţi, cinstite feţe? a strigat deznădăjduit ţăranul. Sunt doar bananele mele!
— Ei și ce-i dacă-s ale tale? a-ntrebat cu obrăznicie călugărul.
— Ne-au fost pe plac și, iacă, le mâncăm — a adăugat vraciul.
— Şi nu ne stânjeni... c-o pățeşti urât! l-a înfricoşat cămătarul.
"Ei sunt trei, iar eu unul — și-a zis ţăranul. Nu mă ţin curelele să mă iau în beţe cu ei. Dar nici nu pot privi cu linişte cum se gospodăresc pe pământul meu".
Şi, întorcându-se către oaspeţii nepoftiţi, a spus:
— Mare-i cinstea de a vedea în casa mea un slujitor al cerului și un mare vraci. Dar mă întreb ce caută lângă voi un nevrednic de cinste, de teapa cămătarului. Ia priviţi numai cât e de lacom: În vreme ce voi rupeţi o banană, el rupe cinci, ba încă pe cele mai coapte!
Atunci călugărul a strigat, scos din fire:
— Cămătar hulpav! Ai vădit lipsă de cinste faţă de un slujitor al cerului! Şterge-o, cât nu ne răfuim cu tine!
"Ei sunt trei, iar eu unul" — și-a zis cu spaimă cămătarul și s-a grăbit să spele putina.
Călugărul și vraciul urmau să culeagă din pom, nestingheriţi, bananele. Atunci ţăranul s-a întors, cu asemenea cuvinte, către vraci:
— Nu te supăra, cinstită faţă, dar mi se pare că ştiinţa ta nu e în stare să vindece bolile oamenilor.
— Ce pricepi tu din ştiinţa mea, neghiobule! O mulţime de oameni s-au lecuit mulţumită sfaturilor mele!
— Eu cred, totuși, că s-au lecuit pentru că aşa a vrut cerul.
— Ce-amesteci cerul aici? Eu îi lecuiesc pe oameni, nu cerul!
— Ce spui, neobrăzatule! i-a sărit călugărului ţandăra. Cutezi să te îndoiești de atotputernicia cerului?
— Sfinte părinte, dar el pângărește cerul! a rostit și ţăranul. Păcatele cele mai grele se află întotdeauna alături de asemenea neobrăzaţi.
— Lipseşte dinaintea mea! a spus călugărul.
"Ei sunt doi, iar eu unul" — și-a zis vraciul și, uitând de banane, a luat-o la fugă.
Când ţăranul și călugărul rămaseră singuri, unu la unu, l-a întrebat ţăranul pe călugăr:
— O, tu, cunoscător al atâtor legi sfinte, oare nu te opresc legile astea să-ți însuţești avutul altuia?
— Asta cam așa e — a întărit călugărul.
— Atunci de ce mănânci niște banane care nu-s ale tale?
Până să se gândească el ce să răspundă, ţăranul a și pus mâna pe un băţ și, arătându-i călugărului drumul, a zis:
— Vezi-ţi de drum, sfinte părinte! Şi pe viitor nici prin apropierea pomului meu să nu mai treci!
S-a uitat ponciș călugărul la bățul din mâna ţăranului și a plecat.
Iac-așa a scăpat ţăranul cel isteţ de oaspeţii nepoftiţi.
"Ei sunt trei, iar eu unul" — și-a zis cu spaimă cămătarul și s-a grăbit să spele putina.
Călugărul și vraciul urmau să culeagă din pom, nestingheriţi, bananele. Atunci ţăranul s-a întors, cu asemenea cuvinte, către vraci:
— Nu te supăra, cinstită faţă, dar mi se pare că ştiinţa ta nu e în stare să vindece bolile oamenilor.
— Ce pricepi tu din ştiinţa mea, neghiobule! O mulţime de oameni s-au lecuit mulţumită sfaturilor mele!
— Eu cred, totuși, că s-au lecuit pentru că aşa a vrut cerul.
— Ce-amesteci cerul aici? Eu îi lecuiesc pe oameni, nu cerul!
— Ce spui, neobrăzatule! i-a sărit călugărului ţandăra. Cutezi să te îndoiești de atotputernicia cerului?
— Sfinte părinte, dar el pângărește cerul! a rostit și ţăranul. Păcatele cele mai grele se află întotdeauna alături de asemenea neobrăzaţi.
— Lipseşte dinaintea mea! a spus călugărul.
"Ei sunt doi, iar eu unul" — și-a zis vraciul și, uitând de banane, a luat-o la fugă.
Când ţăranul și călugărul rămaseră singuri, unu la unu, l-a întrebat ţăranul pe călugăr:
— O, tu, cunoscător al atâtor legi sfinte, oare nu te opresc legile astea să-ți însuţești avutul altuia?
— Asta cam așa e — a întărit călugărul.
— Atunci de ce mănânci niște banane care nu-s ale tale?
Până să se gândească el ce să răspundă, ţăranul a și pus mâna pe un băţ și, arătându-i călugărului drumul, a zis:
— Vezi-ţi de drum, sfinte părinte! Şi pe viitor nici prin apropierea pomului meu să nu mai treci!
S-a uitat ponciș călugărul la bățul din mâna ţăranului și a plecat.
Iac-așa a scăpat ţăranul cel isteţ de oaspeţii nepoftiţi.
Sfârșit