Povestea "Heidi, fetița munților" - capitolul 13 "Pregătiri de călătorie"
Citește capitolul 13 "Pregătiri de călătorie" al poveștii "Heidi, fetița munților" în care la casa Sesemann apare doctorul familiei, un bun prieten al stăpânului casei. Acesta îi spune că starea de sănătate a Clarei este mai proastă ca niciodată și că ar fi bine dacă ar amâna călătoria în Elveția. Tatăl Clarei aprobă întristat, are ideea ca doctorul să plece în munți s-o vadă pe Heidi. Amândoi intră în dormitorul Clarei și îi dau vestea proastă. Cu ochii în lacrimi, fata acceptă să amâne călătoria în Elveția dar se bucură când aude că va pleca doctorul. Îi spune acestuia să plece chiar a doua zi și pregătește cadourile pentru Heidi și prietenii ei. Petrecându-l pe doctor spre ușa de la intrare, Sebastian îi cere politicos doctorului s-o salute pe micuța Heidi din partea lui, iar doctorul îi promite că va face întocmai.
Citește "Pregătiri de călătorie" - capitolul 13 din povestea Heidi, fetița munților
Capitolul XIII. PPREGĂTIRI DE CĂLĂTORIE
Într-o frumoasă zi de septembrie, doctorul familiei intră în casa Sesemann, întâmpinat cu mult respect de Sebastian. Stăpânul casei îl aștepta în capul scării.
- Ce bine îmi pare că ai venit ! Voiam să mai discutăm o dată despre călătoria în Elveția. Mi-e tare greu să-i spun copilului că nu mă pot ține de făgăduiala făcută cu luni în urmă.
De atunci, zi și noapte visează cum i se va îndeplini această dorință și dacă în ultima vreme a îndurat totul cu atâta curaj, asta se datorează numai speranței în apropiata ei călătorie în Elveția și în vizitarea prietenei ei, Heidi. Nu mă lasă inima să-i răpesc această bucurie.
- Trebuie, dragul meu Sesemann, spuse doctorul, fără șovăire. Trebuie ! De multă vreme Clara nu s-a mai simțit atât de prost ca în vara asta. O călătorie îndelungată ar putea să aibă urmări foarte grave pentru ea. Suntem în septembrie și, la munte, vremea s-ar putea să se răcească. Asta pe de-o parte. Pe de alta, ziua e acum din ce în ce mai scurtă și Clara nu poate să rămână peste noapte undeva, în creierii munților. Am putea s-o ducem de fiecare dată sus și apoi înapoi la băi în scaunul ei cu rotile, dar drumul ar dura câteva ore și ar fi mult prea obositor pentru ea.
Părerea mea e ca la anul, în luna mai să facă mai întâi un tratament la băile Ragaz și pe urmă, când vremea se va încălzi, o vom duce sus, la cabană. În felul ăsta se va fortifica și călătoria îi va fi de mai mult folos decât dacă o face acum.
Domnul Sesemann îl ascultă pe doctor, apoi, ridicându-se de pe scaun îl întrebă:
- Te rog să-mi spui cu toată sinceritatea, prietene, există vreo speranță în restabilirea totală a sănătății fiicei mele ?
- O speranță există, dar foarte slabă, răspunse doctorul cu jumătate de gură.
Stăpânul casei începu să umble prin odaie cu pași mari și apăsați, apoi se opri în fața prietenului său și spuse:
- Doctore, ce-ar fi să pleci chiar tu s-o vizitezi pe micuța Heidi în numele nostru ?
Surprins de propunerea prietenului său, doctorul nu știa ce să răspundă, dar domnul Sesemann nu-i dădu răgaz să se gândească, îl luă de braț și îl conduse în odaia fiicei sale.
Începură să discute cu ea despre călătoria în Elveția. Cu lacrimi în ochi, Clara îi spuse doctorului:
- Da, domnule doctor, duceți-vă s-o vedeți pe Heidi și, la întoarcere, să-mi povestiți despre frumusețile acelor meleaguri, despre care prietena mea mi-a vorbit de atâtea ori. Să-i vedeți pe toți, și pe ciobănașul Peter, și pe bunicul, pe toți, căci eu îi știu pe toți, din povestirile lui Heidi. Vă rog să luați și darurile pe care vreau să i le trimit prietenei mele și celorlalți. De multă vreme le am pregătite, gândindu-mă la plecarea mea.
- Bine, scumpa mea, dacă așa stau lucrurile, atunci să știi că mă duc, spuse doctorul. Când ai vrea tu să plec ?
- Dacă s-ar putea mâine, aș fi fericită, se grăbi să răspundă Clara.
- Da, Clara are dreptate, interveni tatăl ei. Vremea e atât de frumoasă și ar fi păcat să pierzi aici o zi însorită și senină, în loc să ți-o petreci la munte.
- Bine, așa o să fac, spuse doctorul, surâzând.
- Pachetul pentru Heidi vi-l trimit mai târziu, spuse Clara. Domnișoara Rotenmeier lipsește acum de acasă, dar va veni, va pregăti pachetul și până deseară îl veți primi.
Și, în timp ce Sebastian îl conducea pe doctor spre ieșire, Clara o chemă pe Tinette la ea și-i spuse, arătându-i o cutie mare și frumoasă:
- Umple-o, te rog, cu prăjituri fragede, din acelea pe care le-am avut astăzi la micul dejun.
În timpul acesta, Sebastian, deschizând ușa doctorului, îi făcu o plecăciune adâncă și i se adresă:
- V-ați supăra, domnule doctor, dacă v-aș ruga s-o salutați și din partea mea pe micuța domnișoară?
- Dar de unde știi că mă duc la ea ? întrebă doctorul cu mirare.
- ... Eram în sufragerie și... întâmplător, am auzit vorbindu-se despre micuța domnișoară și... mi-a venit ideea...
- Da, ai dreptate, zâmbi doctorul, scoțându-l astfel pe Sebastian din încurcătură. Nici o grijă, voi transmite cu plăcere salutările dumitale.
Când să treacă pragul, doctorul se trezi față în față cu un obstacol greu de depășit. Domnișoara Rottenmeier se întorsese mai devreme acasă, din cauza vântului ce se stârnise din senin. Vântul îi umflă șalul ca pânzele unei corăbii și o împinse în vestibul. Doctorul se retrase la timp și evită ciocnirea cu ea, dar guvernanta se necăji de întâmplarea aceasta. Doctorul îi vorbi cu atâta însuflețire despre apropiata sa călătorie în Elveția, încât femeia își recăpătă buna dispoziție. La despărțire, o rugă stăruitor să împacheteze cât mai bine darurile pe care Clara le pregătise pentru Heidi.
Clara se aștepta să fie dojenită pentru sumedenia de daruri pe care avea de gând să le trimită, dar guvernanta era acum într-o dispoziție de zile mari și se apucă să facă pachetul fără să mai zăbovească.
De toți avusese grijă Clara: un paltonaș gros de lână, cu un capișon de toată frumusețea, pentru Heidi; un șal călduros pentru bunica și, tot pentru ea, cutia de prăjituri fragede; un salam mare, de fapt pentru Peter, dar, știind cât e de lacom, i-l trimitea Brigittei, să-l împartă cum socotea ea mai bine; un pachet cu tutun de pipă pentru bunicul. Din nou, pentru Heidi, o mulțime de cutiuțe și de pachețele misterioase, la care Clara se uita cu nespusă bucurie. Parcă o vedea pe Heidi sărind în sus de fericire atunci când le va deschide.
Când pachetul fu gata, domnișoara Rottenmeier îl chemă pe Sebastian și-i spuse să i-l ducă doctorului acasă.
- Da, domnule doctor, duceți-vă s-o vedeți pe Heidi și, la întoarcere, să-mi povestiți despre frumusețile acelor meleaguri, despre care prietena mea mi-a vorbit de atâtea ori. Să-i vedeți pe toți, și pe ciobănașul Peter, și pe bunicul, pe toți, căci eu îi știu pe toți, din povestirile lui Heidi. Vă rog să luați și darurile pe care vreau să i le trimit prietenei mele și celorlalți. De multă vreme le am pregătite, gândindu-mă la plecarea mea.
- Bine, scumpa mea, dacă așa stau lucrurile, atunci să știi că mă duc, spuse doctorul. Când ai vrea tu să plec ?
- Dacă s-ar putea mâine, aș fi fericită, se grăbi să răspundă Clara.
- Da, Clara are dreptate, interveni tatăl ei. Vremea e atât de frumoasă și ar fi păcat să pierzi aici o zi însorită și senină, în loc să ți-o petreci la munte.
- Bine, așa o să fac, spuse doctorul, surâzând.
- Pachetul pentru Heidi vi-l trimit mai târziu, spuse Clara. Domnișoara Rotenmeier lipsește acum de acasă, dar va veni, va pregăti pachetul și până deseară îl veți primi.
Și, în timp ce Sebastian îl conducea pe doctor spre ieșire, Clara o chemă pe Tinette la ea și-i spuse, arătându-i o cutie mare și frumoasă:
- Umple-o, te rog, cu prăjituri fragede, din acelea pe care le-am avut astăzi la micul dejun.
În timpul acesta, Sebastian, deschizând ușa doctorului, îi făcu o plecăciune adâncă și i se adresă:
- V-ați supăra, domnule doctor, dacă v-aș ruga s-o salutați și din partea mea pe micuța domnișoară?
- Dar de unde știi că mă duc la ea ? întrebă doctorul cu mirare.
- ... Eram în sufragerie și... întâmplător, am auzit vorbindu-se despre micuța domnișoară și... mi-a venit ideea...
- Da, ai dreptate, zâmbi doctorul, scoțându-l astfel pe Sebastian din încurcătură. Nici o grijă, voi transmite cu plăcere salutările dumitale.
Când să treacă pragul, doctorul se trezi față în față cu un obstacol greu de depășit. Domnișoara Rottenmeier se întorsese mai devreme acasă, din cauza vântului ce se stârnise din senin. Vântul îi umflă șalul ca pânzele unei corăbii și o împinse în vestibul. Doctorul se retrase la timp și evită ciocnirea cu ea, dar guvernanta se necăji de întâmplarea aceasta. Doctorul îi vorbi cu atâta însuflețire despre apropiata sa călătorie în Elveția, încât femeia își recăpătă buna dispoziție. La despărțire, o rugă stăruitor să împacheteze cât mai bine darurile pe care Clara le pregătise pentru Heidi.
Clara se aștepta să fie dojenită pentru sumedenia de daruri pe care avea de gând să le trimită, dar guvernanta era acum într-o dispoziție de zile mari și se apucă să facă pachetul fără să mai zăbovească.
De toți avusese grijă Clara: un paltonaș gros de lână, cu un capișon de toată frumusețea, pentru Heidi; un șal călduros pentru bunica și, tot pentru ea, cutia de prăjituri fragede; un salam mare, de fapt pentru Peter, dar, știind cât e de lacom, i-l trimitea Brigittei, să-l împartă cum socotea ea mai bine; un pachet cu tutun de pipă pentru bunicul. Din nou, pentru Heidi, o mulțime de cutiuțe și de pachețele misterioase, la care Clara se uita cu nespusă bucurie. Parcă o vedea pe Heidi sărind în sus de fericire atunci când le va deschide.
Când pachetul fu gata, domnișoara Rottenmeier îl chemă pe Sebastian și-i spuse să i-l ducă doctorului acasă.
Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - TOLSTOI - GÂRLEANU - MITRU - PERRAULT
