Iepurele și ariciul - poveste de Frații Grimm
Citește online povestea pentru copii "Iepurele și ariciul" scrisă de Frații Grimm. Citeste basmul Iepurele și ariciul în care este vorba despre un iepure care intr-o zi de toamna se intalneste cu un arici. Cum il vazu ariciul pe iepure, se grabi spre el ca sa-i dea buna dimineata. Iepurele insa se purta ca un ingamfat si il lua peste picior pe arici care se supara.
„Iepurele și ariciul” este o poveste de Frații Grimm despre istețime, răbdare și puterea minții asupra forței. Într-o dimineață de toamnă, un iepure îngâmfat își bate joc de arici, considerându-l prea greoi și neîndemânatic. Ariciul, jignit, îl provoacă la o întrecere și, cu ajutorul soției sale, îl învață pe iepure o lecție prețioasă: nu întotdeauna cel mai rapid sau mai puternic câștigă, ci acela care gândește cu istețime. Povestea transmite copiilor un mesaj important despre respect, modestie și inteligență, arătând că fiecare ființă are propriile calități care o pot face învingătoare. Este o lectură clasică, plină de haz și învățăminte, potrivită pentru toate vârstele.
„Iepurele și ariciul” este o poveste de Frații Grimm despre istețime, răbdare și puterea minții asupra forței. Într-o dimineață de toamnă, un iepure îngâmfat își bate joc de arici, considerându-l prea greoi și neîndemânatic. Ariciul, jignit, îl provoacă la o întrecere și, cu ajutorul soției sale, îl învață pe iepure o lecție prețioasă: nu întotdeauna cel mai rapid sau mai puternic câștigă, ci acela care gândește cu istețime. Povestea transmite copiilor un mesaj important despre respect, modestie și inteligență, arătând că fiecare ființă are propriile calități care o pot face învingătoare. Este o lectură clasică, plină de haz și învățăminte, potrivită pentru toate vârstele.
Citește povestea "Iepurele și ariciul"
Într-o zi frumoasă de toamnă, se întâlni iepurele și ariciul. De cum văzu iepurele, ariciul se grăbi spre el să-i dea bună dimineața.
Iepurele îngâmfat se uită de sus la arici și-l întrebă:
– Tu ce alergi de zor așa de dimineață?
– Mă plimb – răspunse politicos ariciul.
– Te plimbi? – zise râzând iepurele. Dacă nu mă înșel, ți-ai putea folosi picioarele pentru lucruri mai importante decât plimbarea.
Îngâmfarea iepurelui îl jigni pe arici. Nu ajunge că s-a născut cu picioare strâmbe, dar iepurele mai și glumește pe seama lui.
– Știi ceva – spuse ariciul – hai să ne luăm la întrecere! Pun pariu că te întrec, dacă alergăm!
– Ești tare glumeț – spuse iepurele. Cum vrei să mă întreci când ai picioarele așa strâmbe? Dar fie, dacă asta vrei. Pe ce punem pariu?
– Pe un ban de aur și o sticlă de țuică – zise ariciul.
Iepurele se uită bățos la arici, își răsuci mustața. După care întinse laba către arici și spuse:
– Bine, fie, să ne întrecem!
– Ei, păi nu-i așa de urgent! Cine a mai văzut așa ceva, să mă iau la întrecere cu stomacul gol. Mai întâi merg acasă să mănânc ceva și ne întâlnim peste jumătate de oră.
Iepurele nu spuse nimic, așa că ariciul o luă spre casă.
De cum ajunse acasă, strigă:
– Femeie, unde ești? Vino degrabă, mergem împreună pe câmp!
– La ce treabă? – întrebă femeia arici.
– Am pus pariu cu iepurele că-l întrec la fugă!
– Vai de capul tău, nenorocitule, cum să-l întreci tu pe iepure? Ți-ai pierdut mințile!
– Lasă asta pe seama mea. Hai, fuguța, vino cu mine.
Iepurele îngâmfat se uită de sus la arici și-l întrebă:
– Tu ce alergi de zor așa de dimineață?
– Mă plimb – răspunse politicos ariciul.
– Te plimbi? – zise râzând iepurele. Dacă nu mă înșel, ți-ai putea folosi picioarele pentru lucruri mai importante decât plimbarea.
Îngâmfarea iepurelui îl jigni pe arici. Nu ajunge că s-a născut cu picioare strâmbe, dar iepurele mai și glumește pe seama lui.
– Știi ceva – spuse ariciul – hai să ne luăm la întrecere! Pun pariu că te întrec, dacă alergăm!
– Ești tare glumeț – spuse iepurele. Cum vrei să mă întreci când ai picioarele așa strâmbe? Dar fie, dacă asta vrei. Pe ce punem pariu?
– Pe un ban de aur și o sticlă de țuică – zise ariciul.
Iepurele se uită bățos la arici, își răsuci mustața. După care întinse laba către arici și spuse:
– Bine, fie, să ne întrecem!
– Ei, păi nu-i așa de urgent! Cine a mai văzut așa ceva, să mă iau la întrecere cu stomacul gol. Mai întâi merg acasă să mănânc ceva și ne întâlnim peste jumătate de oră.
Iepurele nu spuse nimic, așa că ariciul o luă spre casă.
De cum ajunse acasă, strigă:
– Femeie, unde ești? Vino degrabă, mergem împreună pe câmp!
– La ce treabă? – întrebă femeia arici.
– Am pus pariu cu iepurele că-l întrec la fugă!
– Vai de capul tău, nenorocitule, cum să-l întreci tu pe iepure? Ți-ai pierdut mințile!
– Lasă asta pe seama mea. Hai, fuguța, vino cu mine.
Cum mergeau ei pe câmp, ariciul așa grăi:
– Vezi arătura asta?
– O văd – zise nevasta ariciului.
– Acolo vom alerga cu iepurele. Eu alerg într-o brazdă, iepurele aleargă în cealaltă brazdă. Tu n-ai altă treabă decât să stai aici, la capătul brazdei, iar când iepurele ajunge aici, tu să zici: „Eu am ajuns deja!”
Femeia dădu din cap că a înțeles și porni spre capătul arăturii.
Ajunse și iepurele:
– Începem?
– Începem! – zise ariciul.
Iepurele numără:
– Unu, doi, trei și!
Iepurele porni în goană, ariciul abia își ridica picioarele. După câțiva pași, se piti în brazdă și nici nu mai mișcă.
Iepurele ajunse la capătul brazdei, dar femeia arici ridică capul din brazdă și spuse:
– Eu am ajuns deja!
Iepurele rămase mut de uimire, nu-i venea să creadă că ariciul a ajuns înaintea lui. Nici nu bănuia că ariciul îl păcăli, știut fiind că ariciul nu se deosebește de femeia arici cu nimic.
– Nu-mi vine să cred – zise iepurele. Să alergăm încă o dată!
Și fără să aștepte răspunsul, o luă la fugă spre celălalt capăt al arăturii. Acolo însă îl aștepta ariciul. Când ajunse, ariciul îl întâmpină din nou.
– Încă o dată! – strigă iepurele și o luă iar la goană.
– Din partea mea, putem alerga de câte ori vrei – spuse ariciul.
Iepurele alergă cât îl țineau picioarele, de vreo șaptezeci de ori, dar de fiecare dată ariciul era acolo înaintea lui. Când a simțit că nu-l mai țin picioarele, se dădu bătut. Nu înțelegea cum e posibil, dar asta e. Îi dădu ariciului banul de aur și sticla cu țuică, după care se prăbuși la marginea arăturii.
Ariciul luă ce câștigase, merse la capătul arăturii, își luă femeia, după care merseră liniștiți acasă. Băură câte un pahar de țuică și trăiră liniștiți. Dar după această întâmplare, niciun iepure nu mai face glume pe seama picioarelor scurte ale aricilor.
– Vezi arătura asta?
– O văd – zise nevasta ariciului.
– Acolo vom alerga cu iepurele. Eu alerg într-o brazdă, iepurele aleargă în cealaltă brazdă. Tu n-ai altă treabă decât să stai aici, la capătul brazdei, iar când iepurele ajunge aici, tu să zici: „Eu am ajuns deja!”
Femeia dădu din cap că a înțeles și porni spre capătul arăturii.
Ajunse și iepurele:
– Începem?
– Începem! – zise ariciul.
Iepurele numără:
– Unu, doi, trei și!
Iepurele porni în goană, ariciul abia își ridica picioarele. După câțiva pași, se piti în brazdă și nici nu mai mișcă.
Iepurele ajunse la capătul brazdei, dar femeia arici ridică capul din brazdă și spuse:
– Eu am ajuns deja!
Iepurele rămase mut de uimire, nu-i venea să creadă că ariciul a ajuns înaintea lui. Nici nu bănuia că ariciul îl păcăli, știut fiind că ariciul nu se deosebește de femeia arici cu nimic.
– Nu-mi vine să cred – zise iepurele. Să alergăm încă o dată!
Și fără să aștepte răspunsul, o luă la fugă spre celălalt capăt al arăturii. Acolo însă îl aștepta ariciul. Când ajunse, ariciul îl întâmpină din nou.
– Încă o dată! – strigă iepurele și o luă iar la goană.
– Din partea mea, putem alerga de câte ori vrei – spuse ariciul.
Iepurele alergă cât îl țineau picioarele, de vreo șaptezeci de ori, dar de fiecare dată ariciul era acolo înaintea lui. Când a simțit că nu-l mai țin picioarele, se dădu bătut. Nu înțelegea cum e posibil, dar asta e. Îi dădu ariciului banul de aur și sticla cu țuică, după care se prăbuși la marginea arăturii.
Ariciul luă ce câștigase, merse la capătul arăturii, își luă femeia, după care merseră liniștiți acasă. Băură câte un pahar de țuică și trăiră liniștiți. Dar după această întâmplare, niciun iepure nu mai face glume pe seama picioarelor scurte ale aricilor.
Sfârșit
Citeste alte povesti de Frații Grimm
Povesti de: FRATII GRIMM CREANGA EMINESCU SLAVICI ANDERSEN ISPIRESCU DELAVRANCEA FILIMON TOLSTOI
