A doua carte cu Apolodor - poveste pentru copii de Gellu Naum
Citește a doua poveste pentru copii numită "A doua carte cu Apolodor" scrisă de Gellu Naum și în care este vorba despre același pinguin pe nume Apolodor ce fusese călător în ținutul Labrador. Acum el este alături de Amedeu, cel mai cumsecade leu, ce îi place să cânte la clarinet și din când în când îi place să fie poet. Alături de ei stă și Ilie, un cangur cu șorț cu buzunar. Leul Amedeu este astăzi grădinar și stropește mușețelul dintr-un ghiveci. Ploaia însă se pornește și lui îi pare rău de mușețel, dar în ajutorul lui a venit Apolodor și l-a pus pe Amedeu să cânte Uvertura la Orfeu.
Citește și Cartea cu Apolodor: Un pinguin călător
Citește și Cartea cu Apolodor: Un pinguin călător
|
1. Iată-l pe Apolodor
Fost, pe vremuri, călător. Să reţinem cel puţin Faptul că e pinguin. Lângă el e Amedeu, Cel mai cumsecade leu, Cântăreţ la clarinet Şi, din când în când, poet. Blondul din fotografie Este cangurul Ilie. Fiind cangur, aşadar, Are şorţ cu buzunar. Pe toţi trei, iubindu-i foarte, Vi i-am adunat în carte. 2. Câteodată, foarte rar, Amedeu e grădinar. Azi, pe când stropea şi el Un ghiveci cu muşeţel, Ploaia a-nceput să pice Şi, deodată, Amedeu, Încruntat ca orice leu, Tremură puţin şi zice: Vai, săracul muşeţel! Ce să-i faci, păcat de el! Ploaia asta o să-l strice... Şi-a fugit la adăpost. Iar sărmanul muşeţel, Părăsit şi fără rost S-a simţit destul de prost Până când Apolodor I-a sărit în ajutor. 3. Muzica e o minune Când o faci cu pasiune. Ce ne cântă Amedeu? Uvertura la Orfeu Dar când stai prea mult la soare, Dacă nu-ţi pui pălărie, Chiar şi fără melodie, Capul, sigur că te doare. Cunoscând acest simptom, Deseori văzut la om, Iată că Apolodor Împreună cu Ilie Cară umbra unui pom Lângă muzicantul lor... 4. Amintim că orice minge Prin culoare se distinge. Câte una se mai poate (Dacă are greutate) Fără vina nimănui Să producă un cucui. De-asta e Apolodor Şi la sport prevăzător... |
5. Cum, de fapt, orice cântar
Te înşală foarte rar, Am să aflu gram cu gram, Câte kilograme am... Prea sunt greu! Sau e stricat, Sau acest automat Nu-şi cunoaşte nici măcar Meseria de cântar. Mă temusem de pomană: A avut şi el o toană... 6. Pentru că la piaţă, azi, Se aflau atâţia brazi, Până seara Amedeu Şi-a făcut un pom de leu. Iată pomul lui Ilie: N-are nici o jucărie. Pentru canguri sunt normale Darurile vegetale. Mai adaug şi susţin Că, făcut din crengi de pin, Pomul pentru pinguin E frumos când este plin. Zilele de carnaval Se sfârşesc cu „Mare Bal”. Deci, aflând acestea toate Din afişe colorate Şi gândindu-se, cei trei, De la bal că nu se poate Să lipsească tocmai ei, Şi-au făcut în graba mare Toate cele necesare. Şi acuma, când au mască, Cine să-i mai recunoască?... 8. Bulgărele mic (fireşte, Dacă se rostogoleşte) Se preface în morman, Iar un morcov şi-un tăciune Fac din bulgăre un june, Pinguin sau pelican. Dar un pinguin răceşte, Cât ar fi de dolofan, Chiar când este pelican (Dacă stă în frig, fireşte) Deci e foarte necesar Să-i pui şapcă şi fular. 9. Sigur că Apolodor Este cel mai bun schoir. Îl vedeţi cum se descurcă? Unde e nevoie, urcă. Ştie cum să ia, la pantă, Poza cea mai elegantă. Şi porneşte mai departe Chiar cu schiurile sparte... |
10. – Soarele de la amiază
Văd că nu prea te bronzează Nici pe gât şi nici pe piept, Nici pe spate, nici pe faţă. Fii şi tu băiat deştept, Vino mai de dimineaţă. Cum e el, ascultător, A venit Apolodor Pe la cinci şi jumătate Şi a stat mai mult pe spate Şi-a făcut pe îndelete, Raze ultraviolete. Şi pe urmă a mai stat Până s-a decolorat... 11. Dacă vezi că nu e chip Să faci plajă pe nisip, De căldură şi dogoare, Te arunci frumos în mare. Şi pluteşti, pluteşti, pluteşti Printre alge, Printre peşti, Prin talaze, peste stânci, Pe sub apele adânci, Printre sute de catarge Ale navelor pierdute, Printre scoicile tăcute, Unde unda nu se sparge, Şi înoţi, înoţi, înoţi, Până simţi că nu mai poţi. Astfel, înotând de zor Pentru plajă tocmai jos, A găsit Apolodor Locul cel mai răcoros. Şi acum doarme profund Pe nisipul de la fund... 12. – Se cuvine fiecare Să aducă demâncare! Astfel, răspicat şi greu, Îşi încheie Amedeu Înţeleapta cuvântare. Şi cu pasul lor uşor, Au pornit la drum apoi, Gospodarii amândoi.: Leul şi Apolodor Şi Ilie a rămas. Şi-a trecut aşa un ceas. Şi pe când şedea Ilie Singur în bucătărie, Ce aduce Amedeu? Caşcaval de Penteleu... Mai târziu, Apolodor Vine cu un peştişor... |
|
13. – După ultimele ştiri,
Astăzi vom avea la masă Şi vreo câţiva musafiri. Şase ouă ai în plasă, Du-le tu frumos acasă. Fii atent să nu le spagi: Plasa are ochiuri largi... De atent, a fost atent, n-a uitat nici un moment; Preţiosul aliment. Nu i-a fost indiferent Nu că-i fac un compliment, L-a purtat uşor şi lent Dând dovadă de talent. L-a ferit şi de ciment Şi de zid, şi de curent. S-a purtat foarte prudent, Dar n-a fost suficient. Ghinionul, evident! Şi cum plasa n-a fost nouă Au ieşit prin accident, Şase musafiri din ouă... 14. – Ce balon ai, Amedeu! Dă-mi-l să mă joc şi eu... Când te roagă cineva Ce-ţi rămâne de făcut? I l-a dat - cu împrumut – Se putea să nu i-l dea? Iar acum , Apolodor, Tot el strigă: - Ajutor! Amedeu! Nu vezi că zbor? 15. Coborârea e plăcută Cu oricare paraşută, Mai ales când eşti decis Să o faci cu scop precis. Astfel, cel care coboară, Dacă are multă sfoară Şi mai are şi un zmeu, Chiar de-ar coborî mereu, Zmeul, e de presupus Că se va urca mai sus Şi de-acolo, n-o să cadă Ba, adeseori, în plus, O să dea voios din coadă Mulţumit şi zâmbitor. (Teoria de mai sus E a lui Apolodor.) 16. – Iar faci mofturi la mâncare... Spune, cum vrei tu să creşti? Să-ţi mai pun un pic de sare? Dacă nu mănânci, slăbeşti... Să-ţi aduc salată crudă? Poate vrei să-ţi fac un ceai... Dar Ilie, să n-audă! Nu mănâncă, nici să-l tai... Stă cu ochii în tavan, N-are chef nici de răspuns... Şi aşa, după un an, Iată, bietul, ce-a ajuns... 17. S-a-ntâmplat ceva grozav: Azi, Ilie e bolnav, După cât se pare , grav! Înţeleptul Amedeu (E şi doctor va să zică) Priceput ca orice leu, Îl consultă şi explică: - Unii canguri, fac aşa: Când mănâncă, trag la fit, Ţin mâncarea la măsea Mestecă, dar nu înghit, Şi păstrând mâncarea-n gură, Fac un fel de umflătură Care, când e uriaşă, Leii o numesc toltoaşă. DECI , Ilie are încă Boala asta. Ce să-i fac? Nu cunosc decât un leac: Să înghită ce mănâncă. |
18. ... Deci găsind în almanah
Nişte note, Amedeu a lăsat jocul de şah, Preferat de orice leu, Şi a spus: - Priveşte! Ah! Numai melodii de Bach Pentru clarinetul meu. Ţine-le , Apolodor... Nu-i plăcut şi nici uşor Dacă ţii ceva prea mult, Ba e chiar obositor. Deci a spus Apolodor: - E un ceas de când te-ascult, Prea iubite Amedeu... Mulţumesc. Acuma, ah ! Mai slăbeşte-mă cu Bach. Pentru mine e cam greu... Dar mai cugetând un pic, Pentru bunul lui amic A găsit el o metodă – Foate simplă şi comodă Ca să cânte cât vrea, ah! Melodiile de Bach. 19. Cel mai mare cititor Este tot Apolodor. Iată-l, a ajuns acum La al treilea volum Şi ia carte după carte Şi citeşte mai departe. Ce-o fi învăţat din toate Paginile studiate Meşterul Apolodor? Cum se face un vapor... 20. Am notat în calendar: Azi e ziua lui Ilie. Să intrăm în florărie; Un buchet e becesar. Vai, cu câtă bucurie O să pună la ierbar Florile primite-n dar Şi ce vesel o să fie! Iată clipa! Am ajuns! Iar Ilie, bine tuns Şi cu şorţul din portret, De emoţie pătruns, A mâncat încet, încet, Jumătate de buchet... (A compus acest sonet Amedeu, leul-poet.) 21. Astăzi, Amedeu mi-a spus că Nu admite nici o muscă, Ba mi-a arătat şi câte Sunt murdare şi urâte. Uite una pe covor! M-a simţit... Porneşte-n zbor Şi se-aşază fără teamă Drept la Amedeu pe coamă. Ca să fiu operativ Şi s-o prind definitiv Trebuie să fac un salt Mai precis şi mai înalt. ...La sfârşit o constatare: Unde dai şi unde doare... 22. Ca să creşti eşti obligat, Când e ora de culcat, Să te culci frumos în pat. Spune-i asta lui Ilie! Nu se culcă orice-ar face. De culcat nu vrea să ştie. Parcă patul are ace... Azi aşa, mâine la fel, Când să-l culci, fuge pe stradă Ia uitaţi-vă la el: Parcă a-nceput să scadă... Peste-un an şi jumătate Cam aşa o să arate... |
23. – Zgomotul e foarte rău
Pentru cei din jurul tău. Îl suport destul de greu Chiar cu nervii mei de leu... Astfel zice Amedeu! Şi adaugă: - În fine! A plecat.. E foarte bine... După ce-am scăpat de chin Să mă liniştesc puţin. După care împăcat, Şade pe fotoliu-pat Şi apasă pe buton. Vai, ce mare ghinion! Astăzi, la televizor, E program, Apolodor... 24. Sportul e folositor Pentru toţi. Apolodor Boxul face muşchi de fier, Dar mănuşile de piele Pentru mine sunt cam grele Şi le port numai pe ger. Printre altele, un sport Mă atrage cel mai tare: Să ridic fără efort, Greutăţile uşoare.... 25. Cangurii, precum se ştie, Suferă de anemie. Iată marele motiv, Iată pricina ciudată Pentru care niciodată N-am putut să fiu sportiv. Dar se vede din portret Că, deşi nu sunt atlet, Mi-am făcut un şorţ de sport Şi, din când în când, îl port. 26. – Mare om a fost acela Care-a inventat umbrela. După cum putem vedea Cel ce cugetă aşa Este leul Amadeu. Iar după un sfert de ceas, Când îi cade-un strop pe nas. Cugetă acelaşi leu: -Orice ploaie va să zică, Până ce porneşte, pică. O să plouă. Este clar. Să deschid umbrela... Dar, Laolaltă , trei umbrele S-ar ciocni rău între ele, De n-ar fi Apolodor Şi un pic inventator... 27. Printre alte vorbe vechi A rămas de la strămoşi Vorba că pe mincinoşi Îi cunoşti după urechi. Chiar adevărat să fie? Cam de şase ori pe lună După câte ştiu, Ilie Spune câte o minciună... 28. E ştiut că orice peşte În borcan se plictiseşte. Deci având Apolodor Prin vecini cam de un an, Un prieten bicolor- Corcitură de biban- Şi aflând Apolodor Că amicul bicolor I se plictisea de moarte, I-a făcut cadou o carte. De atunci acel biban Cere zilnic un roman... |
|
29. Orice fluture se cere
Pus înte lepidoptere. Dar un lucru pare clar: Până-i vezi în insectar Aripa de chihlimbar Poţi fi sigur, uneori, Că gonondu-l printre flori Fluturele nu se lasă Până nu te vede-n plasă... P.S. Unde-i un cuvânt mai greu (Cum ar fi lepidoptere), Întrebaţi-l pe-Amedeu Vă răspunde cu plăcere. 30 . – La culcare nu-i frumos Şorţul să-l arunci pe jos. Pune-l pe un scăunel. Lui Ilie nici nu-i pasă, Parcă n-ai vorbi cu el. Şorţul , tot pe jos îl lasă. Dimineaţa, şorţul cui E mototolit şi şui?... 31. -Ce-o fi oare în borcan? Mere, pere, suc de hrean Sau sirop de leuştean? Eu sunt vegetarian... O fi plin? Sunt curios... Ia să-l trag puţin în jos. După cum puteţi vedea, În borcan era vopsea... 32. Pinguinii – doi la mie – Sunt pescari de meserie. Ceilalţi, ca Apolodor, Numai dacă au răbdare, Prind şi ei de ziua lor, Câte-un peşte foarte mare. De asemenea se ştie Că Apolodor din apă, Scoate câte o scrumbie Afumată sau cu ceapă. Cel mai greu se pescuieşte Unde nu există peşte, Dar şi-acolo, deocamdată, El a pescuit o gheată. 33. Cine e acest erou? Încălţat şi cu tricou? E nevoie să mai spun? Cum de este cel mai bun Şi mai glorios portar? Cum de este lăudat Chiar în „Sportul popular”? Cum de are pieptul lat? Cum a devenit atlet Şi de unde i s-a tras Faima lui de mare as? Cred că nu e un secret: Poate învăţaţi la şcoală Sau aflaţi de la părinţi Că Apolodor se spală Zilnic, de tei ori, pe dinţi... 34. Pe sub vechile cetăţi Se găsesc antichităţi. Câte unele (nu toate) S-au păstrat pe jumătate. Deci , săpând Apolodor A găsit o jumătate Dint-un antic senator Cu veşminte colorate Şi i-a spus lui Amedeu: -Asta e pentru muzeu. Ia te uită cum îl dreg: În oglindă e întreg... 35.– Unde fugi, Apolodor? Pentru ce atâta zor? N-auzi ? – strigă Amedeu – Stai puţin că vin şi eu... Dar îl strigă de pomană, Şi pe urmă, ţin-te goană... Iată după ei, Ilie Vine ca o vijelie: - Unde fugi, Apolodor? Pentru ce atâta zor? Ce te-oi fi grăbind aşa? Poate arde undeva... Strigă şi el, de pomană, Şi pe urmă, ţin-te goană... La sfârşit , e mai uşor Să expunem într-o frază Ce motiv avea la bază Goana lui Apolodor: El savant cum altul nu e, Vrea să vadă o statuie Şi să afle personal. Dacă e sau nu pe cal. |
36. Peste piatră, peste lut,
Merge un cosmonaut; Merge în necunoscut, Calcă grav, calcă tăcut Şi e foarte precaut... Câtă cale-a străbătut Prin acest lunar ţinut! Pe deasupa cerul mut Se întinde ca un scut. Cum spuneam, la început, Peste piatră, peste lut, Merge un cosmonaut; Şi mai merge un minut Tot aşa de precaut... Dar, deodată ce-a văzut? S-a temut, nu s-a temut? Fiindcă e de necrezut: Lângă el a apărut Încă un cosmonaut Foarte, foarte cunoscut!... 37. După cum e şi normal Nu oricine are parte Să primească personal Telegrame de pe Marte. Totuşi, prin telegrafie, De la postul receptor S-a primit pentru Ilie Şi pentru Apolodor , În mai multe exemplare, Telegrama următoare: „Stop. Sosim cu prima navă. Doar un ceas ne mai desparte. Zoe nu mai e bolnavă. Verişorii de pe Marte.” Vai, ce mare bucurie! (Cred că nu mai e nevoie Să vă spun că nu se ştie Cine-i marţiana Zoe Şi de ce a fost bolnavă.) Şi-a sosit ca o săgeată Falnica aeronavă Fix la ora anunţată. Şi acum priviţi în carte Cine sunt şi cum arată Verişorii de pe Marte... 38. A ieşit Apolodor În costum de vânător. Are gloanţe fel de fel, Să ne ţinem după el. Merge crunt, merge pe jos Înarmat şi fioros. O să fie, parcă văd, Jale mare şi prăpăd... Am greşit şi nu mă mir: În pădure pentru tir, Fiindcă-i mare ochitor, E poftit de dumnealor Să le fie profesor... 39. Vara, sus, într-un copac, Locuia un pitpalac Şi cânta fermecător Şi-l iubea Apolodor, Îl iubea ca un copil Şi-i ducea mereu pistil, Ba în cuib, câteodată, Îi punea şi ciocolată (Aliment pe care încă pitpalacii nu-l mănâncă.) Dar aşa a fost să fie: Toamna, păsările fac Marea lor călătorie Deci, adio, pitpalac! Şi-a rămas acel copac Singur ca o colivie Părăsită şi pustie. Şi atunci, Apolodor, Trist şi copleşit de dor, A urcat foarte curând, Sus, în cuib un difuzor. Şi aşa, din când în când, Mai stătea sub el oftând. Iar dacă venea vreodată Cu pistil sau ciocolată Îi ploua de sus în cale, Melancolic şi agale Mii de note muzicale... |
40. Totul e ca într-un joc.
Roşu spune: stai pe loc! Pata galbenă, rotundă, Ce poate să spună deci? Mai aşteaptă o secundă! Dar cea verde? „Poţi să treci!” Greu e numai prima oară. Iar când ştii pe dinafară Fiecare ce arată, Nu treci singur niciodată!... 41. Eşti puternic, Amedeu? Dar să ştii că nu e greu. Am să-ţi dovedesc din plin Forţa mea de pinguin. Şi aşteaptă Amedeu Răbdător ca orice leu. Iată că peste o clipă S-a întors Apolodor Şi-a ieşit învingător Cu o singură aripă... 42. Aş putea să-ţi dau un sfat: Spală-te şi fii curat Uite, astăzi cum te strică Petele de pe burtică. Socotind că n-ar fi rău Să le speli într-un hârdău, Cred că leacul cel mai bun E clăbucul de săpun... Tace leul înţelept Şi atunci, Apolodor Spune: - Ce e drept , e drept! Spală-mă pe gât, pe piept, Vreau să fiu strălucitor. Cu săpun şi cu leşie L-au spălat apoi, vârtos, Amedeu şi cu Ilie. Şi apoi, ce bucurie Când l-au aşezat , frumos, Printre rufe, pe frânghie... 43. Cum vedeţi Apolodor Ţopăie într-un picior Graţios ca un dulap Şi cu un butoi pe cap. Iată, vine şi Ilie. -Ce-i cu tine? -Ce să fie? Vreau să cumpăr şi să car Mere de la Aprozar. Hai să mergem amândoi. Dacă ai de gând să vii, Lasă jos acest butoi. Ştii că merele sunt grele.... - Cum să-l las? - Păi văd că-l ţii... - Eu, nici gând... Stă pe proptele... 44. Cine-i mare gospodar Şi nu rabdă nici măcar Colţul unui geam murdar? Sigur că Apolodor.. Dar aşa, e foarte greu... Iată, vine Amedeu Şi pe limba lui, fireşte, Ca un înţelept vorbeşte: - Folosind această scară, Orice muncă e uşoară. Scara mai e bună dacă Ţi se face chef de joacă... Cum vedeţi, Apolodor A descoperit uşor O metodă foarte bună. Geamul o să iasă lună... |
