Vrăjitorul din Oz - poveste scurtă de adormit copii
Citește online povestea de adormit copii în română "Vrăjitorul din Oz", o poveste scurtă pentru copii de 3, 4, 5, și 6 ani. Citește basmul "Vrăjitorul din Oz" în care este vorba despre o fetiță pe nume Dorothy care împreună cu câinele ei Toto stăteau liniștiți în casă. Dintr-o dată, o tornadă îi ia cu casă cu tot și îi duce tocmai pe un tărâm magic. Aici, ei încearcă ajutați de prieteni, să ajungă la vrăjitorul din Oz pentru a fi ajutați să se întoarcă acasă.
Citește povestea scurtă "Vrăjitorul din Oz"
Dorothy era o fetiţă orfană, care locuia la ferma mătuşii sale din Kansas, iar cel mai bun prieten al ei era un căţeluş pe nume Toto.
Într-o zi, o tornadă stârnită din senin luă casa pe sus şi o duse hăt departe! După o vreme, casa căzu într-un tărâm fermecat, numit Oz. Din fericire, în afară de o sperietură straşnică, nici Dorothy şi nici Toto nu păţiră nimic.
O femeie prietenoasă, apărută ca din senin, îi spuse fetiţei:
— Numele meu e Glinda şi sunt Vrăjitoarea cea Bună de la Miazăzi. Şi mai află că, prăbuşindu-se pe pământ, casa ta a omorât-o pe Vrăjitoarea cea Rea de la Răsărit. Pentru asta îţi suntem cu toţii recunoscători şi, în semn de pretuire, îţi dăruim pantofii ei fermecaţi.
— Îti mulţumesc din suflet, îi răspunse Dorothy, dar după ce voi vizita locurile acestea minunate, Glinda o sfătui pe fetiţă să urmeze drumul pietruit cu dale galbene, care ducea in Oraşul Smaraldelor. Acolo, îi mai spusese ea, i-ar fi putut cere ajutor Marelui Vrăjitor din Oz.
Fără să mai zăbovească o clipă, Dorothy şi Toto porniră la drum. Aşa ajunseră să-i întâlnească pe Omul de Paie, pe Omul de Tinichea şi pe Leul cel Fricos. Fiecare dintre ei nădăjduia să primească de la marele vrăjitor ceea ce îi lipsea: Omul de Paie, ceva minte, Omul de Tinichea, o inimă, iar Leul cel Fricos, un dram de curaj!
Cum ajunseră în Oraşul Smaraldelor, Vrăjitorul din Oz le spuse:
— Întâi de toate trebuie s-o ucideţi pe Vrăjitoarea cea Rea de la Apus!
Numai că, în drum spre castelul vrăjitoarei, maimuţele ei înaripate o răpiră pe Dorothy. Atunci când prietenii fetiţei reuşiră să o găsească, vrăjitoarea încercă să-i sperie şi îi dădu foc Omului de Paie. Acesta avu însă noroc cu Dorothy, care aruncă pe el o găleată de apă. Dar apa aceea o scăldă din cap până în picioare şi pe vrăjitoare, iar aceasta se topi pe dată!
Pentru că i-au scăpat de vrăjitoarea cea rea, Vrăjitorul din Oz îi dărui Omului de Paie minte, Omului de Tinichea o inimă, iar Leului cel Fricos, pentru curajul arătat, o medalie grozavă.
Şi tocmai când Dorothy se pregătea să urce în nacela balonului cu aer cald al Vrăjitorului din Oz, pentru a se întoarce acasă, o rafală de vânt smulse balonul cu vrăjitor cu tot, pierzându-l în depărtări! Sărmana Dorothy! Cum o să mai ajungă ea acasă?
Deodată, se ivi Vrăjitoarea cea Bună de la Miazăzi. Ea îi aduse aminte fetiţei de pantofii fermecaţi, cu care fusese încălţată tot timpul:
— Bate din ei de trei ori!
Dorothy îl luă pe Toto în braţe şi bătu din pantofi, precum o sfătuise vrăjitoarea. Şi, într-o clipă, se şi trezi la ea acasă!
Într-o zi, o tornadă stârnită din senin luă casa pe sus şi o duse hăt departe! După o vreme, casa căzu într-un tărâm fermecat, numit Oz. Din fericire, în afară de o sperietură straşnică, nici Dorothy şi nici Toto nu păţiră nimic.
O femeie prietenoasă, apărută ca din senin, îi spuse fetiţei:
— Numele meu e Glinda şi sunt Vrăjitoarea cea Bună de la Miazăzi. Şi mai află că, prăbuşindu-se pe pământ, casa ta a omorât-o pe Vrăjitoarea cea Rea de la Răsărit. Pentru asta îţi suntem cu toţii recunoscători şi, în semn de pretuire, îţi dăruim pantofii ei fermecaţi.
— Îti mulţumesc din suflet, îi răspunse Dorothy, dar după ce voi vizita locurile acestea minunate, Glinda o sfătui pe fetiţă să urmeze drumul pietruit cu dale galbene, care ducea in Oraşul Smaraldelor. Acolo, îi mai spusese ea, i-ar fi putut cere ajutor Marelui Vrăjitor din Oz.
Fără să mai zăbovească o clipă, Dorothy şi Toto porniră la drum. Aşa ajunseră să-i întâlnească pe Omul de Paie, pe Omul de Tinichea şi pe Leul cel Fricos. Fiecare dintre ei nădăjduia să primească de la marele vrăjitor ceea ce îi lipsea: Omul de Paie, ceva minte, Omul de Tinichea, o inimă, iar Leul cel Fricos, un dram de curaj!
Cum ajunseră în Oraşul Smaraldelor, Vrăjitorul din Oz le spuse:
— Întâi de toate trebuie s-o ucideţi pe Vrăjitoarea cea Rea de la Apus!
Numai că, în drum spre castelul vrăjitoarei, maimuţele ei înaripate o răpiră pe Dorothy. Atunci când prietenii fetiţei reuşiră să o găsească, vrăjitoarea încercă să-i sperie şi îi dădu foc Omului de Paie. Acesta avu însă noroc cu Dorothy, care aruncă pe el o găleată de apă. Dar apa aceea o scăldă din cap până în picioare şi pe vrăjitoare, iar aceasta se topi pe dată!
Pentru că i-au scăpat de vrăjitoarea cea rea, Vrăjitorul din Oz îi dărui Omului de Paie minte, Omului de Tinichea o inimă, iar Leului cel Fricos, pentru curajul arătat, o medalie grozavă.
Şi tocmai când Dorothy se pregătea să urce în nacela balonului cu aer cald al Vrăjitorului din Oz, pentru a se întoarce acasă, o rafală de vânt smulse balonul cu vrăjitor cu tot, pierzându-l în depărtări! Sărmana Dorothy! Cum o să mai ajungă ea acasă?
Deodată, se ivi Vrăjitoarea cea Bună de la Miazăzi. Ea îi aduse aminte fetiţei de pantofii fermecaţi, cu care fusese încălţată tot timpul:
— Bate din ei de trei ori!
Dorothy îl luă pe Toto în braţe şi bătu din pantofi, precum o sfătuise vrăjitoarea. Şi, într-o clipă, se şi trezi la ea acasă!
Sfârșit
