Turtița rumenită - poveste scurtă de adormit copii
Citește online povestea de adormit copii în română "Turtița rumenită", o poveste scurtă pentru copii de 3, 4, 5, și 6 ani. Citește basmul "Turtița rumenită" în care este vorba despre o femeie care avea șapte copii tare pofticioși. Într-o zi, când cocea o turtiță, copii nerăbdători îi cer mamei o bucată, dar aceasta le spune să aștepte ca s-o termine de rumenit. Când aude turtița, sare din tavă și începe să se rostogolească până când a ieșit afară. Degeaba au strigat copiii la ea, pentru că turtița a ieșit din curte și a început să se rostogolească pe stradă.
Citește povestea scurtă "Turtița rumenită"
A fost odată o femeie care avea şapte copii tare pofticioşi. Într-o zi, în vreme ce se apucase să le gătească o bunătate de turtiţă, copiii se îngrămădiră în jurul mamei, nerăbdători să guste din ce li se pregătea.
Nici nu se rumenise bine pe-o parte, când unul dintre copii şi începu să strige:
— Mamă, dă-mi şi mie să gust o bucăţică din turtiţă, că nu mai pot de foame!
— Te rog, mămico dragă, vreau şi eu să gust! se rugă un altul.
Şi numaidecât se puseră cu toţii pe rugăminţi.
— Aveţi puţintică răbdare! le răspunse mama. Trebuie să o întorc, ca să se rumenească şi pe partea cealaltă. După aceea o s-o tai în şapte bucăţi şi o s-o puteţi mânca in voie.
Turtiţa se sperie şi încercă să sară din tigaia femeii. Căzu însă la loc, pe partea pe care mai trebuia să se prăjească puţintel. După ce se mai rumeni o vreme, îşi luă avânt şi sări taman pe podea! Ieşi apoi pe uşa casei... de-a rostogolul.
— Hei, turtiţo, opreşte-te! strigară într-un glas toţi cei din casă. Ne e foame şi-am vrea să te mâncăm!
Apoi se luară pe urmele turtiţei, alergând după ea de-a lungul străzii. Numai că turtiţa se rostogolea prea repede ca s-o poată ajunge! În drumul ei de-a dura, turtiţa scăpă, rând pe rând, de un băieţel, de o găină, de un cocoş, de o raţă şi de o gâscă. Şi când te gândeşti ce mult îşi dorise fiecare să înfulece turtiţa aceea! Ea însă le râse zeflemitor şi-şi văzu mai departe de rostogolitul ei. După atâta goană nebună, turtiţa se întâlni pe drum cu un cal.
— Turtiţo, drăguţo, lasă-mă să alerg pe lângă tine şi să-ţi ţin tovărăşie! o rugă acesta. Crede-mă, nu-i deloc cuminte să pleci la drum de una singură...
Turtiţa se învoi, iar calul cel isteţ o îndreptă pe un drum plin de bolovani. Şi nu trecu mult până când turtiţa se lovi de-un bolovan şi făcu un salt prin aer.
— Fii fără grijă, că te prind eu! îi strigă calul.
Şi chiar se ţinu de cuvânt. Alergă după ea, o prinse din zbor în dinţi, dar o şi înghiți pe nerăsuflate!
Nici nu se rumenise bine pe-o parte, când unul dintre copii şi începu să strige:
— Mamă, dă-mi şi mie să gust o bucăţică din turtiţă, că nu mai pot de foame!
— Te rog, mămico dragă, vreau şi eu să gust! se rugă un altul.
Şi numaidecât se puseră cu toţii pe rugăminţi.
— Aveţi puţintică răbdare! le răspunse mama. Trebuie să o întorc, ca să se rumenească şi pe partea cealaltă. După aceea o s-o tai în şapte bucăţi şi o s-o puteţi mânca in voie.
Turtiţa se sperie şi încercă să sară din tigaia femeii. Căzu însă la loc, pe partea pe care mai trebuia să se prăjească puţintel. După ce se mai rumeni o vreme, îşi luă avânt şi sări taman pe podea! Ieşi apoi pe uşa casei... de-a rostogolul.
— Hei, turtiţo, opreşte-te! strigară într-un glas toţi cei din casă. Ne e foame şi-am vrea să te mâncăm!
Apoi se luară pe urmele turtiţei, alergând după ea de-a lungul străzii. Numai că turtiţa se rostogolea prea repede ca s-o poată ajunge! În drumul ei de-a dura, turtiţa scăpă, rând pe rând, de un băieţel, de o găină, de un cocoş, de o raţă şi de o gâscă. Şi când te gândeşti ce mult îşi dorise fiecare să înfulece turtiţa aceea! Ea însă le râse zeflemitor şi-şi văzu mai departe de rostogolitul ei. După atâta goană nebună, turtiţa se întâlni pe drum cu un cal.
— Turtiţo, drăguţo, lasă-mă să alerg pe lângă tine şi să-ţi ţin tovărăşie! o rugă acesta. Crede-mă, nu-i deloc cuminte să pleci la drum de una singură...
Turtiţa se învoi, iar calul cel isteţ o îndreptă pe un drum plin de bolovani. Şi nu trecu mult până când turtiţa se lovi de-un bolovan şi făcu un salt prin aer.
— Fii fără grijă, că te prind eu! îi strigă calul.
Şi chiar se ţinu de cuvânt. Alergă după ea, o prinse din zbor în dinţi, dar o şi înghiți pe nerăsuflate!
Sfârșit
