Soldățelul de plumb - poveste scurtă de adormit copii
Citește online povestea cu animale în română "Soldățelul de plumb", o poveste scurtă pentru copii de 3, 4, 5, și 6 ani. Citește basmul "Soldățelul de plumb" în care este vorba despre un băiețel care de ziua lui primește în dar mai mulți soldăței din plimb. Unul dintre ei nu avea un picior, însă când vede balerina cum stă într-un picior, soldățelul crede că aceasta va potrivită să-i fie soție.
Citește și povestea originală scrisă de Hans Christian Andersen
Citește și povestea originală scrisă de Hans Christian Andersen
Citește povestea scurtă "Soldățelul de plumb"
A fost odată, cu mulţi ani în urmă, un băieţel care a primit în dar, de ziua lui, o cutie cu soldăţei de plumb.
Toate figurinele stăteau în poziţie de drepţi, tare mândre în uniformele lor strălucitoare. Soldăţeii arătau cu toţii, sau aproape cu toţii, la fel. Spun „aproape", pentru că unuia dintre ei îi lipsea un picior! Într-o zi, băieţelul aranjă soldăţeii pe masă, punându-i de pază în faţa unui castel de jucărie.
Uitându-se în jur, soldăţelul cel şchiop văzu o preafrumoasă domnişoară stând în faţa castelului. Domnişoara aceea era făcută din carton şi pe costumul ei, de culoarea cerului, avea prins un strălucitor giuvaier purpuriu.
Fiind balerină, ea ţinea braţele arcuite graţios deasupra capului şi un picior ridicat, ca şi cum ar dansa. Soldăţelul de plumb crezu însă că şi ei îi lipseşte un picior.
Tare bucuros, îşi zise în sinea lui: „Nici că puteam întâlni o fată mai potrivită să-mi fie soţie!". Si, toată noaptea, soldăţelul de plumb şi delicata balerină se priviră ochi în ochi.
A doua zi, băieţelul puse soldăţelul cel şchiop pe pervazul ferestrei. Însă o pală de vânt îl zbură din locul acela, făcându-l să cadă jos, în stradă.
Peste el dădură curând doi băieţi care, punându-l într-o bărcuţă de hârtie, îl lăsară să fie purtat de apa ce se scurgea printr-un canal. Apoi, bărcuţa de hârtie ajunse prin canal în mare şi, după ce luă apă, se scufundă. În vreme ce soldăţelul de plumb se ducea spre fundul apei, apăru un peşte care-l înghiţi pe dată! După un timp, peştele se prinse într-un năvod şi, să vezi întâmplare, mama băieţelului cumpără de la piaţă chiar peştele cu pricina! Nu mică le-a fost mirarea celor de acasă când, spintecând peştele, dădură în burta acestuia tocmai peste soldăţelul de plumb! Băieţelul îl aşeză la loc pe masă, de pază la castelul de jucărie.
Iar acolo, o reîntâlni pe balerina cea frumoasă. Cei doi schimbară între ei priviri fericite... Dar fratele cel neastâmpărat al băieţelului aruncă soldăţelul în focul din cămin. Tot atunci, o pală de vânt, intrată pe fereastra deschisă, o luă pe balerină de pe masă şi o duse drept în vatră, alături de soldăţel!
Curând, din cei doi îndrăgostiţi mai rămase doar strălucitorul giuvaier al frumoasei balerine, prins într-o bucată de plumb de forma unei inimi.
Toate figurinele stăteau în poziţie de drepţi, tare mândre în uniformele lor strălucitoare. Soldăţeii arătau cu toţii, sau aproape cu toţii, la fel. Spun „aproape", pentru că unuia dintre ei îi lipsea un picior! Într-o zi, băieţelul aranjă soldăţeii pe masă, punându-i de pază în faţa unui castel de jucărie.
Uitându-se în jur, soldăţelul cel şchiop văzu o preafrumoasă domnişoară stând în faţa castelului. Domnişoara aceea era făcută din carton şi pe costumul ei, de culoarea cerului, avea prins un strălucitor giuvaier purpuriu.
Fiind balerină, ea ţinea braţele arcuite graţios deasupra capului şi un picior ridicat, ca şi cum ar dansa. Soldăţelul de plumb crezu însă că şi ei îi lipseşte un picior.
Tare bucuros, îşi zise în sinea lui: „Nici că puteam întâlni o fată mai potrivită să-mi fie soţie!". Si, toată noaptea, soldăţelul de plumb şi delicata balerină se priviră ochi în ochi.
A doua zi, băieţelul puse soldăţelul cel şchiop pe pervazul ferestrei. Însă o pală de vânt îl zbură din locul acela, făcându-l să cadă jos, în stradă.
Peste el dădură curând doi băieţi care, punându-l într-o bărcuţă de hârtie, îl lăsară să fie purtat de apa ce se scurgea printr-un canal. Apoi, bărcuţa de hârtie ajunse prin canal în mare şi, după ce luă apă, se scufundă. În vreme ce soldăţelul de plumb se ducea spre fundul apei, apăru un peşte care-l înghiţi pe dată! După un timp, peştele se prinse într-un năvod şi, să vezi întâmplare, mama băieţelului cumpără de la piaţă chiar peştele cu pricina! Nu mică le-a fost mirarea celor de acasă când, spintecând peştele, dădură în burta acestuia tocmai peste soldăţelul de plumb! Băieţelul îl aşeză la loc pe masă, de pază la castelul de jucărie.
Iar acolo, o reîntâlni pe balerina cea frumoasă. Cei doi schimbară între ei priviri fericite... Dar fratele cel neastâmpărat al băieţelului aruncă soldăţelul în focul din cămin. Tot atunci, o pală de vânt, intrată pe fereastra deschisă, o luă pe balerină de pe masă şi o duse drept în vatră, alături de soldăţel!
Curând, din cei doi îndrăgostiţi mai rămase doar strălucitorul giuvaier al frumoasei balerine, prins într-o bucată de plumb de forma unei inimi.
Sfârșit
