Rezumat Copilul cel isteț de Petre Ispirescu
Rezumat scurt la povestea "Copilul cel isteț" scrisă de Petre Ispirescu. Rezumat la povestirea basm "Copilul cel isteț" în care este vorba despre un om căruia îi murise soția și acum suferea de singuratate. El s-a gândit să găsească un copil de suflet și a plecat să caute. Cum nu a găsit, s-a hotărât să adopte orice vietate care îi iese în cale.
Citește rezumatul poveștii "Copilul cel isteț"
Un om care rămăsese văduv după ce nevasta lui murise, se simțea foarte singur pentru că nu avea alte rude și nici copii nu-i dăduse Dumnezeu. Îl bătea gândul să se însoare din nou, dar se gândea că nu vrea să-și uite soția dintâi și apoi nu știa nici peste ce femeie va da.
Într-o zi, bărbatul s-a gândit că ar vrea un copil de suflet și a plecat de acasă să găsească unul. A mers ce a mers și nu a găsit niciunul, așa că s-a gândit să ia acasă drept copil, prima vietate care îi va ieși în cale. A ieșit afară din cetate și după ce a mers puțin, a dat peste un șarpe căruia i-a propus să fie copilul lui.
Șarpele s-a învoit, însă i-a spus bărbatului că singura lui condiție este să fie purtat în cârcă. A acceptat și omul și șarpele s-a urcat imediat în cârca lui și și-a făcut culcuș în jurul gâtului. A trecut ceva vreme și cei doi erau nedespărțiți, mâncau și beau împreună și șarpele era mereu în cârca omului.
După ani de zile, bărbatul îmbătrâni și începu să simtă tot mai apăsătoare greutatea șarpelui. Îl întrebă pe șarpe dacă vrea să mai coboare din cârca lui pentru a-i fi și lui mai ușor, însă șarpele i-a spus că el respectă înțelegerea și va rămâne acolo unde este. Bătrânul se duse și la judecată, însă aceștia nu au putut să rupă înțelegerea dintre ei.
Plecă bătrânul foarte amărât și pe drum văzu niște copii care se jucau dea împărații. Îl văzu pe băiatul care îl juca pe împărat așezat pe o buturugă, cu sfetnicii lângă el, doi vinovați legați cu mâinile la spate și alți copii care îi păzeau cu bâtele în mâini. Bătrânul l-a întrebat pe împărat dacă vrea să judece problema dintre el și șarpe și acesta a acceptat.
Bătrânul a povestit cum s-a întâmplat, dar șarpele a vrut să spună și el ceva. A fost însă pus la punct de împărat care i-a zis că este o obrăznicie să vorbească la judecată de pe umerii omului. Atunci șarpele a coborât pe pământ și a spus că el doar respectă înțelegerea făcută. Împăratul i-a zis șarpelui că un copil care nu are milă de părinți nu poate să trăiască și a poruncit copiilor să-l bată cu bâtele. Copiii au ascultat ordinul și l-au scăpat pe bătrân de șarpe.
Omul a plecat fericit spre casă gândindu-se la cum i-a făcut dreptate un copil.
Într-o zi, bărbatul s-a gândit că ar vrea un copil de suflet și a plecat de acasă să găsească unul. A mers ce a mers și nu a găsit niciunul, așa că s-a gândit să ia acasă drept copil, prima vietate care îi va ieși în cale. A ieșit afară din cetate și după ce a mers puțin, a dat peste un șarpe căruia i-a propus să fie copilul lui.
Șarpele s-a învoit, însă i-a spus bărbatului că singura lui condiție este să fie purtat în cârcă. A acceptat și omul și șarpele s-a urcat imediat în cârca lui și și-a făcut culcuș în jurul gâtului. A trecut ceva vreme și cei doi erau nedespărțiți, mâncau și beau împreună și șarpele era mereu în cârca omului.
După ani de zile, bărbatul îmbătrâni și începu să simtă tot mai apăsătoare greutatea șarpelui. Îl întrebă pe șarpe dacă vrea să mai coboare din cârca lui pentru a-i fi și lui mai ușor, însă șarpele i-a spus că el respectă înțelegerea și va rămâne acolo unde este. Bătrânul se duse și la judecată, însă aceștia nu au putut să rupă înțelegerea dintre ei.
Plecă bătrânul foarte amărât și pe drum văzu niște copii care se jucau dea împărații. Îl văzu pe băiatul care îl juca pe împărat așezat pe o buturugă, cu sfetnicii lângă el, doi vinovați legați cu mâinile la spate și alți copii care îi păzeau cu bâtele în mâini. Bătrânul l-a întrebat pe împărat dacă vrea să judece problema dintre el și șarpe și acesta a acceptat.
Bătrânul a povestit cum s-a întâmplat, dar șarpele a vrut să spună și el ceva. A fost însă pus la punct de împărat care i-a zis că este o obrăznicie să vorbească la judecată de pe umerii omului. Atunci șarpele a coborât pe pământ și a spus că el doar respectă înțelegerea făcută. Împăratul i-a zis șarpelui că un copil care nu are milă de părinți nu poate să trăiască și a poruncit copiilor să-l bată cu bâtele. Copiii au ascultat ordinul și l-au scăpat pe bătrân de șarpe.
Omul a plecat fericit spre casă gândindu-se la cum i-a făcut dreptate un copil.
Sfârșit
