Privighetoarea - poveste scurtă de adormit copii
Citește online povestea de adormit copii în română "Privighetoarea", o poveste scurtă pentru copii de 3, 4, 5, și 6 ani. Citește basmul "Privighetoarea" în care este vorba despre un împărat din China care avea o grădină superbă. La marginea grădinii, într-o pădure își avea cuibul o privighetoare cu un tril măiestru. Împăratul a cerut ca privighetoarea să vină la palat și să-i cânte și lui, iar aceasta s-a învoit. După un timp, un negustor i-a vândut o privighetoare de aur care cânta mereu, iar împăratul a gonit adevărata privighetoare.
Citește și povestea originală scrisă de Hans Christian Andersen
Citește și povestea originală scrisă de Hans Christian Andersen
Citește povestea scurtă "Privighetoarea"
Demult de tot, în China cea îndepărtată, trăia un împărat. Şi avea Măria Sa un palat nespus de arătos, înconjurat de o grădină minunată, care se întindea cât vedeai cu ochii. Iar la capătul grădinii ăsteia se afla o pădure uriaşă de pini, în care trăia şi o mică pasăre, numită privighetoare. Nu arăta ea cine ştie ce, căci penele îi erau pământii la culoare, dar cât de măiestrite îi erau trilurile!
Într-o vară, ajuns în vizită prin China, un călător de prin părţile noastre auzi cântecul micuţei privighetori. Mai târziu, omul scrise o carte în care descria minunatul palat, grădinile nemaivăzute şi nu uită să adauge că „trilul privighetorii este lucrul cel mai frumos dintre toate". Cartea ajunse în mâinile împăratului şi, de cum citi cele scrise, îl chemă pe sfetnicul lui cel dintâi şi îi porunci:
- Vreau să ascult şi eu cum cântă privighetoarea asta! Să faci bine s-o găseşti şi să mi-o aduci neîntârziat!
Sfetnicul împărătesc habar nu avea pe unde ar putea da de urma acelei păsări.
O femeie de la bucătăria palatului îi spuse că ştia unde trăia privighetoarea şi îl duse acolo. Auzindu-i cântecul, sfetnicul se rugă de mica pasăre să vină la palat, să-i cânte şi împăratului. Spre norocul lui, privighetoarea se învoi.
Ajunsă la palat, măiastra pasăre se întrecu pe sine într-o minunăţie de triluri, făcându-l pe împărat să lăcrimeze de emoţie! Aşa că el se rugă de privighetoare să rămână acolo, iar pasărea se învoi.
Într-o bună zi, un negustor bogat îi trimise împăratului în dar o privighetoare meşterită din aur şi împodobită cu diamante, safire şi rubine. Cânta aidoma unei păsări vii şi nu obosea niciodată. Drept urmare, împăratul o goni pe privighetoarea cea adevărată. Pasărea se întristă, dar, pe de altă parte, se şi bucură că se putea întoarce în pădurea ei.
Un an mai târziu, împăratul se plictisi să tot asculte cântecul privighetorii de aur, mereu şi mereu acelaşi.
Şi-apoi, într-o zi, jucăria aceea se şi strică. Curând, împăratul se îmbolnăvi şi, cât zăcu întins în pat, îşi dori să asculte cântecul privighetorii de aur. Stricată, aceasta nu-i putea fi însă de niciun folos. Pe neaşteptate, auzi triluri măiestre venind dinspre fereastră.
Era chiar privighetoarea cea adevărată! Pe măsură ce ea cânta, împăratul se simţea tot mai bine şi se înzdrăvenea.
— Am greşit gândind că pasărea de aur era mai presus de tine, îi mărturisi împăratul privighetorii. Te rog, rămâi pentru totdeauna alături de mine!
— Măria Ta, eu trebuie să fiu liberă, îi răspunse pasărea. Dar voi trece în fiecare seară pe la palat şi-ţi voi cânta.
Şi, într-adevăr, privighetoarea îşi ţinu cuvântul dat, bucurându-l pe împărat cu trilurile ei minunate!
Într-o vară, ajuns în vizită prin China, un călător de prin părţile noastre auzi cântecul micuţei privighetori. Mai târziu, omul scrise o carte în care descria minunatul palat, grădinile nemaivăzute şi nu uită să adauge că „trilul privighetorii este lucrul cel mai frumos dintre toate". Cartea ajunse în mâinile împăratului şi, de cum citi cele scrise, îl chemă pe sfetnicul lui cel dintâi şi îi porunci:
- Vreau să ascult şi eu cum cântă privighetoarea asta! Să faci bine s-o găseşti şi să mi-o aduci neîntârziat!
Sfetnicul împărătesc habar nu avea pe unde ar putea da de urma acelei păsări.
O femeie de la bucătăria palatului îi spuse că ştia unde trăia privighetoarea şi îl duse acolo. Auzindu-i cântecul, sfetnicul se rugă de mica pasăre să vină la palat, să-i cânte şi împăratului. Spre norocul lui, privighetoarea se învoi.
Ajunsă la palat, măiastra pasăre se întrecu pe sine într-o minunăţie de triluri, făcându-l pe împărat să lăcrimeze de emoţie! Aşa că el se rugă de privighetoare să rămână acolo, iar pasărea se învoi.
Într-o bună zi, un negustor bogat îi trimise împăratului în dar o privighetoare meşterită din aur şi împodobită cu diamante, safire şi rubine. Cânta aidoma unei păsări vii şi nu obosea niciodată. Drept urmare, împăratul o goni pe privighetoarea cea adevărată. Pasărea se întristă, dar, pe de altă parte, se şi bucură că se putea întoarce în pădurea ei.
Un an mai târziu, împăratul se plictisi să tot asculte cântecul privighetorii de aur, mereu şi mereu acelaşi.
Şi-apoi, într-o zi, jucăria aceea se şi strică. Curând, împăratul se îmbolnăvi şi, cât zăcu întins în pat, îşi dori să asculte cântecul privighetorii de aur. Stricată, aceasta nu-i putea fi însă de niciun folos. Pe neaşteptate, auzi triluri măiestre venind dinspre fereastră.
Era chiar privighetoarea cea adevărată! Pe măsură ce ea cânta, împăratul se simţea tot mai bine şi se înzdrăvenea.
— Am greşit gândind că pasărea de aur era mai presus de tine, îi mărturisi împăratul privighetorii. Te rog, rămâi pentru totdeauna alături de mine!
— Măria Ta, eu trebuie să fiu liberă, îi răspunse pasărea. Dar voi trece în fiecare seară pe la palat şi-ţi voi cânta.
Şi, într-adevăr, privighetoarea îşi ţinu cuvântul dat, bucurându-l pe împărat cu trilurile ei minunate!
Sfârșit