Prințul fericit - poveste scurtă de adormit copii
Citește online povestea de adormit copii în română "Prințul fericit", o poveste scurtă pentru copii de 3, 4, 5, și 6 ani. Citește basmul "Prințul fericit" în care este vorba despre un prinț care în timpul domniei a fost un om drept și care ajuta oamenii nevoiași. Când a murit, poporul i-a ridicat o statuie poleită cu aur și bătută cu rubine și safire. Într-o toamnă, pe soclul statuii s-a așezat un rândunel care a observat că statuia plângea.
Citește și povestea originală scrisă de Oscar Wilde
Citește și povestea originală scrisă de Oscar Wilde
Citește povestea scurtă "Prințul fericit"
A fost odată un prinţ care, în vremea domniei sale, fusese tare milostiv. Avusese grijă ca toţi supuşii săi să fie fericiţi şi să aibă un trai îndestulat. Într-o zi însă, căzuse bolnav la pat, iar boala îi pricinuise moartea. În amintirea lui, oamenii ridicaseră o statuie, înfăţişându-l aşa cum fusese în viaţă — senin şi fericit. De pe soclul pe care fusese aşezată, uriaşa statuie străjuia oraşul şi strălucea în soare, fiind poleită toată cu aur. În locul ochilor îi fuseseră bătute două safire luminoase, în vreme ce la mânerul sabiei în care se sprijinea fusese prins un rubin mare şi roşu ca focul. Într-o zi de toamnă, vreme la care multe păsări se îndreptau către ţările calde, fugind din calea iernii aspre, un rândunel se opri din zbor la picioarele acelei statui. Deodată, îl atinse un strop de apă. Ridicând privirea, văzu că nu era un strop de ploaie ci o lacrimă prelinsă de pe obrajii prinţului poleit cu aur, căci uriaşa statuie... plângea!
- De ce plângi? întrebă rândunelul.
Iar statuia îi răspunse:
- Plâng de mila celor nevoiaşi care trăiesc în cetate, ai căror copii nu au haine călduroase şi nu le ajunge mâncarea. Te rog, rândunelule, ajută-mă! îi mai spuse prinţul. Ia rubinul de la mânerul sabiei mele, desprinde safirele care mi-au fost bătute în loc de ochi şi cojeşte foiţele de aur cu care mi-a fost poleit trupul. Împarte toate aceste bogăţii celor sărmani.
Aşa se face că, zi de zi, în vreme ce toamna cea rece se preschimba în tot mai geroasa iarnă, rândunelul ducea câte puţin din aurul şi pietrele preţioase ale statuii către un nevoiaş sau altul din oraş. Şi, curând, toţi copiii avură parte de haine călduroase şi nu se mai văitară de foame.
Păsării însă i se făcu tot mai frig. Şi, într-una din zile, îşi luă rămas-bun de la prinţ şi... muri! De durere, inima de piatră a prinţului crăpă în două. Mai târziu, tare nemulţumit de halul în care ajunsese statuia, lipsită de strălucirea de odinioară, primarul oraşului hotărî să scape de ea. Aşa că porunci unor muncitori să o dea jos de pe soclu.
Înăuntrul ei, aceştia aflară o inimă crăpată în două, pe care o aruncară la groapa de gunoi, lângă celelalte bucăţi din statuie, acolo unde ajunse şi rândunelul mort. Iar sufletele celor doi se înălţară împreună, pe-o rază de lumină, spre rai!
- De ce plângi? întrebă rândunelul.
Iar statuia îi răspunse:
- Plâng de mila celor nevoiaşi care trăiesc în cetate, ai căror copii nu au haine călduroase şi nu le ajunge mâncarea. Te rog, rândunelule, ajută-mă! îi mai spuse prinţul. Ia rubinul de la mânerul sabiei mele, desprinde safirele care mi-au fost bătute în loc de ochi şi cojeşte foiţele de aur cu care mi-a fost poleit trupul. Împarte toate aceste bogăţii celor sărmani.
Aşa se face că, zi de zi, în vreme ce toamna cea rece se preschimba în tot mai geroasa iarnă, rândunelul ducea câte puţin din aurul şi pietrele preţioase ale statuii către un nevoiaş sau altul din oraş. Şi, curând, toţi copiii avură parte de haine călduroase şi nu se mai văitară de foame.
Păsării însă i se făcu tot mai frig. Şi, într-una din zile, îşi luă rămas-bun de la prinţ şi... muri! De durere, inima de piatră a prinţului crăpă în două. Mai târziu, tare nemulţumit de halul în care ajunsese statuia, lipsită de strălucirea de odinioară, primarul oraşului hotărî să scape de ea. Aşa că porunci unor muncitori să o dea jos de pe soclu.
Înăuntrul ei, aceştia aflară o inimă crăpată în două, pe care o aruncară la groapa de gunoi, lângă celelalte bucăţi din statuie, acolo unde ajunse şi rândunelul mort. Iar sufletele celor doi se înălţară împreună, pe-o rază de lumină, spre rai!
Sfârșit
