Povestea lui Repezilă, puiul de găină - poveste scurtă de adormit copii
Citește online povestea de adormit copii în română "Povestea lui Repezilă, puiul de găină", o poveste scurtă pentru copii de 3, 4, 5, și 6 ani. Citește basmul "Povestea lui Repezilă, puiul de găină" în care este vorba despre un pui de găină numit Repezilă care stătea sub un pom și din senin i-a căzut în cap o ghindă. Amețit de lovitură, puiul a crezut că se prăbușește cerul și a plecat spre castelul regelui să-i spună și acestuia. După el se iau și alte păsări, însă pe drum se întâlnesc cu vulpea.
Citește povestea scurtă "Povestea lui Repezilă, puiul de găină"
Într-o zi, un pui de găină pufos şi gălbior, pe nume Repezilă, ciugulea câteva grăunţe sub stejarul de lângă poiată. Deodată... Poc! O ghindă, căzută din vârful copacului, îl lovi în ceafă şi-l făcu să se dea peste cap.
„Dumnezeule!" îşi zise Repezilă, după ce-şi mai reveni din ameţeală. „Se prăbuşeşte cerul! Trebuie s-alerg şi să-i dau de ştire şi regelui!" Aşa că o luă la fugă, tare speriat.
Cum ieşi din curte, se întâlni cu două găini care stăteau la taifas.
— Vai de noi! Se prăbuşeşte cerul! le strigă puiul Repezilă. Acum alerg ca să-i dau de ştire regelui!
— Nu mai spune, dragă! cotcodăci îngrijorată una dintre găini. Ce-ar fi să mergem şi noi cu tine?
— Veniţi! le răspunse bucuros puiul. La câte pericole aş putea întâlni pe drum, nici n-ar fi bine să merg singur-singurel...
Cele trei păsări merseră ce merseră până ajunseră din urmă o raţă.
— Ne ducem la rege, ca să-i dăm de ştire că se prăbuşeşte cerul!
Îngrijorată de cele auzite, raţa li se alătură. Dar ea nu fu nicidecum ultima, căci la ceata cea gălăgioasă se mai adăugară curcanul şi gâsca.
— Nu ne luaţi şi pe noi? întrebară cele două orătănii, după ce auziră că era vorba de mers tocmai la rege.
— Cum să nu, haideţi şi voi!
Şi o ţinură numai într-o fugă, până când întâlniră o vulpe. Iar când auzi cumătra încotro se grăbeau aşa de tare, le spuse:
— Ştiu eu o scurtătură pe care vom ajunge cel mai repede la castelul regelui. Haideţi, urmaţi-mă!
Numai că vulpea cea şireată nici vorbă să le ducă la castel. Locul spre care le îndrepta era chiar vizuina ei. Iar păsările o urmară una după alta. Şi tot aşa le şi înfuleca şireata, de îndată ce intrau în vizuină. Deh, dacă s-au luat după un pui fără minte...
Din fericire pentru Repezilă, el era tare mărunţel şi izbuti să se strecoare afară din vizuină, scăpând astfel cu viaţă.
Alergă cât îl ţinură picioarele până acasă şi nu mai suflă o vorbuliţă nimănui despre cerul care ar fi stat... să se prăbuşească!
„Dumnezeule!" îşi zise Repezilă, după ce-şi mai reveni din ameţeală. „Se prăbuşeşte cerul! Trebuie s-alerg şi să-i dau de ştire şi regelui!" Aşa că o luă la fugă, tare speriat.
Cum ieşi din curte, se întâlni cu două găini care stăteau la taifas.
— Vai de noi! Se prăbuşeşte cerul! le strigă puiul Repezilă. Acum alerg ca să-i dau de ştire regelui!
— Nu mai spune, dragă! cotcodăci îngrijorată una dintre găini. Ce-ar fi să mergem şi noi cu tine?
— Veniţi! le răspunse bucuros puiul. La câte pericole aş putea întâlni pe drum, nici n-ar fi bine să merg singur-singurel...
Cele trei păsări merseră ce merseră până ajunseră din urmă o raţă.
— Ne ducem la rege, ca să-i dăm de ştire că se prăbuşeşte cerul!
Îngrijorată de cele auzite, raţa li se alătură. Dar ea nu fu nicidecum ultima, căci la ceata cea gălăgioasă se mai adăugară curcanul şi gâsca.
— Nu ne luaţi şi pe noi? întrebară cele două orătănii, după ce auziră că era vorba de mers tocmai la rege.
— Cum să nu, haideţi şi voi!
Şi o ţinură numai într-o fugă, până când întâlniră o vulpe. Iar când auzi cumătra încotro se grăbeau aşa de tare, le spuse:
— Ştiu eu o scurtătură pe care vom ajunge cel mai repede la castelul regelui. Haideţi, urmaţi-mă!
Numai că vulpea cea şireată nici vorbă să le ducă la castel. Locul spre care le îndrepta era chiar vizuina ei. Iar păsările o urmară una după alta. Şi tot aşa le şi înfuleca şireata, de îndată ce intrau în vizuină. Deh, dacă s-au luat după un pui fără minte...
Din fericire pentru Repezilă, el era tare mărunţel şi izbuti să se strecoare afară din vizuină, scăpând astfel cu viaţă.
Alergă cât îl ţinură picioarele până acasă şi nu mai suflă o vorbuliţă nimănui despre cerul care ar fi stat... să se prăbuşească!
Sfârșit
