Povestea iepuraşului Peter - poveste de Beatrix Potter
Citește online povestea pentru copii în română "Povestea iepuraşului Peter" care o are ca autor pe Beatrix Potter. Citește basmul "Povestea iepuraşului Peter" în care este vorba despre 4 iepurași pe nume Flopsy, Mopsy, Codita de Bumbac și Peter, care trăiau împreună cu mama lor într-o vizuină aflată la adăpostul unui copac. Deși mama lor le-a explicat regulile, iepurașul Peter care era cam obraznic, s-a aventurat în grădina domnului McGregor și a început să mănânce din legumele acestuia.
„Povestea iepurașului Peter” este o poveste de Beatrix Potter, plină de aventură, farmec și morală. Peter, un iepuraș curios și năzdrăvan, nu ascultă sfaturile mamei sale și se strecoară în grădina domnului McGregor, unde trece printr-o mulțime de peripeții amuzante și pline de suspans. Prin această poveste, Beatrix Potter le arată copiilor importanța ascultării și a prudenței, dar și curajul de a înfrunta consecințele propriilor fapte. Cu un limbaj cald și imagini vii, povestea aduce în față lumea magică a animalelor, plină de emoție și învățăminte. O lectură minunată pentru cei mici, care îmbină hazul, aventura și o frumoasă lecție de viață.
„Povestea iepurașului Peter” este o poveste de Beatrix Potter, plină de aventură, farmec și morală. Peter, un iepuraș curios și năzdrăvan, nu ascultă sfaturile mamei sale și se strecoară în grădina domnului McGregor, unde trece printr-o mulțime de peripeții amuzante și pline de suspans. Prin această poveste, Beatrix Potter le arată copiilor importanța ascultării și a prudenței, dar și curajul de a înfrunta consecințele propriilor fapte. Cu un limbaj cald și imagini vii, povestea aduce în față lumea magică a animalelor, plină de emoție și învățăminte. O lectură minunată pentru cei mici, care îmbină hazul, aventura și o frumoasă lecție de viață.
Citește povestea "Povestea iepuraşului Peter"
A fost odată ca niciodată patru iepurași: Flopsy, Mopsy, Codiță de Bumbac și Peter.
Ei trăiau împreună cu mama lor într-o vizuină, la adăpostul unui copac mare.
Într-o bună zi, mama lor le explică regulile pe care trebuie să le respecte:
„Dragii mei, puteți să mergeți pe câmp sau pe potecă, dar nu vă duceți în grădina domnului McGregor. Tatăl vostru acolo și-a găsit sfârșitul. Hai, fugiți la joacă și nu faceți prostii! Eu plec la brutărie.”
Iepuroaica și-a luat coșulețul și umbrela și a plecat către brutărie, să cumpere o pâine mare și cinci chifle.
Flopsy, Mopsy și Codiță de Bumbac, care erau trei iepurași foarte cuminți, au plecat pe potecă să culeagă mure.
Însă Peter, care era obraznic din fire, s-a avântat fix în grădina domnului McGregor, unde s-a strecurat pe sub gard.
La început a mâncat câteva frunze de salată și niște boabe de fasole, apoi a încercat și niște ridichi.
Apoi, când simțea că i se cam apleacă, a plecat prin grădină în căutare de pătrunjel. Însă, când îi era lumea mai dragă, a dat nas în nas cu domnul McGregor.
Domnul McGregor era în genunchi, planta varză, iar când l-a văzut pe Peter a sărit ca ars și a început să-l alerge prin grădină, amenințându-l cu grebla și strigând: „HOȚUL!” după el.
Peter era îngrozit! A traversat toată grădina haotic, căci nu mai știa cum să se întoarcă la poartă. Și-a pierdut un pantof prin varză, iar altul prin cartofi.
După ce și-a pierdut pantofii, Peter a început să alerge pe toate cele patru lăbuțe și poate chiar ar fi scăpat, dacă unul dintre nasturii de la jacheta sa albastră nu s-ar fi prins într-o plasă care susținea murele.
Văzând în ce încurcătură a intrat, Peter a început să plângă tare. Din fericire, niște rândunici prietenoase l-au auzit și au venit în ajutorul lui, încurajându-l să iasă din plasă.
Domnul McGregor tocmai ieșise din casă cu o plasă, cu care avea de gând să-l prindă pe Peter. În ultima clipă însă, Peter s-a descheiat la jachetă și a lăsat-o în urmă, fugind cât îl țineau picioarele.
Ei trăiau împreună cu mama lor într-o vizuină, la adăpostul unui copac mare.
Într-o bună zi, mama lor le explică regulile pe care trebuie să le respecte:
„Dragii mei, puteți să mergeți pe câmp sau pe potecă, dar nu vă duceți în grădina domnului McGregor. Tatăl vostru acolo și-a găsit sfârșitul. Hai, fugiți la joacă și nu faceți prostii! Eu plec la brutărie.”
Iepuroaica și-a luat coșulețul și umbrela și a plecat către brutărie, să cumpere o pâine mare și cinci chifle.
Flopsy, Mopsy și Codiță de Bumbac, care erau trei iepurași foarte cuminți, au plecat pe potecă să culeagă mure.
Însă Peter, care era obraznic din fire, s-a avântat fix în grădina domnului McGregor, unde s-a strecurat pe sub gard.
La început a mâncat câteva frunze de salată și niște boabe de fasole, apoi a încercat și niște ridichi.
Apoi, când simțea că i se cam apleacă, a plecat prin grădină în căutare de pătrunjel. Însă, când îi era lumea mai dragă, a dat nas în nas cu domnul McGregor.
Domnul McGregor era în genunchi, planta varză, iar când l-a văzut pe Peter a sărit ca ars și a început să-l alerge prin grădină, amenințându-l cu grebla și strigând: „HOȚUL!” după el.
Peter era îngrozit! A traversat toată grădina haotic, căci nu mai știa cum să se întoarcă la poartă. Și-a pierdut un pantof prin varză, iar altul prin cartofi.
După ce și-a pierdut pantofii, Peter a început să alerge pe toate cele patru lăbuțe și poate chiar ar fi scăpat, dacă unul dintre nasturii de la jacheta sa albastră nu s-ar fi prins într-o plasă care susținea murele.
Văzând în ce încurcătură a intrat, Peter a început să plângă tare. Din fericire, niște rândunici prietenoase l-au auzit și au venit în ajutorul lui, încurajându-l să iasă din plasă.
Domnul McGregor tocmai ieșise din casă cu o plasă, cu care avea de gând să-l prindă pe Peter. În ultima clipă însă, Peter s-a descheiat la jachetă și a lăsat-o în urmă, fugind cât îl țineau picioarele.
A reușit să se adăpostească în magazia de unelte, într-un butoi cu apă. Ar fi fost o ascunzătoare bună, dacă apa n-ar fi fost așa rece.
Domnul McGregor a început să-l caute prin magazie și, văzând că nu-l găsește, era cât pe ce să se dea bătut.
Din senin însă, Peter strănută și se dădu de gol. Văzând că i-a atras atenția domnului McGregor, Peter a sărit pe geam, deranjând trei plante în calea lui.
McGregor se dădu bătut și nu l-a mai alergat, întorcându-se la treaba sa.
Peter, care era tare ud și habar n-avea în ce direcție s-o apuce, a început să meargă agale, lipa-lipa.
A stat și a contemplat, gândind pe unde ar putea să scape. A încercat să traverseze iar grădina, însă, pe cât încerca, pe-atât era mai nedumerit.
Se întorcea în magazia de unelte când, dintr-o dată, aude zgomotul scârțâit al unei porți. S-a cocoțat pe un butoi și s-a uitat pe un gemuleț: poarta era extrem de aproape, însă în calea lui era domnul McGregor, care aduna buruieni de lângă ceapă, cu spatele la Peter. Fix în fața lui era poarta.
Iepurașul Peter s-a dat cu grijă jos de pe butoi și a început să fugă cât a putut de repede, pe de-a dreptul. Domnul McGregor l-a zărit, însă lui Peter nici că-i mai păsa. S-a strecurat pe sub poartă și, în sfârșit, era în siguranță, în pădurea de lângă grădină.
Peter nu s-a oprit din alergat până când a ajuns acasă, la scorbura din copac. Era atât de obosit, că s-a întins imediat pe podeaua de nisip.
Mama lui era ocupată cu gătitul, însă s-a întrebat ce s-a întâmplat cu hainele lui Peter. Era deja a doua jachetă și a doua pereche de pantofi pe care Peter le pierduse în două săptămâni.
Îmi pare rău să vă spun că Peter nu s-a simțit prea grozav în acea seară.
Mama lui l-a băgat direct în pat, cu puțin ceai de mușețel: „O lingură, înainte de culcare.”
Însă Flopsy, Mopsy și Codiță de Bumbac au primit pâine, lăptic și mure la cină.
Domnul McGregor a început să-l caute prin magazie și, văzând că nu-l găsește, era cât pe ce să se dea bătut.
Din senin însă, Peter strănută și se dădu de gol. Văzând că i-a atras atenția domnului McGregor, Peter a sărit pe geam, deranjând trei plante în calea lui.
McGregor se dădu bătut și nu l-a mai alergat, întorcându-se la treaba sa.
Peter, care era tare ud și habar n-avea în ce direcție s-o apuce, a început să meargă agale, lipa-lipa.
A stat și a contemplat, gândind pe unde ar putea să scape. A încercat să traverseze iar grădina, însă, pe cât încerca, pe-atât era mai nedumerit.
Se întorcea în magazia de unelte când, dintr-o dată, aude zgomotul scârțâit al unei porți. S-a cocoțat pe un butoi și s-a uitat pe un gemuleț: poarta era extrem de aproape, însă în calea lui era domnul McGregor, care aduna buruieni de lângă ceapă, cu spatele la Peter. Fix în fața lui era poarta.
Iepurașul Peter s-a dat cu grijă jos de pe butoi și a început să fugă cât a putut de repede, pe de-a dreptul. Domnul McGregor l-a zărit, însă lui Peter nici că-i mai păsa. S-a strecurat pe sub poartă și, în sfârșit, era în siguranță, în pădurea de lângă grădină.
Peter nu s-a oprit din alergat până când a ajuns acasă, la scorbura din copac. Era atât de obosit, că s-a întins imediat pe podeaua de nisip.
Mama lui era ocupată cu gătitul, însă s-a întrebat ce s-a întâmplat cu hainele lui Peter. Era deja a doua jachetă și a doua pereche de pantofi pe care Peter le pierduse în două săptămâni.
Îmi pare rău să vă spun că Peter nu s-a simțit prea grozav în acea seară.
Mama lui l-a băgat direct în pat, cu puțin ceai de mușețel: „O lingură, înainte de culcare.”
Însă Flopsy, Mopsy și Codiță de Bumbac au primit pâine, lăptic și mure la cină.
Sfârșit
Citește mai multe basme și povești de Beatrix Potter
|
In curand
|
