Picior șchiop - poveste de adormit copii pe scurt
Citește online povestea de adormit copii în română "Picior șchiop", o poveste scurtă pentru copii de 3, 4, 5, și 6 ani. Citește basmul "Picior-șchiop" în care este vorba despre un om sărac căruia îi plăcea să se laude că fiica lui toarce fire de aur din paie. Împăratul aude și o cheamă la palat unde îi comandă să facă aur sau își va pierde viața. Cum fata cum știa să facă ce vroia regele, găsește un om ciudat care o învață în schimbul primului copil născut de ea.
Citește povestea scurtă "Picior șchiop"
A fost odată un morar sărac, căruia îi plăcea să se laude în tot locul că fiica lui era în stare să toarcă fire de aur din paie. Când auzi una ca asta, regele îi porunci unui sfetnic:
— Să-mi aduci degrabă fata la palat, că vreau s-o cunosc!
Cum ajunse, regele o şi duse pe fată într-o cămăruţă plină cu paie şi, arătându-i o roată de tors şi o vârtelniţă, îi zise:
— Să faci bine şi să torci în fire de aur toate paiele pe care le vezi aici! De nu, peste trei zile am să dau poruncă slugilor mele să-ţi ia viaţa!
Rămasă singură, fata izbucni în hohote de plâns, căci nu se pricepea deloc la aşa ceva. Deodată, uşa se dădu de perete şi în încăpere intră un omuleţ ciudat.
— Uite, trei zile de-acum încolo am să torc în locul tău, în fire de aur, toate paiele de-aici, îi spuse el fetei. Dar pentru asta trebuie să-mi dai şi tu ceva în schimb!
Pentru început, fata îi dădu salba de la gât.
A doua zi, pentru munca omuleţului, fata se văzu nevoită să se despartă şi de inelul de pe deget. Numai că în cea de-a treia zi, chiar că nu mai avu cu ce să-l răsplătească.
— Uite cum facem, grăi ciudatul omuleţ. Făgăduieşte-mi că-mi vei da primul copil pe care-l vei avea!
Cu durereln suflet, biata fata îi făgădui primul ei prunc. Regele se arătă atât de mulţumit de aurul dobândit, încât o luă pe fată de nevastă. Şi, peste un an, li se născu un prunc. Într-una din zile, iată că apăru omuleţul cel ciudat pentru a-şi lua copilul făgăduit cândva. Regina, fata de morar de odinioară, încercă să-l convingă pe omuleţ să primească în schimb giuvaiere sau saci cu aur. Dar acesta, nu şi nu! Biata regină începu să plângă şi să se tânguiască. Şi plânse cu atâta deznădejde, că în cele din urmă omuleţului i se făcu milă şi grăi:
— Ca să nu zici că am inima haină, o să-ţi las copilul numai dacă de-acum în trei zile o să fii în stare să îmi ghiceşti ciudatul nume!
Vreme de două zile la rând, regina se gândi la tot felul de nume. În cele din urmă, un slujitor îi povesti cum, din întâmplare, văzuse în pădure un pitic ciudat ce dănţuia de zor în jurul unui foc şi cânta cât îl ţinea gura:
„Mâine iau de la palat pe feciorul de-împărat. Şi nimeni nu ştie, hop, că mă cheamă Picior-Şchiop!”.
A treia zi, când omuleţul se arătă la palat, regina îl întrebă temătoare:
—Te numeşti, cumva, Picior-Şchiop?
La auzul acestor vorbe, omuleţul se înfurie peste poate! Şi, de ciudă că regina îi dibuise numele, se porni să tropăie amarnic. Podeaua se crăpă, iar omuleţul căzu în hăul ce se căscase ameninţător. De atunci, nici că îl mai văzu cineva prin acele locuri!
— Să-mi aduci degrabă fata la palat, că vreau s-o cunosc!
Cum ajunse, regele o şi duse pe fată într-o cămăruţă plină cu paie şi, arătându-i o roată de tors şi o vârtelniţă, îi zise:
— Să faci bine şi să torci în fire de aur toate paiele pe care le vezi aici! De nu, peste trei zile am să dau poruncă slugilor mele să-ţi ia viaţa!
Rămasă singură, fata izbucni în hohote de plâns, căci nu se pricepea deloc la aşa ceva. Deodată, uşa se dădu de perete şi în încăpere intră un omuleţ ciudat.
— Uite, trei zile de-acum încolo am să torc în locul tău, în fire de aur, toate paiele de-aici, îi spuse el fetei. Dar pentru asta trebuie să-mi dai şi tu ceva în schimb!
Pentru început, fata îi dădu salba de la gât.
A doua zi, pentru munca omuleţului, fata se văzu nevoită să se despartă şi de inelul de pe deget. Numai că în cea de-a treia zi, chiar că nu mai avu cu ce să-l răsplătească.
— Uite cum facem, grăi ciudatul omuleţ. Făgăduieşte-mi că-mi vei da primul copil pe care-l vei avea!
Cu durereln suflet, biata fata îi făgădui primul ei prunc. Regele se arătă atât de mulţumit de aurul dobândit, încât o luă pe fată de nevastă. Şi, peste un an, li se născu un prunc. Într-una din zile, iată că apăru omuleţul cel ciudat pentru a-şi lua copilul făgăduit cândva. Regina, fata de morar de odinioară, încercă să-l convingă pe omuleţ să primească în schimb giuvaiere sau saci cu aur. Dar acesta, nu şi nu! Biata regină începu să plângă şi să se tânguiască. Şi plânse cu atâta deznădejde, că în cele din urmă omuleţului i se făcu milă şi grăi:
— Ca să nu zici că am inima haină, o să-ţi las copilul numai dacă de-acum în trei zile o să fii în stare să îmi ghiceşti ciudatul nume!
Vreme de două zile la rând, regina se gândi la tot felul de nume. În cele din urmă, un slujitor îi povesti cum, din întâmplare, văzuse în pădure un pitic ciudat ce dănţuia de zor în jurul unui foc şi cânta cât îl ţinea gura:
„Mâine iau de la palat pe feciorul de-împărat. Şi nimeni nu ştie, hop, că mă cheamă Picior-Şchiop!”.
A treia zi, când omuleţul se arătă la palat, regina îl întrebă temătoare:
—Te numeşti, cumva, Picior-Şchiop?
La auzul acestor vorbe, omuleţul se înfurie peste poate! Şi, de ciudă că regina îi dibuise numele, se porni să tropăie amarnic. Podeaua se crăpă, iar omuleţul căzu în hăul ce se căscase ameninţător. De atunci, nici că îl mai văzu cineva prin acele locuri!
Sfârșit
