Petrică și lupul - poveste scurtă de adormit copii
Citește online povestea de adormit copii în română "Petrică și lupul", o poveste scurtă pentru copii de 3, 4, 5, și 6 ani. Citește basmul "Petrică și lupul" în care este vorba despre un băiețel cuminte și isteț pe nume Petrică. El își petrecea vacanțele la bunici într-o casă de lângă o pădure deasă și întunecată. Într-o zi, Petrică a ieșit din curte și a uitat să închidă poarta, iar după el s-a luat un boboc de gâscă care din păcate a fost mâncat de lupul cel rău. Fiind băiat isteț, Petrică a reușit să prindă lupul și l-a dus la grădina zoologică.
Citește povestea scurtă "Petrică și lupul"
A fost odată un băieţel cuminte şi isteţ pe nume Petrică. Vacanţele şi le petrecea la bunicii de la ţară, care locuiau într-o căsuţă, la marginea unei păduri dese şi întunecoase. Într-o dimineaţă, Petrică ieşi la joacă pe câmpul de lângă casa bunicilor, uitând însă deschisă poarta de la curte. Nu observă că un boboc de gâscă se strecură afară şi se luă după el. Ca de fiecare dată, băiatul merse mai întâi la prietena lui, vrăbiuţa, care-l aştepta ciripind veselă pe una din crengile copacului în care îşi avea cuibul. Şi tocmai atunci veni în grabă bunicul lui Petrică, îmbrăcat într-o pijama în dungi.
Fără să-i zică vreo vorbuliţă, îl luă de mână pe băiat şi îl duse în curtea casei.
— Eu n-am vrut să te sperii atunci când ţi-am spus că izlazul acesta e un loc primejdios, îşi începu bătrânul dojana. Oricând poate ieşi din pădure vreun lup flămând... care să sară la tine şi să te infulece!
„Mie nu mi-e frică de lupi", îşi spuse Petrică în gând. Peste puţină vreme însă, se întâmplă ca din pădure chiar să se arate un lup mare şi fioros...
Petrică tocmai se uita la el, din spatele porţii, când dihania se strecură către iazul din apropiere, în care se scălda bobocul de gâscă.
Speriat din cale-afară, bobocul sări din apă şi o luă la fugă spre casă. Fu însă repede ajuns de lup şi înfulecat pe dată!
Hotărât să scape de dihanie, Petrică îşi făcu un plan. Luă o funie groasă, se urcă pe zidul grădinii şi de-acolo se căţără într-un copac din preajma iazului.
Apoi, îi spuse vrăbiuţei:
— Încearcă să zbori în jurul căpăţânii lupului şi să-i distragi atenţia. Dar ai grijă să nu te înhaţe!
Când lupul sări după pasărea ce nu-i dădea pace, Petrică izbuti să-l prindă de coadă cu un laţ pe care-l meşterise din funia cea groasă.
Şi tocmai atunci se nimeriră pe-acolo şi doi vânători, venind dinspre pădure. Il urmăriseră şi ei pe lupul cel hapsân şi, când Il văzură prins în laţ, se pregătiră să-l împuşte.
— Nu trageţi! le strigă Petrică. Nu trebuie să-l omorâm. Cel mai bine ar fi să-l ducem la grădina zoologică, unde să îl poată vedea toată lumea!
Ce privelişte: Petrică, cei doi vânători, bunicul, şi între ei lupul zdravăn legat, mergând cu toţii înspre grădina zoologică! Iar pe deasupra lor zbura curajoasa vrăbiuţă, mândră nevoie mare că ajutase şi ea la prinderea lupului cel hapsân.
Fără să-i zică vreo vorbuliţă, îl luă de mână pe băiat şi îl duse în curtea casei.
— Eu n-am vrut să te sperii atunci când ţi-am spus că izlazul acesta e un loc primejdios, îşi începu bătrânul dojana. Oricând poate ieşi din pădure vreun lup flămând... care să sară la tine şi să te infulece!
„Mie nu mi-e frică de lupi", îşi spuse Petrică în gând. Peste puţină vreme însă, se întâmplă ca din pădure chiar să se arate un lup mare şi fioros...
Petrică tocmai se uita la el, din spatele porţii, când dihania se strecură către iazul din apropiere, în care se scălda bobocul de gâscă.
Speriat din cale-afară, bobocul sări din apă şi o luă la fugă spre casă. Fu însă repede ajuns de lup şi înfulecat pe dată!
Hotărât să scape de dihanie, Petrică îşi făcu un plan. Luă o funie groasă, se urcă pe zidul grădinii şi de-acolo se căţără într-un copac din preajma iazului.
Apoi, îi spuse vrăbiuţei:
— Încearcă să zbori în jurul căpăţânii lupului şi să-i distragi atenţia. Dar ai grijă să nu te înhaţe!
Când lupul sări după pasărea ce nu-i dădea pace, Petrică izbuti să-l prindă de coadă cu un laţ pe care-l meşterise din funia cea groasă.
Şi tocmai atunci se nimeriră pe-acolo şi doi vânători, venind dinspre pădure. Il urmăriseră şi ei pe lupul cel hapsân şi, când Il văzură prins în laţ, se pregătiră să-l împuşte.
— Nu trageţi! le strigă Petrică. Nu trebuie să-l omorâm. Cel mai bine ar fi să-l ducem la grădina zoologică, unde să îl poată vedea toată lumea!
Ce privelişte: Petrică, cei doi vânători, bunicul, şi între ei lupul zdravăn legat, mergând cu toţii înspre grădina zoologică! Iar pe deasupra lor zbura curajoasa vrăbiuţă, mândră nevoie mare că ajutase şi ea la prinderea lupului cel hapsân.
Sfârșit