Omul de turtă dulce - povestea pe scurt
Citește online povestea pentru copii "Omul de turtă dulce" în varianta scurtă. Citește basmul "Omul de turtă dulce" în care este vorba despre un omuleț făcut de o bătrânică din turtă dulce. Când s-a deschis ușa la cuptor, acesta o luat-o la fugă și nu s-a oprit nici când a ieșit din casă. Bătrânica a strigat după el să se oprească, însă omulețul a fugit până când a întâlnit o vacă, care imediat a încercat să-l mănânce.
Citește și versiunea completă a poveștii Omul de turtă dulce
Citește și versiunea completă a poveștii Omul de turtă dulce
Citește povestea "Omul de turtă dulce" - povestea pe scurt
Într-o zi, o bătrânică se hotărî să facă un omuleţ din turtă dulce. Ca să îi facă „hăinuţe", presără pe aluat zahăr din belşug, iar pentru ochi, nas şi nasturi, femeia folosi câteva stafide. Puse apoi omuleţul astfel dichisit într-o tavă şi-l băgă în cuptor, ca să se coacă. Nu trecu mult şi auzi dinăuntru un glas subţirel, strigând de mama focului:
— Lasă-mă să ies! Lasă-mă să ies!
De cum deschise bătrâna uşa cuptorului, omuleţul din turtă dulce sări din tavă şi o luă la fugă! Şi nu se opri nici după ce ieşi din casă! Bătrânica alergă după el, strigându-i:
— Opreşte-te! Opreşte-te, omuleţule din turtă dulce!
Fără să se oprească din alergat, acesta îi răspunse râzând:
— Aleargă tu, aleargă, dar să ştii: oricât de tare ai fugi, pe-un omuleţ din turtă dulce nicicând nu-l vei opri!
După o vreme, omuleţul intâlni în cale o vacă, iar aceasta mugi pofticioasă:
— Ia stai aşa! Sunt sigură că eşti mult mai bun la gust decât iarba pe care o pasc eu de obicei!
Alergând ca să scape de vacă, omuleţul din turtă dulce dădu peste un cal.
Iar acesta necheză cam aşa:
— Trebuie să fii foarte gustos!
Numai că nici măcar calul nu se arătă în stare să-l prindă. Iar asta îl făcu pe omuleţul din turtă dulce să se laude şi mai tare:
— Nimeni nu mă va-nhăţa uşor!... Chiar că-s cel mai iute de picior!
Dar tocmai atunci, dintr-un tufiş din preajmă, sări o vulpe vicleană.
— Ia stai! Aşteaptă, omuleţule! Vreau să stăm puţin de vorbă! îi strigă ea, cu gând să pună laba pe bunătatea de turtă.
Numai că omuleţul din turtă dulce îşi văzu de alergătura lui. Şi o ţinu aşa până ajunse la malul unui râu. Ei, dar o apă aşa mare nu era el în stare să treacă... Atunci vulpea, care se ţinuse după el, îi vorbi din nou:
— Dacă te urci pe botul meu, o să te trec apa cum nu se poate mai uşor!
Foarte bucuros, omuleţul făcu întocmai cum îi spusese cumătra. Atât că, odată ajunşi pe malul celălalt, vulpea îşi scutură botul cum ştia ea mai bine, iar omuleţul din turtă dulce ajunse drept între colţii ei. Şi, cât ai clipi, îl şi hăpăi!
— Lasă-mă să ies! Lasă-mă să ies!
De cum deschise bătrâna uşa cuptorului, omuleţul din turtă dulce sări din tavă şi o luă la fugă! Şi nu se opri nici după ce ieşi din casă! Bătrânica alergă după el, strigându-i:
— Opreşte-te! Opreşte-te, omuleţule din turtă dulce!
Fără să se oprească din alergat, acesta îi răspunse râzând:
— Aleargă tu, aleargă, dar să ştii: oricât de tare ai fugi, pe-un omuleţ din turtă dulce nicicând nu-l vei opri!
După o vreme, omuleţul intâlni în cale o vacă, iar aceasta mugi pofticioasă:
— Ia stai aşa! Sunt sigură că eşti mult mai bun la gust decât iarba pe care o pasc eu de obicei!
Alergând ca să scape de vacă, omuleţul din turtă dulce dădu peste un cal.
Iar acesta necheză cam aşa:
— Trebuie să fii foarte gustos!
Numai că nici măcar calul nu se arătă în stare să-l prindă. Iar asta îl făcu pe omuleţul din turtă dulce să se laude şi mai tare:
— Nimeni nu mă va-nhăţa uşor!... Chiar că-s cel mai iute de picior!
Dar tocmai atunci, dintr-un tufiş din preajmă, sări o vulpe vicleană.
— Ia stai! Aşteaptă, omuleţule! Vreau să stăm puţin de vorbă! îi strigă ea, cu gând să pună laba pe bunătatea de turtă.
Numai că omuleţul din turtă dulce îşi văzu de alergătura lui. Şi o ţinu aşa până ajunse la malul unui râu. Ei, dar o apă aşa mare nu era el în stare să treacă... Atunci vulpea, care se ţinuse după el, îi vorbi din nou:
— Dacă te urci pe botul meu, o să te trec apa cum nu se poate mai uşor!
Foarte bucuros, omuleţul făcu întocmai cum îi spusese cumătra. Atât că, odată ajunşi pe malul celălalt, vulpea îşi scutură botul cum ştia ea mai bine, iar omuleţul din turtă dulce ajunse drept între colţii ei. Şi, cât ai clipi, îl şi hăpăi!
Sfârșit
