Oala fermecată - poveste de adormit copii pe scurt
Citește online povestea de adormit copii în română "Oala fermecată", o poveste scurtă pentru copii de 3, 4, 5, și 6 ani. Citește basmul "Oala fermecată" în care este vorba despre o fată săracă care locuia cu mama ei. Într-o zi când nu mai aveau nimic de mâncare, fata pleacă în pădure să găsească niște nuci și fragi pentru a-și mai potoli foamea. În pădure, fata dă peste o bătrânică care auzind-o că nu are ce mânca, îi dăruiește o oală fermecată care începea să fiarbă bunătăți de câte ori îi comanda folosind cuvintele "Fierbe, oală, fierbe".
Citește povestea scurtă "Oala fermecată"
A fost odată o fată sărăcuţă, care locuia împreună cu mama ei într-un sătuc prăpădit. Într-una din zile nu mai aflară prin casă nimic de mâncare, aşa că fetiţa merse în pădure, doar-doar o găsi niscaiva nuci şi fragi cu care să-şi mai aline foamea. Când ajunse în mijlocul pădurii, fetiţa se întâlni cu o bătrână care o întrebă :
— Ce-i cu tine de eşti aşa de cătrănită, fată dragă?
— Cum sa nu fiu, măicuţă, când şi eu, şi mama, mai că murim de foame! îi răspunse fata.
Auzind una ca asta, bătrânica îi dărui fetei o oală şi-i spuse:
— Dacă-i vei porunci cu vorbele astea: "Fierbe, oală, fierbe", oala vă va da o fiertură gustoasă. Iar dacă-i vei porunci: "Opreşte-te, oală, opreşte-te", oala se va opri din fiert.
Fata luă oala, îi mulţumi bătrânei şi alergă întins acasă. I-o arătă numaidecât mamei, după care, aşa cum fusese învăţată, îi porunci:
— Fierbe, oală, fierbe!
Pe dată, oala se puse pe bolborosit, umplându-se în scurt timp cu o fiertură binemirositoare.
Văzând o aşa minunăţie, mama şi fata începură să ţopăie fericite în jurul oalei fermecate.
După ce mâncară pe săturate, fetiţa porunci cu vorbele ştiute:
— Opreşte-te, oală, opreşte-te!
Aşa se face că, mulţumită oalei fermecate, mama şi fiica alungară pentru totdeauna foamea de la casa lor.
Într-o zi, în vreme ce fetiţa era plecată în vizită la o prietenă, mama îi porunci oalei să înceapă să fiarbă.
Din nefericire, când aceasta se umplu îndeajuns, femeia uită vorbele cu care ar fi făcut-o să se oprească. Iar oala nu ştiu decât una şi bună: să fiarbă şi iar să fiarbă, până dădu pe-afară! Fiertura se revărsă pe podea şi, după ce ieşi din casă, cu oală cu tot, ajunse pe uliţă. Mai mult decât atât, intră şi prin curţile vecinilor!
Nu trecu mult şi tot satul se umplu cu fiertura din oală. Iar unii dintre săteni se puseră şi strânseră fiertura cea gustoasă în oale şi ulcele.
Când se întoarse acasă şi văzu ce se întâmplase, fetiţa rosti degrabă vorbele potrivite: Opreşte-te, oală, opreşte-te!
Iar oala se opri numaidecât din fiert. Sătenilor le luă ceva timp să cureţe fiertura de prin curţi, de prin case şi de pe uliţe. Dar cel puţin, câteva zile de la întâmplarea aceea, nimeni nu mai flămânzi în tot satul!
— Ce-i cu tine de eşti aşa de cătrănită, fată dragă?
— Cum sa nu fiu, măicuţă, când şi eu, şi mama, mai că murim de foame! îi răspunse fata.
Auzind una ca asta, bătrânica îi dărui fetei o oală şi-i spuse:
— Dacă-i vei porunci cu vorbele astea: "Fierbe, oală, fierbe", oala vă va da o fiertură gustoasă. Iar dacă-i vei porunci: "Opreşte-te, oală, opreşte-te", oala se va opri din fiert.
Fata luă oala, îi mulţumi bătrânei şi alergă întins acasă. I-o arătă numaidecât mamei, după care, aşa cum fusese învăţată, îi porunci:
— Fierbe, oală, fierbe!
Pe dată, oala se puse pe bolborosit, umplându-se în scurt timp cu o fiertură binemirositoare.
Văzând o aşa minunăţie, mama şi fata începură să ţopăie fericite în jurul oalei fermecate.
După ce mâncară pe săturate, fetiţa porunci cu vorbele ştiute:
— Opreşte-te, oală, opreşte-te!
Aşa se face că, mulţumită oalei fermecate, mama şi fiica alungară pentru totdeauna foamea de la casa lor.
Într-o zi, în vreme ce fetiţa era plecată în vizită la o prietenă, mama îi porunci oalei să înceapă să fiarbă.
Din nefericire, când aceasta se umplu îndeajuns, femeia uită vorbele cu care ar fi făcut-o să se oprească. Iar oala nu ştiu decât una şi bună: să fiarbă şi iar să fiarbă, până dădu pe-afară! Fiertura se revărsă pe podea şi, după ce ieşi din casă, cu oală cu tot, ajunse pe uliţă. Mai mult decât atât, intră şi prin curţile vecinilor!
Nu trecu mult şi tot satul se umplu cu fiertura din oală. Iar unii dintre săteni se puseră şi strânseră fiertura cea gustoasă în oale şi ulcele.
Când se întoarse acasă şi văzu ce se întâmplase, fetiţa rosti degrabă vorbele potrivite: Opreşte-te, oală, opreşte-te!
Iar oala se opri numaidecât din fiert. Sătenilor le luă ceva timp să cureţe fiertura de prin curţi, de prin case şi de pe uliţe. Dar cel puţin, câteva zile de la întâmplarea aceea, nimeni nu mai flămânzi în tot satul!
Sfârșit
