Lăptuca, fata cu părul bălai - poveste de adormit copii pe scurt
Citește online povestea de adormit copii în română "Lăptuca, fata cu părul bălai", o poveste scurtă pentru copii de 3, 4, 5, și 6 ani. Citește basmul "Laptuca fata cu parul balai" în care este vorba despre un om sărac a cărui nevastă aștepta un copil și mereu poftea să mănânce lăptucă. Bărbatul se hotărâ să intre în grădina vrăjitoarei și să culeagă în fiecare noapte câteva căpățâni de lăptucă. Totul merse bine până când într-o noapte, este prins de vrăjitoare și făcut să primită că îi va da acesteia copilul care se va naște.
Citește povestea scurtă "Lăptuca, fata cu părul bălai"
A fost odată un om sărman, care aștepta ca nevasta să-i aducă pe lume primul copil. Dar, în vremea asta, femeia poftea să mănânce lăptucă.
Aşa că bărbatul se hotărî să-i astâmpere pofta smulgând, noapte de noapte, câteva căpăţâni de lăptucă din grădina unei vecine, o vrăjitoare rea şi răzbunătoare.
Şi cum ulciorul nu merge de prea multe ori la apă, într-o noapte, vrăjitoarea îl surprinse pe nefericit la furat de lăptucă.
— Te-oi lăsa cu zile, îi spuse ea, dar numai dacă îmi vei da copilul ce ţi se va naşte!
Oricât de greu i-a fost bietului om, până la urmă se învoi.
La scurtă vreme după ce nevasta lui născu, vrăjitoarea se şi înfiinţă la casa celor doi sărmani ca să le ia copilul, aşa cum le fusese învoiala. Şi ce alt nume să-i pună copilei, căci era vorba de o fetiţă, dacă nu... Lăptuca!
Fetiţa se făcu mare şi nespus de frumoasă, cu părul lung şi bălai. Când împlini doisprezece ani, vrăjitoarea o închise într-un turn înalt, fără de uşă şi cu o singură fereastră. În fiecare zi, ea trecea pe-acolo şi îi striga copilei:
— Lăptuco, odor frumos, dă-ţi cosiţele în jos!
Iar fata îşi lăsa să atârne peste pervaz cozile lungi de douzeci de coţi, împletite din păru-i ca aurul. Şi, pe aşa o funie încropită, vrăjitoarea se căţăra până sus, în turnul fără uşă.
Trecură astfel mai mulţi ani şi, într-o bună zi, se nimeri prin preajma turnului un prinţ chipeş, care o auzi pe frumoasa fată cântând, acolo sus, în cămăruţa ei.
Stând la pândă, o văzu pe vrăjitoare cum o cheamă pe fată şi cum se caţără până la fereastra cesteia. După ce plecă vrăjitoarea, prinţul, la rându-i, strigă şi el:
— Lăptuco, odor frumos, dă-ţi cosiţele în jos!
Pe dată coborâră cozile fetei, iar prințul se urcă pe ele până sus, la fereastra turnului. Văzându-se, cei doi tineri se îndrăgostiră pe dată.
Numai că vrăjitoarea află de prinţ şi tare se mai mânie.
Într-o zi, când prinţul încerca să ajungă la fereastra turnului, ea îi tăie fetei cozile bălaie şi tânărul căzu. Apoi, vrăjitoarea o trimise pe Lăptuca într-altă ţară, hăt departe!
Din fericire, prinţul căzuse pe o căpiţă de fân şi nu păţise mare lucru. Cum nu mai putea de dor, el plecă în căutarea fetei cu părul bălai şi, după un an de umblat prin lume, o găsi în sfârşit!
Cei doi se căsătoriră în scurt timp şi trăiră fericiţi, până la adânci bătrâneţi!
Aşa că bărbatul se hotărî să-i astâmpere pofta smulgând, noapte de noapte, câteva căpăţâni de lăptucă din grădina unei vecine, o vrăjitoare rea şi răzbunătoare.
Şi cum ulciorul nu merge de prea multe ori la apă, într-o noapte, vrăjitoarea îl surprinse pe nefericit la furat de lăptucă.
— Te-oi lăsa cu zile, îi spuse ea, dar numai dacă îmi vei da copilul ce ţi se va naşte!
Oricât de greu i-a fost bietului om, până la urmă se învoi.
La scurtă vreme după ce nevasta lui născu, vrăjitoarea se şi înfiinţă la casa celor doi sărmani ca să le ia copilul, aşa cum le fusese învoiala. Şi ce alt nume să-i pună copilei, căci era vorba de o fetiţă, dacă nu... Lăptuca!
Fetiţa se făcu mare şi nespus de frumoasă, cu părul lung şi bălai. Când împlini doisprezece ani, vrăjitoarea o închise într-un turn înalt, fără de uşă şi cu o singură fereastră. În fiecare zi, ea trecea pe-acolo şi îi striga copilei:
— Lăptuco, odor frumos, dă-ţi cosiţele în jos!
Iar fata îşi lăsa să atârne peste pervaz cozile lungi de douzeci de coţi, împletite din păru-i ca aurul. Şi, pe aşa o funie încropită, vrăjitoarea se căţăra până sus, în turnul fără uşă.
Trecură astfel mai mulţi ani şi, într-o bună zi, se nimeri prin preajma turnului un prinţ chipeş, care o auzi pe frumoasa fată cântând, acolo sus, în cămăruţa ei.
Stând la pândă, o văzu pe vrăjitoare cum o cheamă pe fată şi cum se caţără până la fereastra cesteia. După ce plecă vrăjitoarea, prinţul, la rându-i, strigă şi el:
— Lăptuco, odor frumos, dă-ţi cosiţele în jos!
Pe dată coborâră cozile fetei, iar prințul se urcă pe ele până sus, la fereastra turnului. Văzându-se, cei doi tineri se îndrăgostiră pe dată.
Numai că vrăjitoarea află de prinţ şi tare se mai mânie.
Într-o zi, când prinţul încerca să ajungă la fereastra turnului, ea îi tăie fetei cozile bălaie şi tânărul căzu. Apoi, vrăjitoarea o trimise pe Lăptuca într-altă ţară, hăt departe!
Din fericire, prinţul căzuse pe o căpiţă de fân şi nu păţise mare lucru. Cum nu mai putea de dor, el plecă în căutarea fetei cu părul bălai şi, după un an de umblat prin lume, o găsi în sfârşit!
Cei doi se căsătoriră în scurt timp şi trăiră fericiţi, până la adânci bătrâneţi!
Sfârșit
