Jack și vrejul de fasole - poveste de adormit copii pe scurt
Citește online povestea de adormit copii în română "Jack și vrejul de fasole", o poveste de adormit copii de 3, 4, 5, și 6 ani. Citește basmul "Jack și vrejul de fasole" în care este vorba despre băiețel pe nume Jack, care trăia împreună cu mama lui într-o sărăcie mare. Disperată mama, se hotărăște să vândă vaca și îl trimite pe băiat la târg pentru a o vinde. Pe drum Jack se întâlnește cu un bătrân care îl face ca în schimbul a câtorva boabe de fasole fermecate să-i dea vaca. Supărată, mama lui aruncă boabele de fasole pe geam, dar a doua zi Jack vede din ele crescuse un vrej care depășea norii.
Citește și povestea originală scrisă de Joseph Jacobsun
Citește și povestea originală scrisă de Joseph Jacobsun
Citește povestea scurtă "Jack și vrejul de fasole"
A fost odată un băieţel pe care îl chema Jack şi care locuia împreună cu mama lui într-o colibă, la ţară. Cei doi erau tare săraci şi abia dacă se ajungeau cu mâncarea de pe-o zi pe alta. Aşa că, într-o zi, mama îl trimise pe Jack la târg, ca să vândă singurul lor avut, vaca. Pe drum, Jack se întâlni cu un negustor tare ciudat, care îi oferi câteva boabe de fasole, chipurile fermecate, în schimbul vacii.
Încredinţat că boabele acelea le vor aduce noroc şi-i vor scăpa de sărăcie, băiatul făcu târgul numaidecât.
Ajuns acasă însă, mama sa mai-mai să leşine de necaz!
— Fasole fermecată?! strigă ea. Jack, omul acela şi-a bătut joc de tine! Iar tu, netotule, i-ai dat vaca de pomană!
Foarte supărată, femeia aruncă boabele colorate pe fereastră şi, drept pedeapsă pentru pocinogul făcut, îl trimise pe Jack la culcare fără să-i dea nimic de mâncare. Nu mică i-a fost mirarea lui Jack când se trezi a doua zi şi văzu un uriaş vrej de fasole, al cărui vârf trecea dincolo de nori, apărut taman pe locul în care mama sa azvârlise mânioasă boabele.
Băiatul prinse de îndată să se caţăre pe vrej. Sus sus sus... tot mai sus! Când ajunse la capătul vrejului, Jack se pomeni în faţa unui castel cum nu mai văzuse vreodată.
Înăuntru găsi o sală uriaşă, în care, peste tot, zăceau grămezi de monede de aur. Şi tot acolo se găsea şi o masă cât toate zilele, încărcată cu o mulţime de talere pline cu bunătăţi. Lihnit de foame, băiatul se cocoţă pe masă şi se puse pe înfulecat. Deodată, lui Jack îi ajunse la urechi un zgomot ciudat şi, uitându-se în jur, dădu cu ochii de un uriaş care aţipise într-un jilţ şi sforăia. Speriat, Jack se dădu jos de pe masă şi alergă către uşă. Înhăţă în fugă o mână de monede de aur, după care coborî cât putu de iute pe vrejul de fasole. În dimineaţa următoare, Jack urcă din nou până la castelul ştiut. De data asta, înainte de-a pleca, înşfăcă gâsca fermecată a uriaşului, cea care făcea ouă de aur. Numai că uriaşul îl simţi şi dădu să pună mâna pe el.
Băiatul scăpă ca prin minune şi, coborând sprinten pe vrejul de fasole, cu uriaşul pe urmele lui, ţipa cât îl ţinea gura:
- Mamă! Mamă! Adu repede toporul!
Odată ajuns pe pământ, Jack puse mâna pe topor şi tăie vrejul.
Uriaşul se prăbuşi de la mare înălţime şi muri. Iar Jack şi mama lui, având monedele de aur, dar mai ales gâsca fermecată, avură parte de un trai fericit şi îmbelşugat până la adânci bătrâneţi!
Încredinţat că boabele acelea le vor aduce noroc şi-i vor scăpa de sărăcie, băiatul făcu târgul numaidecât.
Ajuns acasă însă, mama sa mai-mai să leşine de necaz!
— Fasole fermecată?! strigă ea. Jack, omul acela şi-a bătut joc de tine! Iar tu, netotule, i-ai dat vaca de pomană!
Foarte supărată, femeia aruncă boabele colorate pe fereastră şi, drept pedeapsă pentru pocinogul făcut, îl trimise pe Jack la culcare fără să-i dea nimic de mâncare. Nu mică i-a fost mirarea lui Jack când se trezi a doua zi şi văzu un uriaş vrej de fasole, al cărui vârf trecea dincolo de nori, apărut taman pe locul în care mama sa azvârlise mânioasă boabele.
Băiatul prinse de îndată să se caţăre pe vrej. Sus sus sus... tot mai sus! Când ajunse la capătul vrejului, Jack se pomeni în faţa unui castel cum nu mai văzuse vreodată.
Înăuntru găsi o sală uriaşă, în care, peste tot, zăceau grămezi de monede de aur. Şi tot acolo se găsea şi o masă cât toate zilele, încărcată cu o mulţime de talere pline cu bunătăţi. Lihnit de foame, băiatul se cocoţă pe masă şi se puse pe înfulecat. Deodată, lui Jack îi ajunse la urechi un zgomot ciudat şi, uitându-se în jur, dădu cu ochii de un uriaş care aţipise într-un jilţ şi sforăia. Speriat, Jack se dădu jos de pe masă şi alergă către uşă. Înhăţă în fugă o mână de monede de aur, după care coborî cât putu de iute pe vrejul de fasole. În dimineaţa următoare, Jack urcă din nou până la castelul ştiut. De data asta, înainte de-a pleca, înşfăcă gâsca fermecată a uriaşului, cea care făcea ouă de aur. Numai că uriaşul îl simţi şi dădu să pună mâna pe el.
Băiatul scăpă ca prin minune şi, coborând sprinten pe vrejul de fasole, cu uriaşul pe urmele lui, ţipa cât îl ţinea gura:
- Mamă! Mamă! Adu repede toporul!
Odată ajuns pe pământ, Jack puse mâna pe topor şi tăie vrejul.
Uriaşul se prăbuşi de la mare înălţime şi muri. Iar Jack şi mama lui, având monedele de aur, dar mai ales gâsca fermecată, avură parte de un trai fericit şi îmbelşugat până la adânci bătrâneţi!
Sfârșit
