Povești, povestiri și basme pentru copii
  • Home
  • Autori
  • Povesti
    • Printese
    • Animale
    • Povesti copii 3, 4, 5 si 6 ani
  • Ultimele
  • Contact
  • Rezumate povesti si basme
  • Micul Print de Antoine de Saint-Exupery - cap 1, 2, 3, 4, 5
  • Povești rusești
  • Povesti vietnameze
  • Povesti indoneziene
  • Povesti indiene
  • Basme si Povesti Chinezesti
  • Povesti de Craciun
    • Poveste de Craciun de Charles Dickens
  • Basme si povesti japoneze
  • Povesti si Basme Turcesti
  • Fairy Tales and Bedtime Stories

Inul şi cămeşa de Ion Creangă

​Citește online povestea pentru copii "Inul şi cămeşa" scrisă de Ion Creangă. Citeste basmul Inul şi cămeşa în care este vorba despre un fir de in si o cămașă agățată pe sârmă care vorbesc intre ei. Inul ii explică cămașei cum s-a nascut ea dintr-un bob si apoi a crescut si a fost cules de oameni si apoi tors si tesut pana a iesit o camasa.


Citește povestea "Inul şi cămeşa"
Picture
        Inul: – Ştii tu, cămeşă dragă, ce erai odată?

        – Ce să fiu? Eram ceea ce mă vezi: cămeşă albă, cu care se îmbracă oamenii.

        – Nu-i aşa! Ai fost o sămânţă, apoi o burueană, clătinată de vânt, ca toate buruenele: aşa naltă, supţirea, tocmai de potriva mea; erai in cu floricică albastră, fata mea. Când ai fost crescut şi copt, cum sunt eu acum, oamenii te-au smuls din pământ, te-au legat în fuioare, te-au pus copăcel şi te-au lăsat la soare ca să te usuci. După aceea te-au culcat pe ţol şi te-au bătut cu beţe, ca să-ţi scoată sămânţa; apoi bătut şi stâlcit cum erai, te-au dus la baltă şi te-au pus în topitoare, unde-ai stat vro zece zile, ca să te topeşti, adecă să-ţi putrezească hlujul. După asta, te-au scos şi te-au pus iarăşi la soare, ca să te usuci, răzămându-te de gardul pe care eşti întinsă acum. Fiind uscat, te-au meliţat, şi hlujul tău s-a prefăcut în pozderie, iară cojiţa ta în fuior. Femeile apoi te-au răgilat, te-au periet şi te-au făcut fuior frumos şi moale ca mătasa; din fuior te-au făcut caier, te-au pus în furcă şi au început a toarce, prefăcându-te în tort sau aţă. Tortul l-au depănat pe râşchitor, spre a-l face căleap; călepele s-au fert cu leşie, să se înălbească, apoi te-au pus pe vârtelniţă, de pe care au început a le depăna pe mosoare cu letca; de pe mosoare te-au urzit pe urzoi, apoi te-au luat şi te-au învălit pe sulul de dinapoi, punând vergele pintre pături, ca să nu se hrentuiască urzala; şi fuscei pintre rost, ca să nu se încâlcească natra. După asta te-au nevedit, trecându-te prin iţe şi prin spată; şi, cu ajutorul slobozitorului, al zăvorului şi al lopăţelei, te-au întins în stative, legându-te de sulul de dinainte, de unde se începe "gura pânzei". Călepele lăsate pentru bătătură le-au depănat pe ţevi cu sucala; apoi, punând ţăvile în suveică, au început a ţese, adecă a trece bătătura pintre urzală cu ajutorul tălpigilor, al scripţilor şi al iţelor. Ca să se îndesască firele, bătătura se bate cu vatalele, între care e aşăzată spata. Şi iaca aşa te-au prefăcut în pânză. Când era cald afară şi frumos, femeile te-au dus la baltă şi te-au ghilit; apoi te-au fert cu leşie şi iar te-au ghilit, până te-ai înălbit. Când erai albă cum trebuie, te-au uscat, te-au făcut vălătuc, te-au croit şi au făcut din tine ceea ce eşti acum,

        – Mică burueană, nu ştiu de unde-ai mai scos atâtea despre mine. Ei, dragă, poate nu ştii că oamenii mai fac pânză şi din sora noastră cânepă, şi din fratele nostru bumbac, ba şi din înghimpătoarea urzică mai fac un fel de pânză. Dar în fabrici se ţes fel de fel de pânzeturi, mult mai uşor şi în timp mult mai scurt.



​        – Bre! multe mai auzi!

        – Mai aşteaptă, că n-am sfârşit încă. Din cămeşă sau rufă, peste câtva timp ai să te faci tearfă, din care se face scamă pentru bolnavii din spitale şi pentru soldaţii răniţi în bătălie. Apoi te caută, ca iarba de leac, să facă la fabrică din tine hârtie.

        – Mare minune mi-ai spus, dragă burueană, zise cămeşa. De-a fi aşa, apoi toate lucrurile nu sunt ceea ce se văd, ci altăceva au fost odată, altăceva sunt acum şi altăceva au să fie.

        – Tocmai aşa, soro! Gardul, pe care eşti tu întinsă acum, a fost altădată pădure. Ce are să fie de-acum înainte? Mătasa, frunză de dud întrată în pântecele unor gândaci. Varul, ce-a fost mai înainte? Dar funiile şi odgoanele? ş.a.

        Femeile leneşe de la ţară au cântecul acesta:

                                Puseiu pânza, când da frunza,

                                Ş-o gătiiu în Sân-Văsii

                                Şi-mi păru că mă grăbiiu…

                                Si de lungă-i ca o pungă

                                Şi de lată… toată-i spartă!

                                Pe sulul de dinapoi,

                                O sută de lătunoi,

                                Pe sulul de dinainte,

                                Cioprea le mai ţine minte.

                                Pintre iţe şi-ntre spată

                                Paşte-o iapă deşălată;

                                Pintre iţe şi fuscei

                                Paşte-o scroafă cu purcei.

Sfârșit


​Citește alte povești de Ion Creangă

  • Acul şi barosul
  • Capra cu trei iezi
  • Cinci pâini
  • Dănilă Prepeleac
  • Fata babei şi fata moşneagului
  • Inul şi cămeşa
  • Ion Roată şi Cuza-Vodă
  • Ivan Turbincă
  • Moş Ion Roată şi Unirea
  • Moş Nichifor Coţcariul​
  • Popa Duhu
  • Povestea lui Harap-Alb
  • Povestea lui Stan-Păţitul
  • Povestea porcului
  • Povestea unui om leneş
  • Prostia omenească
  • Punguţa cu doi bani
  • Păcală
  • Soacra cu trei nurori
  • Ursul păcălit de vulpe​
  • Amintiri din copilărie I
  • Amintiri din copilărie II
  • Amintiri din copilărie III
  • Amintiri din copilărie IV​
  • Caprele Irinucăi
  • La cireșe
  • Pupăza din tei
  • La Scăldat

Powered by Create your own unique website with customizable templates.