Frumoasa adormită - poveste de adormit copii pe scurt
Citește online povestea de adormit copii în română "Frumoasa adormită", o poveste scurtă pentru copii de 3, 4, 5, și 6 ani. Citește basmul "Frumoasa adormită" în care este vorba despre un rege și o regină care după mulți ani de așteptare reușesc să facă o fetiță. El făcu o petrece mare și le invită și pe cele trei zâne bune, însă nu și pe zâna rea. Aceasta s-a supărat și a apărut la petrecere, ursindu-i fetiței ca la 15 ani să se înțepe într-un fus și să moară.
Citește și povestea originală scrisă de Frații Grimm
Citește și povestea originală scrisă de Frații Grimm
Citește povestea scurtă "Frumoasa adormită"
Au fost odată un rege şi o regină cărora, după mai mulţi ani de aşteptare, li se născu o fetiţă. De bucurie, regele pregăti o petrecere cum nu se mai pomenise nicicând în ţară.
Iar la petrecerea cu pricina fură poftite şi cele trei zâne bune care, rând pe rând, urmau să înzestreze fetiţa cu cele mai alese daruri. Astfel, de la prima dintre ele căpătă darul frumuseţii, în vreme ce, din partea celei de-a doua, pe acela al viersuitului plăcut. Din nefericire, până să apuce şi cea de-a treia zână să-i hărăzească fetiţei, în sala tronului se arătă şi o zână rea, supărată foc că nu fusese invitată la petrecere.
Aşa că, mânioasă, aruncă asupra copilei un blestem cumplit:
— Când prinţesa va împlini cincisprezece ani, să se înţepe într-un fus otrăvit şi să moară!
Regele şi regina încremeniră de spaimă. Dar, tot atunci, grăi şi cea de-a treia zână bună:
— Din nefericire nu pot îndepărta blestemul cu totul, dar am puterea să-l mai îndulcesc oleacă. Asta înseamnă că prinţesa nu va muri, ci doar va cădea într-un somn adânc, vreme de o sută de ani. Iar vraja se va destrăma de îndată ce va căpăta sărutul adevăratei iubiri!
Regele porunci ca toate fusurile de tors din regat să fie grabnic strânse şi puse pe foc. Anii trecură şi copila crescu, iar darurile cu care o înzestraseră zânele îşi arătară roadele. Fata era atât de frumoasă, de cuminte şi de înţeleaptă, încât oricine o vedea, o îndrăgea pe dată. Chiar în ziua în care împlini cincisprezece ani, umblând prin castel, prinţesa dădu peste o scară tainică. Urcând pe treptele înguste, ajunse într-o încăpere unde se afla o bătrână ce torcea de zor la un fuior de in. Dar bătrâna aceea era chiar zâna cea rea! Prinţesa se apropie de ea şi o rugă să o lase să toarcă. Nici nu atinse bine fusul, că se şi înţepă într-un deget şi adormi pe dată! Dar cele trei zâne bune făcură în aşa fel încât îi adormiră şi pe toţi ceilalţi din castel, ca să o însoţească pe prinţesă în somnul ei cel lung.
Trecură astfel mulţi ani, iar castelul ajunse să nu se mai zărească de mărăcinişul crescut în jur. Nimeni nu cuteza să îi calce pragul de teama balaurilor, care îşi făcuseră sălaş prin preajmă. Într-o bună zi însă, un prinţ curajos îşi croi drum până la castel. Aflând-o pe prinţesa adormită, se îndrăgosti de ea şi-i dădu un sărut.
Sărutul care risipi blestemul!
Prinţesa se trezi şi, odată cu ea, toţi ceilalţi din castel. Fata prinse drag de chipeşul prinţ şi, nu după multă vreme, cei doi tineri se căsătoriră. Numai că, de data asta, avură grijă ca la nuntă să fie chemate toate zânele din regat!
Iar la petrecerea cu pricina fură poftite şi cele trei zâne bune care, rând pe rând, urmau să înzestreze fetiţa cu cele mai alese daruri. Astfel, de la prima dintre ele căpătă darul frumuseţii, în vreme ce, din partea celei de-a doua, pe acela al viersuitului plăcut. Din nefericire, până să apuce şi cea de-a treia zână să-i hărăzească fetiţei, în sala tronului se arătă şi o zână rea, supărată foc că nu fusese invitată la petrecere.
Aşa că, mânioasă, aruncă asupra copilei un blestem cumplit:
— Când prinţesa va împlini cincisprezece ani, să se înţepe într-un fus otrăvit şi să moară!
Regele şi regina încremeniră de spaimă. Dar, tot atunci, grăi şi cea de-a treia zână bună:
— Din nefericire nu pot îndepărta blestemul cu totul, dar am puterea să-l mai îndulcesc oleacă. Asta înseamnă că prinţesa nu va muri, ci doar va cădea într-un somn adânc, vreme de o sută de ani. Iar vraja se va destrăma de îndată ce va căpăta sărutul adevăratei iubiri!
Regele porunci ca toate fusurile de tors din regat să fie grabnic strânse şi puse pe foc. Anii trecură şi copila crescu, iar darurile cu care o înzestraseră zânele îşi arătară roadele. Fata era atât de frumoasă, de cuminte şi de înţeleaptă, încât oricine o vedea, o îndrăgea pe dată. Chiar în ziua în care împlini cincisprezece ani, umblând prin castel, prinţesa dădu peste o scară tainică. Urcând pe treptele înguste, ajunse într-o încăpere unde se afla o bătrână ce torcea de zor la un fuior de in. Dar bătrâna aceea era chiar zâna cea rea! Prinţesa se apropie de ea şi o rugă să o lase să toarcă. Nici nu atinse bine fusul, că se şi înţepă într-un deget şi adormi pe dată! Dar cele trei zâne bune făcură în aşa fel încât îi adormiră şi pe toţi ceilalţi din castel, ca să o însoţească pe prinţesă în somnul ei cel lung.
Trecură astfel mulţi ani, iar castelul ajunse să nu se mai zărească de mărăcinişul crescut în jur. Nimeni nu cuteza să îi calce pragul de teama balaurilor, care îşi făcuseră sălaş prin preajmă. Într-o bună zi însă, un prinţ curajos îşi croi drum până la castel. Aflând-o pe prinţesa adormită, se îndrăgosti de ea şi-i dădu un sărut.
Sărutul care risipi blestemul!
Prinţesa se trezi şi, odată cu ea, toţi ceilalţi din castel. Fata prinse drag de chipeşul prinţ şi, nu după multă vreme, cei doi tineri se căsătoriră. Numai că, de data asta, avură grijă ca la nuntă să fie chemate toate zânele din regat!
Sfârșit
