Cenușăreasa - poveste de adormit copii pe scurt
Citește online povestea de adormit copii în română "Cenușăreasa", o poveste scurtă pentru copii de 3, 4, 5, și 6 ani. Citește basmul "Cenușăreasa" în care este vorba despre o fată frumoasă a cărei mamă a murit iar tatăl său s-a căsătorit din nou cu o femeie rea la suflet care a venit cu cele două fete ale ei, la fel de rele. Când prințul face o petrecere ca să-și găsească soție, Cenușăreasa nu este lăsată de mama ei vitregă să meargă, însă o zână bună o pregătește pe fată pentru bal.
Citește și povestea originală scrisă de Frații Grimm
Citește și povestea originală scrisă de Frații Grimm
Citește povestea scurtă "Cenușăreasa"
A fost odată o fată frumoasă şi bună la suflet.
După ce mama ei muri, tatăl fetei îşi luă altă nevastă. Mama vitregă, o femeie haină, aduse-n casă şi pe cele două fete ale ei, încrezute şi egoiste. Toate trei o oropseau pe biata fată, punând-o, din zori şi până-n noapte, la cele mai grele treburi din gospodărie.
Şi pentru că obişnuia să doarmă în cenuşa de lângă vatră, ele o porecliră Cenuşăreasa.
Într-o zi, la casa lor sosi un mesager al regelui, care aduse un răvaş prin care Măria Sa le invita la balul de la palat pe toate fetele frumoase, căci fiul său, prinţul, dorea să-şi aleagă dintre ele pe aceea care avea să-i fie mireasă. Cenuşăreasa privea cu tristeţe la surorile ei vitrege care, gătite cu cele mai alese veşminte ale lor, se urcară în caleaşcă şi porniră spre bal.
Însă abia plecară acestea, că fetei i se şi arătă o zână bună. Cu puterile ei magice, transformă nişte şoricei în armăsari falnici şi un bostan măricel într-o caleaşcă aurită. Apoi, îi preschimbă Cenuşăresei straiele ponosite într-o preafrumoasă rochie de bal, iar ca să arate ca o prinţesă îi dărui şi o pereche de conduri de cleştar.
— Ai grijă, draga mea, să pleci de la palat înainte de miezul nopţii, căci atunci se vor destrăma toate farmecele mele! o povăţui zâna bună, după ce fata urcă în caleaşcă.
La bal, Cenuşăreasa se arătă a fi cea mai strălucitoare dintre tinerele aflate acolo, şi asta îl facu pe prinţ să danseze numai cu ea.
Deodată, orologiul din turnul palatului se porni să bată miezul nopţii. Speriată, fata se smulse din braţele prinţului şi o luă la fugă către ieşire.
Dar, în vreme ce cobora grăbită scările palatului, îşi pierdu un condur.
Şi nici că mai avu vreme să se întoarcă să-l ia! Se urcă în caleaşcă şi porni în mare grabă spre casă. Iar când răsună şi cea de-a douăsprezecea bătaie a orologiului, vestind miezul nopţii, vraja se risipi şi Cenuşăreasa se pomeni îmbrăcată în ponositele ei straie. A doua zi, prinţul trimise câţiva slujitori să meargă din casă-n casă, cu condurul de cleştar, şi le porunci să-i găsească domniţa care îl pierduse în noaptea balului.
— Nu mă voi căsători decât cu fata căreia i se va potrivi condurul de cleştar! le spusese el.
Slujitorii ajunseră, în cele din urmă, şi la casa în care locuia Cenuşăreasa. Surorile vitrege se chinuiră în zadar să-şi vâre picioarele butucănoase în delicatul condur. Arătându-se la faţă, Cenuşăreasa îşi luă inima în dinţi şi îi rugă pe slujitori s-o lase şi pe ea să-l încerce. Aceştia se învoiră şi, spre mirarea tuturor, condurul îi veni ca turnat! Cenuşăreasa a fost condusă de îndată la palat, unde, în scurtă vreme, s-a şi căsătorit cu frumosul prinţ! Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.
După ce mama ei muri, tatăl fetei îşi luă altă nevastă. Mama vitregă, o femeie haină, aduse-n casă şi pe cele două fete ale ei, încrezute şi egoiste. Toate trei o oropseau pe biata fată, punând-o, din zori şi până-n noapte, la cele mai grele treburi din gospodărie.
Şi pentru că obişnuia să doarmă în cenuşa de lângă vatră, ele o porecliră Cenuşăreasa.
Într-o zi, la casa lor sosi un mesager al regelui, care aduse un răvaş prin care Măria Sa le invita la balul de la palat pe toate fetele frumoase, căci fiul său, prinţul, dorea să-şi aleagă dintre ele pe aceea care avea să-i fie mireasă. Cenuşăreasa privea cu tristeţe la surorile ei vitrege care, gătite cu cele mai alese veşminte ale lor, se urcară în caleaşcă şi porniră spre bal.
Însă abia plecară acestea, că fetei i se şi arătă o zână bună. Cu puterile ei magice, transformă nişte şoricei în armăsari falnici şi un bostan măricel într-o caleaşcă aurită. Apoi, îi preschimbă Cenuşăresei straiele ponosite într-o preafrumoasă rochie de bal, iar ca să arate ca o prinţesă îi dărui şi o pereche de conduri de cleştar.
— Ai grijă, draga mea, să pleci de la palat înainte de miezul nopţii, căci atunci se vor destrăma toate farmecele mele! o povăţui zâna bună, după ce fata urcă în caleaşcă.
La bal, Cenuşăreasa se arătă a fi cea mai strălucitoare dintre tinerele aflate acolo, şi asta îl facu pe prinţ să danseze numai cu ea.
Deodată, orologiul din turnul palatului se porni să bată miezul nopţii. Speriată, fata se smulse din braţele prinţului şi o luă la fugă către ieşire.
Dar, în vreme ce cobora grăbită scările palatului, îşi pierdu un condur.
Şi nici că mai avu vreme să se întoarcă să-l ia! Se urcă în caleaşcă şi porni în mare grabă spre casă. Iar când răsună şi cea de-a douăsprezecea bătaie a orologiului, vestind miezul nopţii, vraja se risipi şi Cenuşăreasa se pomeni îmbrăcată în ponositele ei straie. A doua zi, prinţul trimise câţiva slujitori să meargă din casă-n casă, cu condurul de cleştar, şi le porunci să-i găsească domniţa care îl pierduse în noaptea balului.
— Nu mă voi căsători decât cu fata căreia i se va potrivi condurul de cleştar! le spusese el.
Slujitorii ajunseră, în cele din urmă, şi la casa în care locuia Cenuşăreasa. Surorile vitrege se chinuiră în zadar să-şi vâre picioarele butucănoase în delicatul condur. Arătându-se la faţă, Cenuşăreasa îşi luă inima în dinţi şi îi rugă pe slujitori s-o lase şi pe ea să-l încerce. Aceştia se învoiră şi, spre mirarea tuturor, condurul îi veni ca turnat! Cenuşăreasa a fost condusă de îndată la palat, unde, în scurtă vreme, s-a şi căsătorit cu frumosul prinţ! Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.
Sfârșit
