Cei trei țapi - poveste de adormit copii pe scurt
Citește online povestea pentru copii în română "Cei trei țapi", o poveste scurtă pentru copii de 3, 4, 5, și 6 ani. Citește basmul "Cei trei țapi" în care este vorba despre trei țapi care erau frați și au plecat pe un deal pentru a mânca o iarbă mai bună. Ei au ajuns la un râu peste care era o punte îngustă din lemn. Nevoiți să treacă, primul care se încumetă este țapul cel mic, dar face câțiva pași și de sub punte iese un uriaș pocit care vrea să-l mănânce.
Citește povestea scurtă "Cei trei țapi"
Într-o zi, trei fraţi-ţapi se gândiră s-o apuce pe deal, în sus, unde să pască iarba cea cu fir lung şi dulce care creștea pe-acolo. Însă, în drumul lor trebuiau să treacă o punte îngustă de lemn, întinsă peste apele repezi ale unui râu.
Mai rău era că sub puntea cu pricina sălăşluia un uriaş pocit, cu ochii mari cât cepele şi-un nas cât toate zilele.
Unde mai pui că tot timpul era morocănos şi lihnit de foame. Se nimeri ca tocmai cel mai mic dintre fraţii ţapi să fie primul care să treacă puntea. Boc! Boc! Boc! Trop! Trop! Trop!... se auzeau copitele ţapului pe lemnul punţii.
Numaidecât, se auzi şi răcnetul înfiorător al uriaşului:
— Hei, care eşti acolo?
— Sunt eu, cel mai mic dintre fraţii-ţapi, răspunse mezinul.
Iar matahala îi tăie vorba cu glasul său tunător:
— Cum îndrăzneşti să calci pe puntea mea? Ei, lasă, că pentru asta te-oi înfuleca de-îndat', obrăznicătură cu corniţe!
— Nu mă mânca, domnule uriaş! se rugă cel mai mic dintre fraţii-ţapi. Aşteaptă-l şi dumneata pe fratele meu mai mare... Eu, din câte vezi, sunt numai piele şi oase, dar cu el sigur ai să te saturi! se tângui mezinul.
— Că bine zici, mititelule! se înmuie uriaşul şi se puse pe aşteptat.
Nu după multă vreme se auzi din nou: Boc! Boc! Boc! Trop! Trop! Trop!
— Care îndrăzneşti să-mi calci pe punte? Ia să te văd! răcni iarăşi namila, ieşind de sub podeţ.
Şi fu rândul celui de-al doilea frate-ţap să-i spună cine era.
— Ce, şi nu ştiai că puntea asta e numai a mea? Pentru îndrăzneala ta, o să teinfulec pe dată!
— Nu mă mânca, domnule uriaş! se rugă şi ţapul cel mijlociu. Ai şi dumneata răbdare să treacă pe aici frate-meu cel mare, că din el te vei ospăta pe cinste!
Aşa ajunse uriaşul cel nătâng să-l aştepte pe cel mai mare dintre fraţii-ţapi. Iar acesta şi sosi curând, tropăind de se zguduia toată puntea.
— Pe tine am să te-nhaţ şi-am să te-nfulec! răcni uriaşul.
Numai că vorbele lui nu-l mişcară defel pe ţapul cel mare.
El îşi lăsă coarnele în jos şi porni vitejeşte către namilă. Şi ţapul cel vânjos îl pocni pe nătângul uriaş de-l aruncă de pe punte drept în apa râului!
Şi de atunci, nici că mai avură cei trei fraţi-ţapi vreun necaz la trecerea punţii!
Mai rău era că sub puntea cu pricina sălăşluia un uriaş pocit, cu ochii mari cât cepele şi-un nas cât toate zilele.
Unde mai pui că tot timpul era morocănos şi lihnit de foame. Se nimeri ca tocmai cel mai mic dintre fraţii ţapi să fie primul care să treacă puntea. Boc! Boc! Boc! Trop! Trop! Trop!... se auzeau copitele ţapului pe lemnul punţii.
Numaidecât, se auzi şi răcnetul înfiorător al uriaşului:
— Hei, care eşti acolo?
— Sunt eu, cel mai mic dintre fraţii-ţapi, răspunse mezinul.
Iar matahala îi tăie vorba cu glasul său tunător:
— Cum îndrăzneşti să calci pe puntea mea? Ei, lasă, că pentru asta te-oi înfuleca de-îndat', obrăznicătură cu corniţe!
— Nu mă mânca, domnule uriaş! se rugă cel mai mic dintre fraţii-ţapi. Aşteaptă-l şi dumneata pe fratele meu mai mare... Eu, din câte vezi, sunt numai piele şi oase, dar cu el sigur ai să te saturi! se tângui mezinul.
— Că bine zici, mititelule! se înmuie uriaşul şi se puse pe aşteptat.
Nu după multă vreme se auzi din nou: Boc! Boc! Boc! Trop! Trop! Trop!
— Care îndrăzneşti să-mi calci pe punte? Ia să te văd! răcni iarăşi namila, ieşind de sub podeţ.
Şi fu rândul celui de-al doilea frate-ţap să-i spună cine era.
— Ce, şi nu ştiai că puntea asta e numai a mea? Pentru îndrăzneala ta, o să teinfulec pe dată!
— Nu mă mânca, domnule uriaş! se rugă şi ţapul cel mijlociu. Ai şi dumneata răbdare să treacă pe aici frate-meu cel mare, că din el te vei ospăta pe cinste!
Aşa ajunse uriaşul cel nătâng să-l aştepte pe cel mai mare dintre fraţii-ţapi. Iar acesta şi sosi curând, tropăind de se zguduia toată puntea.
— Pe tine am să te-nhaţ şi-am să te-nfulec! răcni uriaşul.
Numai că vorbele lui nu-l mişcară defel pe ţapul cel mare.
El îşi lăsă coarnele în jos şi porni vitejeşte către namilă. Şi ţapul cel vânjos îl pocni pe nătângul uriaş de-l aruncă de pe punte drept în apa râului!
Şi de atunci, nici că mai avură cei trei fraţi-ţapi vreun necaz la trecerea punţii!
Sfârșit
