Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici - poveste de adormit copii pe scurt
Citește online povestea de adormit copii în română "Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici", o poveste de Frații Grimm rescrisă pentru copii de 3, 4, 5, și 6 ani. Citește basmul "Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici" în care este vorba despre o fată de împărat a cărei mamă vitregă vroia s-o omoare pentru că era mai frumoasă decât ea. Fata auzi planul și fugi în pădure, unde dădu peste casa celor șapte pitici și aceștia o lăsară să locuiască acolo.
Citește și povestea integrală scrisă de Frații Grimm
Citește și povestea integrală scrisă de Frații Grimm
Citește povestea scurtă "Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici"
A fost odată o mică prinţesă pe care o chema Albă-ca-Zăpada şi care locuia într-un castel, împreună cu tatăl ei, regele, şi cu mama ei vitregă, regina. Anii treceau, Albă-ca-Zăpada creştea şi se făcea tot mai frumoasă, iar regina devenea tot mai pizmaşă pe fiica ei vitregă! În fiecare zi, regina intra în camera ei de taină şi întreba o oglindă fermecată:
— Oglindă-oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din ţară?
O vreme, de fiecare dată când era întrebată, oglinda îi răspundea:
— Tu, regina mea, eşti cea mai frumoasă din ţară!
Dar veni şi ziua în care oglinda îi zise:
— Eşti frumoasă, regina mea, dar Albă-ca-Zăpada este şi mai frumoasă decât tine!
Regina se mânie cumplit... Chemă la ea un vânător şi-i porunci s-o ducă pe fată în pădure şi acolo s-o omoare!
Aflând însă de planurile maşterei, fata fugi de la castel şi căută scăpare în adâncul pădurii. Iar când se făcu noapte, se cuibări îndărătul unui buştean şi adormi. Acolo o găsiră, a doua zi, cei şapte pitici care locuiau prin apropiere, într-o căsuţă făcută parcă pentru păpuşi.
După ce fata se trezi din somn şi le povesti ce i se întâmplase, fiind de felul lor buni la suflet, piticii o poftiră să locuiască în căsuţa lor.
Din ziua aceea, copila se "îndeletnici cu dereticatul căsuţei şi cu gătitul. De fiecare dată când plecau la lucru, piticii
nu uitau s-o povăţuiască să nu care cumva să deschidă uşa vreunui străin. Curând însă, regina cea haină află de la oglinda fermecată că Albă-ca-Zăpada trăieşte şi că a găsit găzduire în căsuţa celor şapte pitici. Aşa că, fiind şi vrăjitoare, se prefăcu într-o bătrână, pregăti un coş cu mere otrăvite şi plecă la căsuţa piticilor. Albă-ca-Zăpada se milostivi de ea şi, crezând că-i o băbuță săracă, îi cumpără merele. Apoi luă unul roșu aprins, mușcă din el şi căzu la pământ ca secerată!
Mare a fost necazul piticilor atunci când, întorcându-se de la muncă, dădură peste copila care zăcea pe iarba din faţa căsuţei. Şi, cum nu reuşiră să o readucă în simţiri, piticii o crezură moartă. Aşa că o aşezară într-un coşciug de cleştar, ca să-i poată admira şi pe mai departe frumuseţea, şi o duseră într-o poieniţă, nu departe de căsuţa lor. Peste câteva zile, lângă piticii care o jeleau pe biata fată, se opri din drumul său un tânăr şi chipeş prinţ. Tânărul o îndrăgi pe Albă-ca-Zăpada şi se rugă de pitici să-l lase să ducă sicriul la castelul său. Inimoşii pitici se îndurară de el şi i-l dăruiră. Pe drum însă, slugile prinţului scăpară sicriul din mâini. Din pricina zdruncinăturii, bucăţica de măr sări din gâtul fetei. Ea îşi reveni în simţiri şi cei doi tineri se îndrăgostiră pe dată. În scurt timp făcură şi nunta. Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi!
— Oglindă-oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din ţară?
O vreme, de fiecare dată când era întrebată, oglinda îi răspundea:
— Tu, regina mea, eşti cea mai frumoasă din ţară!
Dar veni şi ziua în care oglinda îi zise:
— Eşti frumoasă, regina mea, dar Albă-ca-Zăpada este şi mai frumoasă decât tine!
Regina se mânie cumplit... Chemă la ea un vânător şi-i porunci s-o ducă pe fată în pădure şi acolo s-o omoare!
Aflând însă de planurile maşterei, fata fugi de la castel şi căută scăpare în adâncul pădurii. Iar când se făcu noapte, se cuibări îndărătul unui buştean şi adormi. Acolo o găsiră, a doua zi, cei şapte pitici care locuiau prin apropiere, într-o căsuţă făcută parcă pentru păpuşi.
După ce fata se trezi din somn şi le povesti ce i se întâmplase, fiind de felul lor buni la suflet, piticii o poftiră să locuiască în căsuţa lor.
Din ziua aceea, copila se "îndeletnici cu dereticatul căsuţei şi cu gătitul. De fiecare dată când plecau la lucru, piticii
nu uitau s-o povăţuiască să nu care cumva să deschidă uşa vreunui străin. Curând însă, regina cea haină află de la oglinda fermecată că Albă-ca-Zăpada trăieşte şi că a găsit găzduire în căsuţa celor şapte pitici. Aşa că, fiind şi vrăjitoare, se prefăcu într-o bătrână, pregăti un coş cu mere otrăvite şi plecă la căsuţa piticilor. Albă-ca-Zăpada se milostivi de ea şi, crezând că-i o băbuță săracă, îi cumpără merele. Apoi luă unul roșu aprins, mușcă din el şi căzu la pământ ca secerată!
Mare a fost necazul piticilor atunci când, întorcându-se de la muncă, dădură peste copila care zăcea pe iarba din faţa căsuţei. Şi, cum nu reuşiră să o readucă în simţiri, piticii o crezură moartă. Aşa că o aşezară într-un coşciug de cleştar, ca să-i poată admira şi pe mai departe frumuseţea, şi o duseră într-o poieniţă, nu departe de căsuţa lor. Peste câteva zile, lângă piticii care o jeleau pe biata fată, se opri din drumul său un tânăr şi chipeş prinţ. Tânărul o îndrăgi pe Albă-ca-Zăpada şi se rugă de pitici să-l lase să ducă sicriul la castelul său. Inimoşii pitici se îndurară de el şi i-l dăruiră. Pe drum însă, slugile prinţului scăpară sicriul din mâini. Din pricina zdruncinăturii, bucăţica de măr sări din gâtul fetei. Ea îşi reveni în simţiri şi cei doi tineri se îndrăgostiră pe dată. În scurt timp făcură şi nunta. Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi!
Sfârșit
