Povestea Floriilor – Darul Florilor, spusă de bunic - poveste creștină de Daniel Vîrdol
Citește online povestea creștin ortodoxă cu morală pentru copii "Povestea Floriilor – Darul Florilor" scrisă de Daniel Vîrdol, din care vei afla despre intrarea plină de smerenie a lui Isus în Ierusalim, întâmpinat cu bucurie de mulțimea care a așternut haine și ramuri pe drum. Descoperă semnificația acestei sărbători frumoase, Floriile, și legătura ei cu reînnoirea naturii și cu cei care poartă nume de flori. Această povestire creștină pentru copii ne învață despre bucurie, despre darurile minunate ale lui Dumnezeu și despre cum putem aduce frumusețe în lume prin bunătatea noastră.
Citește povestea creștin ortodoxă "Povestea Floriilor – Darul Florilor"
Într-o dimineață de primăvară, când soarele se ridica blând peste grădina plină de verdeață, băiatul își găsi bunicul așezat pe bancă, privind visător copacii înmuguriți. Aerul mirosea a flori proaspete, iar păsările cântau vesele.
— Bunicule, ce sunt Floriile? a întrebat băiatul curios, așezându-se lângă el.
Bunicul zâmbi și își mângâie barba albă, apoi începu să povestească, cu voce caldă și blândă:
— Floriile, dragul meu, sunt o zi sfântă, o zi de bucurie și speranță. Se sărbătoresc în duminica dinaintea Paștelui și ne amintesc de ziua în care Isus a intrat în Ierusalim, iar oamenii L-au întâmpinat cu ramuri verzi și strigăte de slavă.
Băiatul își sprijini capul pe umărul bunicului, ascultând cu atenție.
— Cu mult timp în urmă, Isus și-a călătorit drumul spre Ierusalim, știind că acolo Îl așteaptă o mare încercare. Dar oamenii care Îl iubeau nu știau acest lucru. Ei credeau că venirea Lui va aduce o schimbare mare, că El va fi un rege puternic care îi va scăpa de greutăți. De aceea, când L-au văzut venind călare pe un măgăruș, au fost atât de bucuroși, încât și-au scos hainele și le-au așternut pe drum, iar alții au rupt ramuri de finic și măslin și le-au fluturat în aer, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!”
— Dar de ce pe un măgăruș? Nu era mai bine pe un cal? întrebă băiatul.
Bunicul râse încet și clătină din cap.
— Un cal era folosit de regi și de războinici, dar Isus nu venise să cucerească prin putere, ci prin iubire și smerenie. Măgărușul era semnul blândeții Sale, al păcii pe care o aducea.
Băiatul tăcu o clipă, gândindu-se la ce tocmai auzise.
— Bunicule, ce sunt Floriile? a întrebat băiatul curios, așezându-se lângă el.
Bunicul zâmbi și își mângâie barba albă, apoi începu să povestească, cu voce caldă și blândă:
— Floriile, dragul meu, sunt o zi sfântă, o zi de bucurie și speranță. Se sărbătoresc în duminica dinaintea Paștelui și ne amintesc de ziua în care Isus a intrat în Ierusalim, iar oamenii L-au întâmpinat cu ramuri verzi și strigăte de slavă.
Băiatul își sprijini capul pe umărul bunicului, ascultând cu atenție.
— Cu mult timp în urmă, Isus și-a călătorit drumul spre Ierusalim, știind că acolo Îl așteaptă o mare încercare. Dar oamenii care Îl iubeau nu știau acest lucru. Ei credeau că venirea Lui va aduce o schimbare mare, că El va fi un rege puternic care îi va scăpa de greutăți. De aceea, când L-au văzut venind călare pe un măgăruș, au fost atât de bucuroși, încât și-au scos hainele și le-au așternut pe drum, iar alții au rupt ramuri de finic și măslin și le-au fluturat în aer, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!”
— Dar de ce pe un măgăruș? Nu era mai bine pe un cal? întrebă băiatul.
Bunicul râse încet și clătină din cap.
— Un cal era folosit de regi și de războinici, dar Isus nu venise să cucerească prin putere, ci prin iubire și smerenie. Măgărușul era semnul blândeții Sale, al păcii pe care o aducea.
Băiatul tăcu o clipă, gândindu-se la ce tocmai auzise.
— Și cum s-a ajuns ca azi să fie ziua celor cu nume de flori?
— Ei bine, spuse bunicul, oamenii au observat că Floriile vin odată cu primăvara, când natura renaște și florile își deschid petalele spre soare. În această zi, în biserici se binecuvântează ramurile de salcie, simbolul vieții și al credinței. Așa că, de-a lungul vremii, ziua aceasta a devenit și ziua celor ce poartă nume de flori. Pentru că, vezi tu, florile înfrumusețează lumea, aduc zâmbete și bucurie, așa cum a adus Isus speranță în inimile oamenilor.
Băiatul privi spre copacul înflorit din grădină și zâmbi larg.
— Asta înseamnă că și florile sunt un dar de la Dumnezeu, nu-i așa, bunicule?
— Da, dragul meu, un dar minunat, la fel ca viața însăși.
Și în acea zi, printre miresmele florilor și cântecul păsărilor, băiatul simți că inima lui se umple de o bucurie nouă, de parcă el însuși ar fi primit un dar nevăzut, dar atât de prețios.
Morala: Floriile ne amintesc de bucuria venirii lui Isus și de smerenia Sa. La fel cum florile înfrumusețează lumea, și noi putem aduce bucurie prin faptele noastre bune.
— Ei bine, spuse bunicul, oamenii au observat că Floriile vin odată cu primăvara, când natura renaște și florile își deschid petalele spre soare. În această zi, în biserici se binecuvântează ramurile de salcie, simbolul vieții și al credinței. Așa că, de-a lungul vremii, ziua aceasta a devenit și ziua celor ce poartă nume de flori. Pentru că, vezi tu, florile înfrumusețează lumea, aduc zâmbete și bucurie, așa cum a adus Isus speranță în inimile oamenilor.
Băiatul privi spre copacul înflorit din grădină și zâmbi larg.
— Asta înseamnă că și florile sunt un dar de la Dumnezeu, nu-i așa, bunicule?
— Da, dragul meu, un dar minunat, la fel ca viața însăși.
Și în acea zi, printre miresmele florilor și cântecul păsărilor, băiatul simți că inima lui se umple de o bucurie nouă, de parcă el însuși ar fi primit un dar nevăzut, dar atât de prețios.
Morala: Floriile ne amintesc de bucuria venirii lui Isus și de smerenia Sa. La fel cum florile înfrumusețează lumea, și noi putem aduce bucurie prin faptele noastre bune.
Sfârșit
