Noe și arca - Povestea potopului lui Noe, spusă de bunic - Poveste creștină de Daniel Vîrdol
Citește online povestea creștin ortodoxă cu morală pentru copii Noe și arca - Povestea potopului lui Noe scrisă de Daniel Vîrdol, din care vei învăța despre credința și ascultarea lui Noe, omul drept ales de Dumnezeu pentru a salva familia sa și câte o pereche din fiecare viețuitoare de un mare potop. Urmărește construirea arcei și călătoria pe ape, descoperă cum Noe a știut că apele s-au retras și află semnificația curcubeului ca semn al promisiunii lui Dumnezeu. Această povestire din Biblie pentru copii ne arată că Dumnezeu își ține promisiunile și ne protejează când avem credință.
Acum poți asculta povestea Noe și arca - Povestea potopului lui Noe în format audio pe canalul nostru de Youtube.
Acum poți asculta povestea Noe și arca - Povestea potopului lui Noe în format audio pe canalul nostru de Youtube.
Citește povestea creștină "Noe și arca - Povestea potopului lui Noe"
Soarele cobora încet spre apus, colorând cerul în nuanțe de portocaliu și roz. Bunicul și nepotul stăteau pe verandă, ascultând cântecul greierilor.
— Bunicule, îmi mai spui o poveste din Biblie? a întrebat băiatul, sprijinindu-se de umărul bătrânului.
Bunicul a zâmbit, și-a netezit barba și a început să povestească:
— Acum mult, mult timp, oamenii au început să uite de Dumnezeu. Deși El îi făcuse cu dragoste și le dăduse o lume frumoasă, ei făceau tot felul de lucruri rele. Se certau, mințeau, se purtau urât unii cu alții. Dumnezeu s-a întristat văzând cât de mult s-au îndepărtat de El.
Dar printre toți oamenii, era unul bun, pe nume Noe. El asculta de Dumnezeu, se purta frumos cu familia sa și era drept în tot ce făcea. Atunci, Dumnezeu i-a vorbit lui Noe: „Noe, am să trimit un potop mare peste pământ, dar tu și familia ta veți fi salvați. Construiește o arcă mare, unde să vă adăpostiți tu, ai tăi și toate animalele lumii.”
— O arcă? Ce e aia, bunicule?
— O corabie uriașă din lemn, dragul meu. Așa cum ai văzut tu bărcile pe lac, dar de o mie de ori mai mare!
Băiatul și-a imaginat o barcă uriașă și a râs încântat.
— Noe nu s-a îndoit nicio clipă. A luat unelte, a chemat fiii săi, Sem, Ham și Iafet, și au început să lucreze. Oamenii din sat râdeau de el: „Ce faci acolo, Noe? O corabie pe uscat? Ha-ha-ha!” Dar el nu i-a ascultat. A bătut scândură după scândură, a sigilat bine arca cu smoală și a construit o ușă mare și o fereastră sus, ca să intre lumina.
Când totul a fost gata, Dumnezeu i-a spus lui Noe să adune animale: doi tigri, doi elefanți, doi iepurași, doi lei, doi papagali și câte o pereche din fiecare vietate. Animalele au început să vină singure, conduse de Dumnezeu. Noe și fiii lui le-au ajutat să urce în arcă și să se așeze pe locurile lor.
— Cum au încăput toate, bunicule?
— Dumnezeu a avut grijă să fie loc destul. Așa cum păsările își fac un cuib exact cât trebuie, și arca lui Noe era făcută să încapă toate viețuitoarele.
— Bunicule, îmi mai spui o poveste din Biblie? a întrebat băiatul, sprijinindu-se de umărul bătrânului.
Bunicul a zâmbit, și-a netezit barba și a început să povestească:
— Acum mult, mult timp, oamenii au început să uite de Dumnezeu. Deși El îi făcuse cu dragoste și le dăduse o lume frumoasă, ei făceau tot felul de lucruri rele. Se certau, mințeau, se purtau urât unii cu alții. Dumnezeu s-a întristat văzând cât de mult s-au îndepărtat de El.
Dar printre toți oamenii, era unul bun, pe nume Noe. El asculta de Dumnezeu, se purta frumos cu familia sa și era drept în tot ce făcea. Atunci, Dumnezeu i-a vorbit lui Noe: „Noe, am să trimit un potop mare peste pământ, dar tu și familia ta veți fi salvați. Construiește o arcă mare, unde să vă adăpostiți tu, ai tăi și toate animalele lumii.”
— O arcă? Ce e aia, bunicule?
— O corabie uriașă din lemn, dragul meu. Așa cum ai văzut tu bărcile pe lac, dar de o mie de ori mai mare!
Băiatul și-a imaginat o barcă uriașă și a râs încântat.
— Noe nu s-a îndoit nicio clipă. A luat unelte, a chemat fiii săi, Sem, Ham și Iafet, și au început să lucreze. Oamenii din sat râdeau de el: „Ce faci acolo, Noe? O corabie pe uscat? Ha-ha-ha!” Dar el nu i-a ascultat. A bătut scândură după scândură, a sigilat bine arca cu smoală și a construit o ușă mare și o fereastră sus, ca să intre lumina.
Când totul a fost gata, Dumnezeu i-a spus lui Noe să adune animale: doi tigri, doi elefanți, doi iepurași, doi lei, doi papagali și câte o pereche din fiecare vietate. Animalele au început să vină singure, conduse de Dumnezeu. Noe și fiii lui le-au ajutat să urce în arcă și să se așeze pe locurile lor.
— Cum au încăput toate, bunicule?
— Dumnezeu a avut grijă să fie loc destul. Așa cum păsările își fac un cuib exact cât trebuie, și arca lui Noe era făcută să încapă toate viețuitoarele.
După ce Noe, soția sa, fiii și nevestele lor au intrat în arcă, Dumnezeu a închis ușa. Și atunci… a început să plouă. La început, picături mici, apoi torenți puternici. Cerul era negru, tunetele bubuiau, iar râurile și mările s-au revărsat peste pământ.
— A fost un potop ca niciodată, nu-i așa?
— Așa e. A plouat patruzeci de zile și patruzeci de nopți. Munții s-au acoperit cu apă, casele au dispărut sub valuri, iar tot ce era pe pământ a fost înghițit de ape. Doar arca plutea în siguranță, purtată de valuri.
Înăuntru, animalele erau în siguranță. Noe și familia lui aveau grijă de ele, le hrăneau și le adăposteau. Dar când ploaia s-a oprit, arca nu s-a oprit imediat. Apele au mai rămas multe zile pe pământ.
— Cum a știut Noe că poate ieși afară?
— A trimis o pasăre, un corb, dar corbul nu s-a întors. Apoi a trimis un porumbel, dar și el s-a întors pentru că nu găsise niciun loc uscat. După câteva zile, Noe a trimis iar porumbelul, și de data aceasta el s-a întors cu o frunză de măslin în cioc. Atunci Noe a știut că pământul începe să se usuce.
După mult timp, arca s-a oprit pe muntele Ararat. Dumnezeu i-a spus lui Noe că pot ieși afară. Oamenii și animalele au pășit pe pământul uscat, bucuroși și recunoscători.
Atunci, Noe a construit un altar și s-a rugat lui Dumnezeu, mulțumindu-i că i-a salvat. Iar Dumnezeu, ca semn al promisiunii Sale că nu va mai trimite niciodată un potop așa mare, a pus pe cer curcubeul.
Băiatul a privit cerul, sperând să vadă un curcubeu.
— Bunicule, înseamnă că de fiecare dată când vedem un curcubeu, e semnul lui Dumnezeu?
— Exact, puiule, a spus bunicul, îmbrățișându-l. E un semn al iubirii Lui și al promisiunii că va avea grijă de noi mereu.
Și așa, cu inima plină de bucurie, băiatul a adormit în brațele bunicului, visând la o arcă uriașă plină de animale și la un curcubeu strălucitor pe cer.
Morală: Când ai credință în Dumnezeu și asculți de El, El te protejează și te ajută să treci peste greutăți. Curcubeul ne amintește mereu de promisiunea și iubirea Lui.
— A fost un potop ca niciodată, nu-i așa?
— Așa e. A plouat patruzeci de zile și patruzeci de nopți. Munții s-au acoperit cu apă, casele au dispărut sub valuri, iar tot ce era pe pământ a fost înghițit de ape. Doar arca plutea în siguranță, purtată de valuri.
Înăuntru, animalele erau în siguranță. Noe și familia lui aveau grijă de ele, le hrăneau și le adăposteau. Dar când ploaia s-a oprit, arca nu s-a oprit imediat. Apele au mai rămas multe zile pe pământ.
— Cum a știut Noe că poate ieși afară?
— A trimis o pasăre, un corb, dar corbul nu s-a întors. Apoi a trimis un porumbel, dar și el s-a întors pentru că nu găsise niciun loc uscat. După câteva zile, Noe a trimis iar porumbelul, și de data aceasta el s-a întors cu o frunză de măslin în cioc. Atunci Noe a știut că pământul începe să se usuce.
După mult timp, arca s-a oprit pe muntele Ararat. Dumnezeu i-a spus lui Noe că pot ieși afară. Oamenii și animalele au pășit pe pământul uscat, bucuroși și recunoscători.
Atunci, Noe a construit un altar și s-a rugat lui Dumnezeu, mulțumindu-i că i-a salvat. Iar Dumnezeu, ca semn al promisiunii Sale că nu va mai trimite niciodată un potop așa mare, a pus pe cer curcubeul.
Băiatul a privit cerul, sperând să vadă un curcubeu.
— Bunicule, înseamnă că de fiecare dată când vedem un curcubeu, e semnul lui Dumnezeu?
— Exact, puiule, a spus bunicul, îmbrățișându-l. E un semn al iubirii Lui și al promisiunii că va avea grijă de noi mereu.
Și așa, cu inima plină de bucurie, băiatul a adormit în brațele bunicului, visând la o arcă uriașă plină de animale și la un curcubeu strălucitor pe cer.
Morală: Când ai credință în Dumnezeu și asculți de El, El te protejează și te ajută să treci peste greutăți. Curcubeul ne amintește mereu de promisiunea și iubirea Lui.
Sfârșit
Citește mai multe povești creștine cu morală pentru copii
|
Povestea lui David și Goliat
Moise și trecerea Mării Roșii – Minunea eliberării Iosif și haina sa colorată - Povestea iertării |
Drumul Crucii – Povestea Jertfei lui Isus
Darul Florilor – Povestea Floriilor Deniile: Povestea Săptămânii Patimilor |
