Moș Ene și cutia cu vise muzicale - poveste de Daniel Vîrdol
Citește online povestea scurtă pentru copii „Moș Ene și cutia cu vise muzicale” scrisă de Daniel Vîrdol, o poveste cu Moș Ene, tandră și plină de imagini sonore, care îi însoțește pe copii în drumul lor spre somn. Moș Ene are o cutie fermecată, plină cu vise cântătoare: unele ca un cântec de leagăn, altele ca o vioară blândă sau ca un cor de păsărele. Într-o noapte însă, cutia se deschide singură, iar melodiile se amestecă haotic, nelăsându-i pe copii să adoarmă. Cu ajutorul unei fetițe curajoase, Moș Ene reușește să adune și să reașeze visele, redând fiecăruia cântecul potrivit. Povestea aduce liniște, emoție și bucuria muzicii ce se transformă în vis.
Citește povestea „Moș Ene și cutia cu vise muzicale” de Daniel Vîrdol
În fiecare noapte, după ce stelele se aprindeau pe cer și liniștea se lăsa peste lume, Moș Ene scotea din ascunzătoare o cutie minunată. Nu era o cutie obișnuită: era rotundă, din lemn parfumat, și avea gravate pe ea note muzicale ce străluceau ca aurul. Înăuntru se aflau vise muzicale, fiecare cu sunetul lui: un vis ca un cântec de leagăn, altul ca o vioară ce murmura blând, altul ca un cor de păsărele ce vesteau zorii.
În fiecare seară, Moș Ene deschidea cutia și lăsa câte un vis muzical să plece spre fiecare copil. Așa se făcea că unii adormeau purtați de triluri de păsărele, alții de murmurul unei harpe, iar alții de un cântec dulce, ca șoapta mamei.
Dar într-o noapte, s-a întâmplat ceva neașteptat. Pe când Moș Ene a pus cutia pe masă ca să pregătească visele, aceasta s-a deschis singură cu un clinchet ciudat. Dinăuntru au țâșnit toate visele muzicale odată: coruri de păsări, valuri de clopoței, viori, tobe, fluiere și clape de pian au umplut cerul de sunete. Melodiile s-au amestecat, transformând liniștea nopții într-o vâlvătaie de zgomote.
— Vai, vai! a oftat Moș Ene, încercând să prindă visele cu mâinile. Dacă nu le reașez, copiii nu vor mai putea adormi, căci melodiile amestecate nu îi vor liniști, ci îi vor tulbura.
Atunci, Moș Ene a ridicat cutia și a început să cheme visele pe nume.
— Vise de leagăn, veniți înapoi! Voi trebuie să aduceți liniște și somn dulce.
Din depărtare s-au auzit câteva șoapte de cântec blând, care s-au așezat cuminți în cutie.
— Vise de vioară, întoarceți-vă! Sunetul vostru trebuie să aline inimile obosite.
Și arcușele fermecate s-au întors, vibrând ușor, până s-au liniștit în cutie.
În fiecare seară, Moș Ene deschidea cutia și lăsa câte un vis muzical să plece spre fiecare copil. Așa se făcea că unii adormeau purtați de triluri de păsărele, alții de murmurul unei harpe, iar alții de un cântec dulce, ca șoapta mamei.
Dar într-o noapte, s-a întâmplat ceva neașteptat. Pe când Moș Ene a pus cutia pe masă ca să pregătească visele, aceasta s-a deschis singură cu un clinchet ciudat. Dinăuntru au țâșnit toate visele muzicale odată: coruri de păsări, valuri de clopoței, viori, tobe, fluiere și clape de pian au umplut cerul de sunete. Melodiile s-au amestecat, transformând liniștea nopții într-o vâlvătaie de zgomote.
— Vai, vai! a oftat Moș Ene, încercând să prindă visele cu mâinile. Dacă nu le reașez, copiii nu vor mai putea adormi, căci melodiile amestecate nu îi vor liniști, ci îi vor tulbura.
Atunci, Moș Ene a ridicat cutia și a început să cheme visele pe nume.
— Vise de leagăn, veniți înapoi! Voi trebuie să aduceți liniște și somn dulce.
Din depărtare s-au auzit câteva șoapte de cântec blând, care s-au așezat cuminți în cutie.
— Vise de vioară, întoarceți-vă! Sunetul vostru trebuie să aline inimile obosite.
Și arcușele fermecate s-au întors, vibrând ușor, până s-au liniștit în cutie.
Totuși, cele mai rebele erau visele de păsărele. Acestea ciripeau voioase prin cer, zburând peste acoperișuri și chemând zorii prea devreme. Copiii care le auzeau se fâțâiau în pat, crezând că noaptea a trecut.
Moș Ene a zâmbit și a înțeles că pentru ele avea nevoie de ajutor. Așa că s-a aplecat spre o fereastră luminată, unde o fetiță cu părul bălai stătea trează, ascultând cântecele haotice.
— Bună seara, micuțo, i-a spus Moș Ene blând. Îmi poți da o mână de ajutor? Visele de păsărele nu vor să se întoarcă în cutie.
— Cum să nu, Moș Ene, a răspuns fetița. Îmi plac păsările și cred că pot să le cânt un cântec ca să le liniștesc.
Și fetița a început să fredoneze încet un cântec de noapte, pe care mama i-l cânta adesea înainte de culcare. Melodia era simplă și caldă, ca un sărut pe frunte. Păsărelele, auzind cântecul, s-au oprit din ciripit și au venit cuminți, așezându-se în jurul fetei.
Moș Ene a ridicat cutia și, cu un gest blând, a chemat păsările înapoi înăuntru. Una câte una, ele au intrat, transformându-se în vise senine.
— Mulțumesc, draga mea, a spus Moș Ene. Datorită ție, copiii vor putea adormi liniștiți.
Moș Ene a zâmbit și a înțeles că pentru ele avea nevoie de ajutor. Așa că s-a aplecat spre o fereastră luminată, unde o fetiță cu părul bălai stătea trează, ascultând cântecele haotice.
— Bună seara, micuțo, i-a spus Moș Ene blând. Îmi poți da o mână de ajutor? Visele de păsărele nu vor să se întoarcă în cutie.
— Cum să nu, Moș Ene, a răspuns fetița. Îmi plac păsările și cred că pot să le cânt un cântec ca să le liniștesc.
Și fetița a început să fredoneze încet un cântec de noapte, pe care mama i-l cânta adesea înainte de culcare. Melodia era simplă și caldă, ca un sărut pe frunte. Păsărelele, auzind cântecul, s-au oprit din ciripit și au venit cuminți, așezându-se în jurul fetei.
Moș Ene a ridicat cutia și, cu un gest blând, a chemat păsările înapoi înăuntru. Una câte una, ele au intrat, transformându-se în vise senine.
— Mulțumesc, draga mea, a spus Moș Ene. Datorită ție, copiii vor putea adormi liniștiți.
Fetița a zâmbit și a închis ochii, iar Moș Ene i-a așezat lângă pernă un vis muzical: o melodie de harpă care se împletea cu cântecul ei.
Când cutia a fost din nou plină și toate visele erau așezate la locul lor, Moș Ene a închis capacul cu grijă și l-a legat cu o panglică de stele. Apoi a pornit iarăși să împartă visele copiilor.
În acea noapte, fiecare copil a primit melodia lui de somn: un cântec de leagăn pentru cei mai mici, un murmur de vioară pentru cei visători, triluri de păsărele pentru cei curajoși și o harpă pentru cei care aveau nevoie de liniște.
Moș Ene știa că visele muzicale aveau puterea de a alina, de a aduce bucurie și de a păstra în inimă amintirea unor nopți senine. Iar cutia, închisă cu panglica de stele, a rămas cuminte până în noaptea următoare, pregătită să-și deschidă din nou darurile muzicale.
De atunci, se spune că, dacă un copil adoarme fredonând un cântec, Moș Ene îl aude și îl pune în cutia lui, ca să îl împartă altora. Astfel, visele muzicale cresc și se înmulțesc, iar noaptea nu rămâne niciodată fără cântece blânde.
Când cutia a fost din nou plină și toate visele erau așezate la locul lor, Moș Ene a închis capacul cu grijă și l-a legat cu o panglică de stele. Apoi a pornit iarăși să împartă visele copiilor.
În acea noapte, fiecare copil a primit melodia lui de somn: un cântec de leagăn pentru cei mai mici, un murmur de vioară pentru cei visători, triluri de păsărele pentru cei curajoși și o harpă pentru cei care aveau nevoie de liniște.
Moș Ene știa că visele muzicale aveau puterea de a alina, de a aduce bucurie și de a păstra în inimă amintirea unor nopți senine. Iar cutia, închisă cu panglica de stele, a rămas cuminte până în noaptea următoare, pregătită să-și deschidă din nou darurile muzicale.
De atunci, se spune că, dacă un copil adoarme fredonând un cântec, Moș Ene îl aude și îl pune în cutia lui, ca să îl împartă altora. Astfel, visele muzicale cresc și se înmulțesc, iar noaptea nu rămâne niciodată fără cântece blânde.
Sfârșit
