Povestea Doctorul Aumădoare - partea 2 - Penta și pirații mărilor - Capitolul 1 - Peștera
Citește online povestea pentru copii "Doctorul Aumădoare - partea 2 numită Penta și pirații mărilor: Capitolul 1 - Peștera". În primul capitol aflăm că doctorului îi plăcea să se plimbe mult și după ce își lua umbrela, pleca împreună cu animalele să se plimbe pe câmp sau în pădure. Întotdeauna cu el era Tragempinge, înainte alerga rața Kika, în urmă veneau câinele Avva si purcelușul Groh-Groh, iar pe umărul doctorului stătea bătrâna bufniță Bumba. Într-o plimbare pe țărmul mării, doctorul Aumădoare și animalele, descoperă o peșteră și vor să intre, dar aceasta era încuiată. Bufnița Bumba, cu auzul ei fin aude pe cineva plângând înăuntru, iar doctorul i-a toporul și sparge ușa.
Citește și prima parte din povestea Doctorul Aumădoare - Călătorie în țara maimuțelor
Citește și prima parte din povestea Doctorul Aumădoare - Călătorie în țara maimuțelor
Citește povestea pentru copii "Doctorul Aumădoare - partea 2: Cap. 1 - Peștera"
Doctorului Aumădoare îi plăcea să se plimbe.
Seară de seară, după ce termina cu treaba, lua umbrela şi pornea cu animalele sale să se plimbe undeva pe câmp sau în pădure.
Alături de el pășea Tragempinge, înainte alerga raţa Kika, în urmă veneau câinele Avva si purcelușul Groh-Groh, iar pe umărul doctorului stătea bătrâna bufniță Bumba.
Uneori mergeau foarte departe, iar când doctorul obosea, încăleca pe Tragempinge, care îl purta voios pe dealuri și prin lunci.
Odată, pe când se plimbau, zăriră pe țărmul mării o peșteră. Vrură să intre, dar peștera era încuiată. De ușă atârna un lacăt mare.
- Ce credeți, zise Avva, ce-o fi ascuns în peștera asta?
- Pesemne, turtă dulce, răspunse Tragempinge, căruia cel mai mult pe lume îi plăcea turta dulce.
- Nu, zise Kika. Acolo sunt bomboane şi nuci.
- Ba nu, zise Groh-Groh. Acolo sunt mere, ghindă, sfeclă şi morcovi.
- Trebuie să găsim cheia, zise doctorul. Mergeţi şi căutaţi cheia.
Animalele se răspândiră care încotro şi începură să caute cheia peşterii. Scotociră fiecare tufiş, cotrobăiră sub fiecare piatră, dar nu găsiră cheia nicăieri.
Atunci se îmbulziră iarăşi în faţa uşii încuiate şi se uitară pe gaura cheii. Dar în peşteră era întuneric şi nu se vedea nimic. Deodată bufniţa Bumba zise:
- Tăcere! Mi se pare că în peşteră e o vietate. Acolo e un om ori un animal.
Toți îşi ciuliră urechile, dar nu auziră nimic.
Doctorul zise către bufniţă:
Seară de seară, după ce termina cu treaba, lua umbrela şi pornea cu animalele sale să se plimbe undeva pe câmp sau în pădure.
Alături de el pășea Tragempinge, înainte alerga raţa Kika, în urmă veneau câinele Avva si purcelușul Groh-Groh, iar pe umărul doctorului stătea bătrâna bufniță Bumba.
Uneori mergeau foarte departe, iar când doctorul obosea, încăleca pe Tragempinge, care îl purta voios pe dealuri și prin lunci.
Odată, pe când se plimbau, zăriră pe țărmul mării o peșteră. Vrură să intre, dar peștera era încuiată. De ușă atârna un lacăt mare.
- Ce credeți, zise Avva, ce-o fi ascuns în peștera asta?
- Pesemne, turtă dulce, răspunse Tragempinge, căruia cel mai mult pe lume îi plăcea turta dulce.
- Nu, zise Kika. Acolo sunt bomboane şi nuci.
- Ba nu, zise Groh-Groh. Acolo sunt mere, ghindă, sfeclă şi morcovi.
- Trebuie să găsim cheia, zise doctorul. Mergeţi şi căutaţi cheia.
Animalele se răspândiră care încotro şi începură să caute cheia peşterii. Scotociră fiecare tufiş, cotrobăiră sub fiecare piatră, dar nu găsiră cheia nicăieri.
Atunci se îmbulziră iarăşi în faţa uşii încuiate şi se uitară pe gaura cheii. Dar în peşteră era întuneric şi nu se vedea nimic. Deodată bufniţa Bumba zise:
- Tăcere! Mi se pare că în peşteră e o vietate. Acolo e un om ori un animal.
Toți îşi ciuliră urechile, dar nu auziră nimic.
Doctorul zise către bufniţă:
- Mi se pare că te-ai înşelat. Eu nu aud nimic.
- Cred şi eu! zise bufniţa. Nici nu poţi să auzi. Urechile mele aud mai bine ca ale voastre.
- Da, spuseră animalele. Noi nu auzim nimic.
- Dar eu aud, zise bufniţa.
- Şi ce-auzi? întrebă doctorul Aumădoare.
- Aud cum un om şi-a băgat mâna în buzunar.
- Iaca minune! rosti doctorul. Nici nu ştiam că ai un auz aşa de grozav. Ascultă iar şi spune ce mai auzi.
- Aud cum acestui om i se rostogoleşte o lacrimă pe obraz.
- Lacrimă! strigă doctorul. Lacrimă! Nu cumva, acolo, dincolo de uşa asta, plânge cineva? Trebuie să-l ajutăm pe acest om. Pesemne că are un mare necaz. Nu-mi place când cineva plânge. Daţi-mi toporul să sparg uşa.
- Cred şi eu! zise bufniţa. Nici nu poţi să auzi. Urechile mele aud mai bine ca ale voastre.
- Da, spuseră animalele. Noi nu auzim nimic.
- Dar eu aud, zise bufniţa.
- Şi ce-auzi? întrebă doctorul Aumădoare.
- Aud cum un om şi-a băgat mâna în buzunar.
- Iaca minune! rosti doctorul. Nici nu ştiam că ai un auz aşa de grozav. Ascultă iar şi spune ce mai auzi.
- Aud cum acestui om i se rostogoleşte o lacrimă pe obraz.
- Lacrimă! strigă doctorul. Lacrimă! Nu cumva, acolo, dincolo de uşa asta, plânge cineva? Trebuie să-l ajutăm pe acest om. Pesemne că are un mare necaz. Nu-mi place când cineva plânge. Daţi-mi toporul să sparg uşa.
Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - TOLSTOI - GÂRLEANU - MITRU - PERRAULT
