Detectivul Azorică și umbrele din noapte - poveste de Daniel Vîrdol
Citește online povestea "Detectivul Azorică și umbrele din noapte" scrisă de Daniel Vîrdol (o poveste din seria de povești Detectivul Azorică) din care aflăm că după ce Detectivul Azorică a rezolvat cu succes primul său caz, găsind mingea fermecată a lui Max, este gata pentru o nouă aventură. De data aceasta, misterul umbrei care se furișează prin parc le dă bătăi de cap tuturor animalelor. Cine cutreieră aleile după lăsarea serii? Este un hoț, un pericol ascuns sau doar o fantomă a nopții? Azorică își adună tot curajul și pornește în căutarea adevărului. Descoperă alături de el ce se ascunde în spatele acestui nou mister și nu rata următoarea poveste cu Detectivul Azorică!
Pentru varianta audio intrați aici pe Youtube.
Pentru varianta audio intrați aici pe Youtube.
Citește povestea Detectivul Azorică și umbrele din noapte
Luna strălucea palid deasupra parcului, aruncând umbre lungi peste aleile pietruite. De obicei, seara era liniștită—câinii plecau acasă, păsările se retrăgeau în copaci, iar veverițele se adăposteau în scorburi. Dar în ultimele nopți, ceva tulbura pacea parcului.
— Ai auzit și tu? se șoptea printre animale.
— Da, am văzut o umbră mișcându-se printre copaci!
— Cineva se furișează pe aici după lăsarea serii...
Azorică auzise zvonurile. Și deși era un cățel curajos—mai ales acum, după ce rezolvase primul lui caz—trebuia să recunoască că ideea unei umbre misterioase îl făcea să-și ciulească urechile cu neliniște. Dar un detectiv adevărat nu se teme! Bunicul lui îi spusese mereu: Misterele nu se rezolvă de unele singure. Trebuie să ai curajul să le înfrunți!
Așa că în seara aceea, când Daniel îl aduse în parc pentru ultima plimbare înainte de culcare, Azorică luă o decizie. Trebuia să descopere cine se furișa noaptea printre copaci!
"O misiune pe întuneric"
Când Daniel îl lăsă liber, Azorică începu să adulmece împrejurimile. Parcul părea liniștit... prea liniștit. Apoi, un foșnet ușor se auzi dinspre copacii de lângă lac.
Azorică îngheță. Cineva era acolo!
Se lipi de pământ și înaintă încet, cu nasul aproape de sol. Urmele erau slab vizibile pe pământul moale, dar el le simțea clar — pași ușori, grăbiți. Se opri în spatele unui tufiș și își ținu respirația.
Din umbră, o siluetă subțire se mișca cu grijă. O coadă lungă se unduia ușor în aer.
— Hopa! Un hoț de noapte? Azorică își șopti singur.
Fără să mai stea pe gânduri, sări din ascunzătoare:
— Te-am prins!
— Ai auzit și tu? se șoptea printre animale.
— Da, am văzut o umbră mișcându-se printre copaci!
— Cineva se furișează pe aici după lăsarea serii...
Azorică auzise zvonurile. Și deși era un cățel curajos—mai ales acum, după ce rezolvase primul lui caz—trebuia să recunoască că ideea unei umbre misterioase îl făcea să-și ciulească urechile cu neliniște. Dar un detectiv adevărat nu se teme! Bunicul lui îi spusese mereu: Misterele nu se rezolvă de unele singure. Trebuie să ai curajul să le înfrunți!
Așa că în seara aceea, când Daniel îl aduse în parc pentru ultima plimbare înainte de culcare, Azorică luă o decizie. Trebuia să descopere cine se furișa noaptea printre copaci!
"O misiune pe întuneric"
Când Daniel îl lăsă liber, Azorică începu să adulmece împrejurimile. Parcul părea liniștit... prea liniștit. Apoi, un foșnet ușor se auzi dinspre copacii de lângă lac.
Azorică îngheță. Cineva era acolo!
Se lipi de pământ și înaintă încet, cu nasul aproape de sol. Urmele erau slab vizibile pe pământul moale, dar el le simțea clar — pași ușori, grăbiți. Se opri în spatele unui tufiș și își ținu respirația.
Din umbră, o siluetă subțire se mișca cu grijă. O coadă lungă se unduia ușor în aer.
— Hopa! Un hoț de noapte? Azorică își șopti singur.
Fără să mai stea pe gânduri, sări din ascunzătoare:
— Te-am prins!
Silueta tresări și, într-o fracțiune de secundă, începu să fugă.
— Hei, oprește-te! strigă Azorică și porni în urmărire.
Fugarul era rapid, sărea agil peste rădăcini și se strecura printre tufe. Dar Azorică nu se lăsa mai prejos — era un beagle cu nas fin și picioare sprintene. În câteva clipe, îi blocă drumul.
— Gata, jocul s-a terminat! Cine ești și ce cauți prin parc la ora asta?
Luminat de lună, misteriosul fugar se dezvălui: un pisoi negru cu ochi mari și galbeni, care părea speriat.
— Nu mă pedepsi! Eu... eu nu fac nimic rău!
Azorică îl privi suspicios.
— Atunci de ce te ascunzi?
Pisoiul își lăsă capul în jos.
— Eu... nu am unde să dorm.
"Un secret bine ascuns"
Azorică se uită mai bine la el. Pisoiul era slab, blana lui era ușor zburlită, iar ochii mari aveau o tristețe pe care Azorică nu o mai văzuse până atunci.
— Nu ai casă?
Pisoiul dădu din cap.
— Am avut cândva... dar am rămas singur. Și acum mă ascund în parc. Ziua nu mă vede nimeni, dar noaptea caut un loc cald unde să dorm.
Deodată, totul avea sens. Umbra misterioasă, sunetele ciudate din parc, pașii ușori care speriau animalele... Nu era vorba de un hoț sau de un pericol, ci doar de un pisoi singuratic care căuta un adăpost.
— Hei, oprește-te! strigă Azorică și porni în urmărire.
Fugarul era rapid, sărea agil peste rădăcini și se strecura printre tufe. Dar Azorică nu se lăsa mai prejos — era un beagle cu nas fin și picioare sprintene. În câteva clipe, îi blocă drumul.
— Gata, jocul s-a terminat! Cine ești și ce cauți prin parc la ora asta?
Luminat de lună, misteriosul fugar se dezvălui: un pisoi negru cu ochi mari și galbeni, care părea speriat.
— Nu mă pedepsi! Eu... eu nu fac nimic rău!
Azorică îl privi suspicios.
— Atunci de ce te ascunzi?
Pisoiul își lăsă capul în jos.
— Eu... nu am unde să dorm.
"Un secret bine ascuns"
Azorică se uită mai bine la el. Pisoiul era slab, blana lui era ușor zburlită, iar ochii mari aveau o tristețe pe care Azorică nu o mai văzuse până atunci.
— Nu ai casă?
Pisoiul dădu din cap.
— Am avut cândva... dar am rămas singur. Și acum mă ascund în parc. Ziua nu mă vede nimeni, dar noaptea caut un loc cald unde să dorm.
Deodată, totul avea sens. Umbra misterioasă, sunetele ciudate din parc, pașii ușori care speriau animalele... Nu era vorba de un hoț sau de un pericol, ci doar de un pisoi singuratic care căuta un adăpost.
Azorică simți un nod în gât.
— Ascultă, nu poți sta așa, mereu pe fugă...
Pisoiul își înfipse ghearele în pământ, de parcă se pregătea să fugă din nou.
— Nu mă poți alunga. Aici mă simt în siguranță.
Azorică dădu din cap.
— Nu vreau să te alung. Vreau să te ajut.
Pisoiul ridică privirea, surprins.
— Chiar ai face asta?
Azorică zâmbi.
— Un detectiv adevărat nu rezolvă doar cazuri, ci și problemele celor din jur. Hai cu mine, am o idee.
"Un nou început"
A doua zi dimineață, când Daniel veni să-l ia din parc, Azorică îl conduse spre tufișurile unde dormise pisoiul. Daniel, un băiat bun și iubitor de animale, nu avu nevoie de prea multe explicații.
— Sărmanul de tine, spuse el, ridicând pisoiul cu grijă. Hai să vedem ce putem face pentru tine!
Pisoiul se uită la Azorică și-i făcu un semn discret din ochi, de parcă îi mulțumea.
Azorică dădu din coadă, mândru. Nu doar că rezolvase misterul umbrelor din parc, dar și ajutase un suflet să găsească un nou cămin.
Poate că unii detectivi rezolvau crime și jafuri. Dar Azorică știa că uneori, cele mai importante cazuri erau cele care aduceau puțină lumină în viața cuiva.
— Ascultă, nu poți sta așa, mereu pe fugă...
Pisoiul își înfipse ghearele în pământ, de parcă se pregătea să fugă din nou.
— Nu mă poți alunga. Aici mă simt în siguranță.
Azorică dădu din cap.
— Nu vreau să te alung. Vreau să te ajut.
Pisoiul ridică privirea, surprins.
— Chiar ai face asta?
Azorică zâmbi.
— Un detectiv adevărat nu rezolvă doar cazuri, ci și problemele celor din jur. Hai cu mine, am o idee.
"Un nou început"
A doua zi dimineață, când Daniel veni să-l ia din parc, Azorică îl conduse spre tufișurile unde dormise pisoiul. Daniel, un băiat bun și iubitor de animale, nu avu nevoie de prea multe explicații.
— Sărmanul de tine, spuse el, ridicând pisoiul cu grijă. Hai să vedem ce putem face pentru tine!
Pisoiul se uită la Azorică și-i făcu un semn discret din ochi, de parcă îi mulțumea.
Azorică dădu din coadă, mândru. Nu doar că rezolvase misterul umbrelor din parc, dar și ajutase un suflet să găsească un nou cămin.
Poate că unii detectivi rezolvau crime și jafuri. Dar Azorică știa că uneori, cele mai importante cazuri erau cele care aduceau puțină lumină în viața cuiva.
Sfârșit povestea a doua
|
Detectivul Azorică și puful de gâscă suspect
|
Toate poveștile din seria Detectivul Azorică
|
1. Detectivul Azorică și dispariția mingii fermecate
2. Detectivul Azorică și umbrele din noapte 3. Detectivul Azorică și puful de gâscă suspect 4. Detectivul Azorică și misterul covrigilor dispăruți |
5. Detectivul Azorică și scaunul roșu blestemat
6. Detectivul Azorică și colierul pierdut al doamnei Veveriță 7.1 Detectivul Azorică și cursa de alergare sabotată (Partea I) 7.2 Detectivul Azorică și Cursa de Alergare Sabotată (Partea a II-a) |
Alte povești scrise de Daniel Vîrdol
|
Seria de basme Ileana Cosânzeana
|
Seria de povești Blăniță, Primarul din Miuropolis
|
Alte povești
|
