Detectivul Azorică și puful de gâscă suspect - poveste de Daniel Vîrdol
Citește online povestea "Detectivul Azorică și puful de gâscă suspect" scrisă de Daniel Vîrdol (o poveste din seria de povești Detectivul Azorică) din care aflăm că Azorică trebuie să rezolve un nou caz în părculețul lui favorit. Matilda, gâsca cea bătrână din parc, face mare gălăgie pentru că noaptea cineva i-a furat pene din aripile ei. Azorică trebuie să facă din nou pe detectivul și să afle cine a îndrăznit să facă o asemenea nenorocire.
Citește povestea Detectivul Azorică și puful de gâscă suspect
Dimineața era plină de agitație în parc. Soarele abia răsărise, iar aerul proaspăt mirosea a iarbă udă și a frunze ruginii. Dar în loc să fie o dimineață liniștită, un scandal răsuna pe alei.
— Sacrilegiu! O insultă de neiertat!
Azorică se opri din adulmecat și ciuli urechile. Strigătul venea de lângă lac. Fără să stea pe gânduri, alergă în direcția zgomotului.
Ajuns la fața locului, dădu peste Matilda, gâsca cea bătrână și aprigă, care se plimba furioasă în cerc, agitându-și aripile. Pe jos, împrăștiate peste iarbă, erau pene albe și moi.
— Catastrofă! Dezastru! Cineva mi-a smuls penele în somn!
În jurul ei, câteva vrăbii ciripeau alarmate, iar un iepure privea scena cu ochii mari.
— Stai puțin, Matilda, spuse Azorică, apropiindu-se prudent. Spui că cineva ți-a smuls penele?
— Exact! Și apoi le-a împrăștiat peste tot! Cine ar face un asemenea gest scandalos?
Azorică se aplecă și adulmecă una dintre pene. Nimic neobișnuit. Dar ceva nu avea sens.
— Când ai observat lipsa penelor?
— Chiar acum, de dimineață! Am dormit liniștită pe malul lacului, ca de obicei, și când m-am trezit—horor!—jumulită ca o pernă veche!
Azorică își încordă fruntea. Trebuia să adune indicii.
— Ai simțit ceva în timpul nopții? Ai auzit vreun zgomot?
— Sacrilegiu! O insultă de neiertat!
Azorică se opri din adulmecat și ciuli urechile. Strigătul venea de lângă lac. Fără să stea pe gânduri, alergă în direcția zgomotului.
Ajuns la fața locului, dădu peste Matilda, gâsca cea bătrână și aprigă, care se plimba furioasă în cerc, agitându-și aripile. Pe jos, împrăștiate peste iarbă, erau pene albe și moi.
— Catastrofă! Dezastru! Cineva mi-a smuls penele în somn!
În jurul ei, câteva vrăbii ciripeau alarmate, iar un iepure privea scena cu ochii mari.
— Stai puțin, Matilda, spuse Azorică, apropiindu-se prudent. Spui că cineva ți-a smuls penele?
— Exact! Și apoi le-a împrăștiat peste tot! Cine ar face un asemenea gest scandalos?
Azorică se aplecă și adulmecă una dintre pene. Nimic neobișnuit. Dar ceva nu avea sens.
— Când ai observat lipsa penelor?
— Chiar acum, de dimineață! Am dormit liniștită pe malul lacului, ca de obicei, și când m-am trezit—horor!—jumulită ca o pernă veche!
Azorică își încordă fruntea. Trebuia să adune indicii.
— Ai simțit ceva în timpul nopții? Ai auzit vreun zgomot?
Matilda se gândi o clipă.
— Nu... sau poate... hmm. Am visat că cineva mă gâdila! Dar am crezut că e vântul!
Detectivul ridică botul spre vânt. Aerul era calm. Prea calm pentru ca vântul să fi smuls pene.
— Cine a fost prin zonă azi-noapte?
Iepurele, care urmărea discuția, își drese vocea timid.
— Eu am fost treaz o vreme. Am văzut o siluetă mișcându-se prin iarbă. Părea mică și sărea.
Azorică își dădu seama imediat.
— O siluetă care sare? Asta înseamnă un hoț acrobat!
— O, nu! strigă Matilda. Un hoț și un acrobat? O combinație diabolică!
— Trebuie să-i urmărim urmele, spuse Azorică, dând din coadă entuziasmat.
Azorică adulmecă atent iarba și descoperi câteva urme mici, sărite, care duceau spre un tufiș de lângă lac. Se apropie încet și dădu ocol frunzelor dese.
— Aha! Te-am prins!
Din tufiș ieși un animal mic și pufoș, cu ochii rotunzi și expresia vinovată.
— O, nu! Am fost descoperit!
Era un bursuc tânăr, cu botul plin de puf alb.
— Bursucule! strigă Matilda. Tu mi-ai furat penele?
Bursucul își lăsă capul în jos.
— Da, dar nu voiam să-ți fac rău!
— Atunci de ce ai făcut-o? întrebă Azorică, îngustând ochii ca un adevărat detectiv.
— Nu... sau poate... hmm. Am visat că cineva mă gâdila! Dar am crezut că e vântul!
Detectivul ridică botul spre vânt. Aerul era calm. Prea calm pentru ca vântul să fi smuls pene.
— Cine a fost prin zonă azi-noapte?
Iepurele, care urmărea discuția, își drese vocea timid.
— Eu am fost treaz o vreme. Am văzut o siluetă mișcându-se prin iarbă. Părea mică și sărea.
Azorică își dădu seama imediat.
— O siluetă care sare? Asta înseamnă un hoț acrobat!
— O, nu! strigă Matilda. Un hoț și un acrobat? O combinație diabolică!
— Trebuie să-i urmărim urmele, spuse Azorică, dând din coadă entuziasmat.
Azorică adulmecă atent iarba și descoperi câteva urme mici, sărite, care duceau spre un tufiș de lângă lac. Se apropie încet și dădu ocol frunzelor dese.
— Aha! Te-am prins!
Din tufiș ieși un animal mic și pufoș, cu ochii rotunzi și expresia vinovată.
— O, nu! Am fost descoperit!
Era un bursuc tânăr, cu botul plin de puf alb.
— Bursucule! strigă Matilda. Tu mi-ai furat penele?
Bursucul își lăsă capul în jos.
— Da, dar nu voiam să-ți fac rău!
— Atunci de ce ai făcut-o? întrebă Azorică, îngustând ochii ca un adevărat detectiv.
Bursucul oftă.
— A venit frigul, iar vizuina mea e prea rece. Am vrut să-mi fac un culcuș moale. Am găsit câteva pene pe jos și m-am gândit că dacă mai iau câteva, voi avea un pat mai călduros.
Matilda clipi, uimită.
— Voiam doar să dorm bine, continuă bursucul. Știu că nu trebuia să-ți smulg penele și îmi pare rău!
Gâsca își dădu aripile în șold, gândindu-se.
— Hmm... e adevărat că mi-am pierdut câteva pene de la vânt în ultimele zile...
— Matilda, spuse Azorică, poate ar fi mai bine să-i dai penele care îți cad oricum, în loc să le arunce vântul prin parc.
Gâsca ridică o sprânceană, apoi oftă.
— Ei bine, fie! Dar numai cele care cad singure!
Bursucul sări bucuros.
— Mulțumesc, Matilda! Promit că nu voi mai lua nimic fără să întreb!
Azorică dădu din coadă. Caz rezolvat!
În timp ce bursucul pleca să-și aranjeze noul culcuș, Matilda își netezi penele rămase.
— Ești un cățel priceput, Azorică. Dar să știi că dacă mă mai atinge cineva fără să ceară voie, voi face scandal de două ori mai mare!
Azorică râse.
— Așa trebuie, Matilda. Un detectiv nu lasă niciodată un mister nerezolvat, dar nici o victimă nedreptățită!
Cu coada ridicată și botul sus, Azorică plecă mai departe, pregătit pentru următorul caz. Cine știe ce alte enigme îl așteptau în parc?
— A venit frigul, iar vizuina mea e prea rece. Am vrut să-mi fac un culcuș moale. Am găsit câteva pene pe jos și m-am gândit că dacă mai iau câteva, voi avea un pat mai călduros.
Matilda clipi, uimită.
— Voiam doar să dorm bine, continuă bursucul. Știu că nu trebuia să-ți smulg penele și îmi pare rău!
Gâsca își dădu aripile în șold, gândindu-se.
— Hmm... e adevărat că mi-am pierdut câteva pene de la vânt în ultimele zile...
— Matilda, spuse Azorică, poate ar fi mai bine să-i dai penele care îți cad oricum, în loc să le arunce vântul prin parc.
Gâsca ridică o sprânceană, apoi oftă.
— Ei bine, fie! Dar numai cele care cad singure!
Bursucul sări bucuros.
— Mulțumesc, Matilda! Promit că nu voi mai lua nimic fără să întreb!
Azorică dădu din coadă. Caz rezolvat!
În timp ce bursucul pleca să-și aranjeze noul culcuș, Matilda își netezi penele rămase.
— Ești un cățel priceput, Azorică. Dar să știi că dacă mă mai atinge cineva fără să ceară voie, voi face scandal de două ori mai mare!
Azorică râse.
— Așa trebuie, Matilda. Un detectiv nu lasă niciodată un mister nerezolvat, dar nici o victimă nedreptățită!
Cu coada ridicată și botul sus, Azorică plecă mai departe, pregătit pentru următorul caz. Cine știe ce alte enigme îl așteptau în parc?
Sfârșitul poveștii a treia
