Detectivul Azorică și misterul covrigilor dispăruți - poveste de Daniel Vîrdol
Citește online povestea "Detectivul Azorică și misterul covrigilor dispăruți" scrisă de Daniel Vîrdol (o poveste din seria de povești Detectivul Azorică) din care aflăm că Azorică are un nou caz de rezolvat în parc. Covrigii pentru păsări și animăluțe aduși de Doamna Maria în parc au fost furați. Păsările și animăluțele sunt foarte supărate de dispariția covrigilor, dar Detectivul nostru beagle a preluat cazul și speră să revolve foarte repede cazul pentru ca toți să poată gusta din covrigii gustoși aduși de Doamna Maria.
Citește povestea "Detectivul Azorică și misterul covrigilor dispăruți" de Daniel Vîrdol
În dimineața aceea, parcul era mai animat ca de obicei. Soarele arunca raze aurii peste alei, iar aerul era îmbibat cu aroma ierbii ude și... a ceva delicios!
Azorică își ridică botul și adulmecă adânc.
— Covrigi!
Mirosul era irezistibil. Se opri o clipă din plimbare și își ciuli urechile. În fața unei bănci, lângă aleea principală, doamna Maria, o bătrânică prietenoasă care venea zilnic să hrănească păsările, așezase un coș cu covrigi proaspeți.
— Ah, miros îmbietor! spuse un porumbel, rotindu-se pe lângă coș.
— Abia aștept să primesc o bucățică! ciripi o vrabie.
Azorică zâmbi. Totul părea în ordine. Dar când se întoarse după câteva clipe...
— Hei! strigă o cioară de pe creanga ei. Coșul cu covrigi a dispărut!
Toate animalele se agitară.
— Imposibil! spuse un șoricel care pândea de sub bancă. Era acolo acum câteva secunde!
Azorică simți cum adrenalina îi urcă în lăbuțe.
— Un nou caz!
Fără să mai stea pe gânduri, începu să cerceteze locul crimei.
Azorică își ridică botul și adulmecă adânc.
— Covrigi!
Mirosul era irezistibil. Se opri o clipă din plimbare și își ciuli urechile. În fața unei bănci, lângă aleea principală, doamna Maria, o bătrânică prietenoasă care venea zilnic să hrănească păsările, așezase un coș cu covrigi proaspeți.
— Ah, miros îmbietor! spuse un porumbel, rotindu-se pe lângă coș.
— Abia aștept să primesc o bucățică! ciripi o vrabie.
Azorică zâmbi. Totul părea în ordine. Dar când se întoarse după câteva clipe...
— Hei! strigă o cioară de pe creanga ei. Coșul cu covrigi a dispărut!
Toate animalele se agitară.
— Imposibil! spuse un șoricel care pândea de sub bancă. Era acolo acum câteva secunde!
Azorică simți cum adrenalina îi urcă în lăbuțe.
— Un nou caz!
Fără să mai stea pe gânduri, începu să cerceteze locul crimei.
Indiciile de la locul faptei
Prima regulă a detectivilor: caută indicii.
Azorică adulmecă în jurul băncii. Mirosul covrigilor era încă prezent, dar mai era și altceva... un miros slab de pământ și pene?
Se apropie de alee și descoperi câteva firimituri.
— Aha! Hoțul a lăsat urme!
Urmând firimiturile, Azorică ajunse lângă un tufiș. Covrigii nu erau acolo, dar ceva se mișca înăuntru. Înaintă precaut și ciuli urechile.
— Ronț... ronț... ronț...
Se repezi în tufiș și...
— Aha! Te-am prins!
În fața lui, un arici stătea cu un covrig în gură, iar alți doi erau împlântați în țepii lui!
— Ah... bună, Azorică, spuse ariciul, privind vinovat.
— Ai furat covrigii?
Ariciul își lăsă capul în jos.
— N-am vrut să-i fur... doar că am vrut să iau unul, dar coșul s-a răsturnat peste mine! Când am încercat să mă mișc, covrigii s-au lipit de țepi... și am fugit de teamă să nu mă certe cineva!
Azorică privi scena cu atenție. Covrigii chiar erau înfipți în țepi, iar ariciul nu părea un hoț profesionist.
— Înseamnă că a fost un accident?
— Da... dar mi-e rușine să-i duc înapoi.
Prima regulă a detectivilor: caută indicii.
Azorică adulmecă în jurul băncii. Mirosul covrigilor era încă prezent, dar mai era și altceva... un miros slab de pământ și pene?
Se apropie de alee și descoperi câteva firimituri.
— Aha! Hoțul a lăsat urme!
Urmând firimiturile, Azorică ajunse lângă un tufiș. Covrigii nu erau acolo, dar ceva se mișca înăuntru. Înaintă precaut și ciuli urechile.
— Ronț... ronț... ronț...
Se repezi în tufiș și...
— Aha! Te-am prins!
În fața lui, un arici stătea cu un covrig în gură, iar alți doi erau împlântați în țepii lui!
— Ah... bună, Azorică, spuse ariciul, privind vinovat.
— Ai furat covrigii?
Ariciul își lăsă capul în jos.
— N-am vrut să-i fur... doar că am vrut să iau unul, dar coșul s-a răsturnat peste mine! Când am încercat să mă mișc, covrigii s-au lipit de țepi... și am fugit de teamă să nu mă certe cineva!
Azorică privi scena cu atenție. Covrigii chiar erau înfipți în țepi, iar ariciul nu părea un hoț profesionist.
— Înseamnă că a fost un accident?
— Da... dar mi-e rușine să-i duc înapoi.
Restabilirea ordinii
Azorică se gândi puțin, apoi zâmbi.
— Am o idee.
Împreună cu ariciul, merse înapoi la bancă, unde animalele încă discutau despre misterioasa dispariție.
— Am rezolvat cazul! spuse Azorică, ridicând mândru botul. Covrigii nu au fost furați, ci au fost luați din greșeală!
Toți priviră curioși cum ariciul se apropie rușinat, scuturându-se ușor ca să elibereze covrigii.
— Îmi pare rău... N-am vrut să fac asta...
Doamna Maria, care tocmai se întorsese, râse cu poftă.
— Ei, dragul meu, dacă ți-a fost așa poftă, poți păstra unul!
Ariciul ridică privirea, uimit.
— Mulțumesc!
Toată lumea râse, iar misterul covrigilor dispăruți fu rezolvat cu succes.
Azorică dădu din coadă.
— Încă un caz închis!
Se așeză mulțumit la umbră, gata să-și pregătească instinctele pentru următoarea enigmă. Cine știe ce mister îl va aștepta mâine în parc?
Azorică se gândi puțin, apoi zâmbi.
— Am o idee.
Împreună cu ariciul, merse înapoi la bancă, unde animalele încă discutau despre misterioasa dispariție.
— Am rezolvat cazul! spuse Azorică, ridicând mândru botul. Covrigii nu au fost furați, ci au fost luați din greșeală!
Toți priviră curioși cum ariciul se apropie rușinat, scuturându-se ușor ca să elibereze covrigii.
— Îmi pare rău... N-am vrut să fac asta...
Doamna Maria, care tocmai se întorsese, râse cu poftă.
— Ei, dragul meu, dacă ți-a fost așa poftă, poți păstra unul!
Ariciul ridică privirea, uimit.
— Mulțumesc!
Toată lumea râse, iar misterul covrigilor dispăruți fu rezolvat cu succes.
Azorică dădu din coadă.
— Încă un caz închis!
Se așeză mulțumit la umbră, gata să-și pregătească instinctele pentru următoarea enigmă. Cine știe ce mister îl va aștepta mâine în parc?
Sfârșitul poveștii a patra
