Detectivul Azorică și cursa de alergare sabotată (Partea a II-a) - poveste de Daniel Vîrdol
Citește online povestea "Detectivul Azorică și cursa de alergare sabotată (Partea a II-a)" scrisă de Daniel Vîrdol (o poveste din seria de povești Detectivul Azorică), în care aflăm dacă Azorică reușește să dezlege misterul de la cursa de câini. În prima parte, pe finalul cursei, favoritul cursei, Bruno, alună înainte de a trece linia de sosire. Azorică a luat cazul în primire și încearcă acum să vadă dacă cineva a vrut să saboteze cursa. Ajutat de motanul Morcov, adună indicii și încearcă să facă dreptate. Va reuși el să-l prindă pe răufăcător? Sau Bruno va pierde cursa, deșii cineva a sabotat pista de alergare!?
Citește povestea "Detectivul Azorică și cursa de alergare sabotată (Partea a II-a)" de Daniel Vîrdol
Azorică își plimba nasul pe lângă pata de ulei, inspirând adânc. Mirosul era clar – nu era orice fel de ulei, ci ceva cu un iz ușor de pește. Motanul Morcov îl urmărea cu ochii îngustați, gândindu-se intens.
— Ulei de pește… interesant, murmură el. Cineva din parc a folosit asta pentru a-l face pe Bruno să cadă. Dar cine?
Bruno se apropie, încă șchiopătând ușor.
— Trebuie să aflăm adevărul! Nu vreau să fiu acuzat că sunt un câine neîndemânatic.
Azorică dădu din cap.
— O să aflăm! Orice detectiv bun începe cu suspecții. Hai să vedem cine avea motive să te facă să pierzi.
Lista suspecților
Azorică și Morcov s-au retras sub un copac pentru a analiza situația.
— Primul suspect: Fulger, spuse Azorică. El a câștigat cursa, deci avea un motiv clar să saboteze.
— Hmm, dar Fulger e deja foarte rapid. De ce s-ar risca? întrebă Morcov.
— Poate că îi era teamă că Bruno l-ar fi putut învinge, continuă Azorică.
Motanul încuviință.
— Mai departe?
— Al doilea suspect: Max, cățelul jucăuș care a ieșit pe locul trei. Poate că voia să urce pe podium.
— Dar Max e mai mult interesat de mingi decât de curse, observă Morcov.
— Ulei de pește… interesant, murmură el. Cineva din parc a folosit asta pentru a-l face pe Bruno să cadă. Dar cine?
Bruno se apropie, încă șchiopătând ușor.
— Trebuie să aflăm adevărul! Nu vreau să fiu acuzat că sunt un câine neîndemânatic.
Azorică dădu din cap.
— O să aflăm! Orice detectiv bun începe cu suspecții. Hai să vedem cine avea motive să te facă să pierzi.
Lista suspecților
Azorică și Morcov s-au retras sub un copac pentru a analiza situația.
— Primul suspect: Fulger, spuse Azorică. El a câștigat cursa, deci avea un motiv clar să saboteze.
— Hmm, dar Fulger e deja foarte rapid. De ce s-ar risca? întrebă Morcov.
— Poate că îi era teamă că Bruno l-ar fi putut învinge, continuă Azorică.
Motanul încuviință.
— Mai departe?
— Al doilea suspect: Max, cățelul jucăuș care a ieșit pe locul trei. Poate că voia să urce pe podium.
— Dar Max e mai mult interesat de mingi decât de curse, observă Morcov.
Azorică aprobă.
— Atunci poate organizatorii? Poate cineva din echipa de organizare a vrut să favorizeze pe cineva.
Motanul se întinse leneș.
— Știi ce? Cred că avem nevoie de mai multe dovezi.
O pistă neașteptată
Azorică începu să investigheze zona din jurul petei de ulei. Până acum, doar concurenții și organizatorii fuseseră menționați, dar era posibil ca altcineva să fi fost implicat. Și atunci, lângă o tufă, văzu ceva suspect: o cutie mică de metal, întredeschisă.
Azorică o adulmecă și ochii i se măriră.
— Ulei de pește! Cineva a scăpat asta aici!
Morcov se apropie și își plimbă coada peste cutie.
— Și uite aici… o urmă de gheară.
— Gheară? Deci nu un câine?!
Motanul Morcov zâmbi.
— Exact.
Cei doi se priviră un moment, iar apoi Morcov spuse încet:
— Cred că știu cine a făcut asta.
Dezvăluirea adevărului
Azorică și Morcov s-au întors în mijlocul parcului, unde Bruno, Fulger și ceilalți concurenți încă discutau despre incident.
— Avem un vinovat! anunță Azorică cu voce tare.
Toți au întors capul spre el.
— Cel care a sabotat cursa nu este un câine, ci… o pisică!
Se auzi un murmur printre spectatori.
— O pisică? Dar de ce?
Morcov făcu un pas înainte și își curăță mustățile.
— Pentru că pisica în cauză avea o miză în această cursă!
Azorică aruncă o privire spre o pisică gri, care încerca să se facă nevăzută lângă o bancă.
— Doamnă Luna, organizatoarea pariurilor din parc, vrem să vorbim cu dumneavoastră!
— Atunci poate organizatorii? Poate cineva din echipa de organizare a vrut să favorizeze pe cineva.
Motanul se întinse leneș.
— Știi ce? Cred că avem nevoie de mai multe dovezi.
O pistă neașteptată
Azorică începu să investigheze zona din jurul petei de ulei. Până acum, doar concurenții și organizatorii fuseseră menționați, dar era posibil ca altcineva să fi fost implicat. Și atunci, lângă o tufă, văzu ceva suspect: o cutie mică de metal, întredeschisă.
Azorică o adulmecă și ochii i se măriră.
— Ulei de pește! Cineva a scăpat asta aici!
Morcov se apropie și își plimbă coada peste cutie.
— Și uite aici… o urmă de gheară.
— Gheară? Deci nu un câine?!
Motanul Morcov zâmbi.
— Exact.
Cei doi se priviră un moment, iar apoi Morcov spuse încet:
— Cred că știu cine a făcut asta.
Dezvăluirea adevărului
Azorică și Morcov s-au întors în mijlocul parcului, unde Bruno, Fulger și ceilalți concurenți încă discutau despre incident.
— Avem un vinovat! anunță Azorică cu voce tare.
Toți au întors capul spre el.
— Cel care a sabotat cursa nu este un câine, ci… o pisică!
Se auzi un murmur printre spectatori.
— O pisică? Dar de ce?
Morcov făcu un pas înainte și își curăță mustățile.
— Pentru că pisica în cauză avea o miză în această cursă!
Azorică aruncă o privire spre o pisică gri, care încerca să se facă nevăzută lângă o bancă.
— Doamnă Luna, organizatoarea pariurilor din parc, vrem să vorbim cu dumneavoastră!
Pisica gri se înțepeni.
— Ce insinuezi, Azorică?
— Am descoperit cutia cu ulei de pește lângă tufă. Are urme de gheare pe ea. Doar o pisică ar fi putut lăsa astfel de urme, spuse Azorică.
Morcov dădu din coadă.
— Și mai știm că cineva a pus un pariu mare pe câștigarea lui Fulger.
— Iar cel care a pus pariul… ești chiar tu! adăugă Azorică.
Pisica Luna își lăsă urechile în jos.
— Bine, bine… recunosc! Dar nu am vrut să-i fac rău lui Bruno, doar să mă asigur că Fulger câștigă!
Toți câinii au început să mârâie, iar organizatorii au fost furioși.
— Pariurile trebuie să fie corecte! Nu acceptăm astfel de înșelăciuni! spuse terrierul bătrân.
Pisica Luna fu exclusă de la viitoarele competiții, iar Bruno primi șansa de a concura din nou.
Azorică și Morcov făcură o plecăciune ușoară.
— Caz rezolvat, spuse motanul.
— Încă un mister închis de detectivul Azorică! exclamă cățelul, plin de mândrie.
Și astfel, prima lui mare investigație în echipă se încheiase cu succes. Dar el știa că în parc nu lipsesc niciodată misterele… și că mai avea multe cazuri de rezolvat!
— Ce insinuezi, Azorică?
— Am descoperit cutia cu ulei de pește lângă tufă. Are urme de gheare pe ea. Doar o pisică ar fi putut lăsa astfel de urme, spuse Azorică.
Morcov dădu din coadă.
— Și mai știm că cineva a pus un pariu mare pe câștigarea lui Fulger.
— Iar cel care a pus pariul… ești chiar tu! adăugă Azorică.
Pisica Luna își lăsă urechile în jos.
— Bine, bine… recunosc! Dar nu am vrut să-i fac rău lui Bruno, doar să mă asigur că Fulger câștigă!
Toți câinii au început să mârâie, iar organizatorii au fost furioși.
— Pariurile trebuie să fie corecte! Nu acceptăm astfel de înșelăciuni! spuse terrierul bătrân.
Pisica Luna fu exclusă de la viitoarele competiții, iar Bruno primi șansa de a concura din nou.
Azorică și Morcov făcură o plecăciune ușoară.
— Caz rezolvat, spuse motanul.
— Încă un mister închis de detectivul Azorică! exclamă cățelul, plin de mândrie.
Și astfel, prima lui mare investigație în echipă se încheiase cu succes. Dar el știa că în parc nu lipsesc niciodată misterele… și că mai avea multe cazuri de rezolvat!
Sfârșitul seriei povești cu Detectivul Azorică
