Blăniță, Primarul din Miuropolis: Ultima misiune: salvarea Miuropolisului - poveste Daniel Vîrdol
Citește online „Blăniță, Primarul din Miuropolis – Ultima misiune: salvarea Miuropolisului” scrisă de Daniel Vîrdol (o poveste din seria Blăniță, Primarul din Miuropolis), din care aflăm că Gheruță revine cu o armată de șobolani pentru a prelua controlul orașului. Blăniță nu fuge de luptă. Cu sprijinul tuturor, organizează o apărare curajoasă și ingenioasă. În bătălia decisivă, Miuropolis își regăsește unitatea și curajul. Blăniță devine nu doar un lider, ci un simbol al speranței. Dar liniștea de după luptă aduce și o veste neașteptată: Radu e mai aproape decât oricând…
Citește povestea „Blăniță, Primarul din Miuropolis – Ultima misiune: salvarea Miuropolisului” de Daniel Vîrdol
În ultimele zile, orașul era mai liniștit ca niciodată. Șoriceii își vedeau de treburile lor, tunelurile erau mai sigure ca oricând, iar Blăniță simțea că în sfârșit câștigase încrederea tuturor. Domnul Pată îl trata ca pe un adevărat lider, iar Fixu și Rodi erau mai loiali ca niciodată.
Dar liniștea nu avea să dureze mult.
Umbre în noapte
Într-o noapte, un zgomot ciudat veni dinspre unul dintre tunelurile mai puțin folosite ale orașului. Câțiva șoricei de pază fură treziți de un miros neplăcut și de pași grei care răsunau pe coridoare.
— Vine cineva! șopti unul dintre paznici.
Nu trecu mult și un grup de siluete mari apăru în lumină. Erau șobolani: mari, murdari și cu ochii strălucind periculos în întuneric. În fruntea lor stătea Gheruță, cu o expresie arogantă pe chip.
— Orașul acesta a fost condus prea mult de niște șoricei slabi, rosti el cu dispreț. E timpul pentru o schimbare!
Unul dintre paznici reuși să fugă și să dea alarma. În câteva minute, Blăniță, Fixu, Rodi și Domnul Pată erau adunați în sala de consiliu.
— Trebuie să luăm măsuri! spuse Domnul Pată, strângându-și lăbuțele în pumn.
— Dar ce putem face? Sunt mai mari și mai puternici decât noi! exclamă un șoricel speriat.
— Nu ne vom lăsa intimidați! răspunse Blăniță cu hotărâre. Șobolanii sunt puternici, dar noi avem ceva ce ei nu au: un oraș pe care îl iubim și pe care îl vom apăra cu orice preț!
Dar liniștea nu avea să dureze mult.
Umbre în noapte
Într-o noapte, un zgomot ciudat veni dinspre unul dintre tunelurile mai puțin folosite ale orașului. Câțiva șoricei de pază fură treziți de un miros neplăcut și de pași grei care răsunau pe coridoare.
— Vine cineva! șopti unul dintre paznici.
Nu trecu mult și un grup de siluete mari apăru în lumină. Erau șobolani: mari, murdari și cu ochii strălucind periculos în întuneric. În fruntea lor stătea Gheruță, cu o expresie arogantă pe chip.
— Orașul acesta a fost condus prea mult de niște șoricei slabi, rosti el cu dispreț. E timpul pentru o schimbare!
Unul dintre paznici reuși să fugă și să dea alarma. În câteva minute, Blăniță, Fixu, Rodi și Domnul Pată erau adunați în sala de consiliu.
— Trebuie să luăm măsuri! spuse Domnul Pată, strângându-și lăbuțele în pumn.
— Dar ce putem face? Sunt mai mari și mai puternici decât noi! exclamă un șoricel speriat.
— Nu ne vom lăsa intimidați! răspunse Blăniță cu hotărâre. Șobolanii sunt puternici, dar noi avem ceva ce ei nu au: un oraș pe care îl iubim și pe care îl vom apăra cu orice preț!
Planul lui Blăniță
Blăniță îi adună pe toți șoriceii și începu să facă un plan.
— Trebuie să ne folosim de avantajele noastre! Noi cunoaștem orașul mai bine decât oricine!
— Exact! adăugă Fixu. Șobolanii sunt mari, dar asta înseamnă că nu pot trece prin tunelurile mai înguste! Dacă îi ghidăm unde vrem noi, îi putem bloca!
— Și ce facem după? întrebă Rodi.
Blăniță zâmbi.
— Îi conducem spre vechiul canal de apă. Odată ajunși acolo, deschidem barajul și îi gonim din oraș!
Toți șoriceii începură să murmure. Planul era riscant, dar nu aveau altă opțiune.
— Cine este cu mine? întrebă Blăniță.
Un murmur de aprobare trecu prin mulțime.
— Atunci să ne apărăm casa!
Lupta pentru Miuropolis
În acea noapte, pe când șobolanii înaintau prin oraș, șoriceii se mișcau rapid prin tuneluri, ghidându-i exact unde doreau. Gheruță și banda lui nu-și dădură seama că erau conduși spre capcana pregătită.
— Ce se întâmplă aici? mârâi Gheruță. E prea liniște…
Chiar atunci, Fixu și Rodi dădură semnalul, iar din toate părțile, șoriceii apărură, blocând căile de întoarcere ale șobolanilor.
— Acum! strigă Blăniță.
Fixu eliberă barajul improvizat, iar un val de apă țâșni prin tunel, gonind șobolanii afară din oraș.
— NUUU! zbieră Gheruță, încercând să se împotrivească, dar valul îl luă și îl împinse afară din Miuropolis, împreună cu restul bandei sale.
Când totul se termină, șoriceii izbucniră în urale. Miuropolis era salvat!
Blăniță îi adună pe toți șoriceii și începu să facă un plan.
— Trebuie să ne folosim de avantajele noastre! Noi cunoaștem orașul mai bine decât oricine!
— Exact! adăugă Fixu. Șobolanii sunt mari, dar asta înseamnă că nu pot trece prin tunelurile mai înguste! Dacă îi ghidăm unde vrem noi, îi putem bloca!
— Și ce facem după? întrebă Rodi.
Blăniță zâmbi.
— Îi conducem spre vechiul canal de apă. Odată ajunși acolo, deschidem barajul și îi gonim din oraș!
Toți șoriceii începură să murmure. Planul era riscant, dar nu aveau altă opțiune.
— Cine este cu mine? întrebă Blăniță.
Un murmur de aprobare trecu prin mulțime.
— Atunci să ne apărăm casa!
Lupta pentru Miuropolis
În acea noapte, pe când șobolanii înaintau prin oraș, șoriceii se mișcau rapid prin tuneluri, ghidându-i exact unde doreau. Gheruță și banda lui nu-și dădură seama că erau conduși spre capcana pregătită.
— Ce se întâmplă aici? mârâi Gheruță. E prea liniște…
Chiar atunci, Fixu și Rodi dădură semnalul, iar din toate părțile, șoriceii apărură, blocând căile de întoarcere ale șobolanilor.
— Acum! strigă Blăniță.
Fixu eliberă barajul improvizat, iar un val de apă țâșni prin tunel, gonind șobolanii afară din oraș.
— NUUU! zbieră Gheruță, încercând să se împotrivească, dar valul îl luă și îl împinse afară din Miuropolis, împreună cu restul bandei sale.
Când totul se termină, șoriceii izbucniră în urale. Miuropolis era salvat!
Cel mai respectat primar
A doua zi, întregul oraș sărbătorea victoria. Șoriceii se adunară în piața centrală, iar Domnul Pată, într-un gest rar, îl privi pe Blăniță cu respect.
— Nu credeam că voi spune asta vreodată, dar… ai fost un primar mai bun decât oricine altcineva dinaintea ta.
Blăniță zâmbi.
— Am făcut doar ceea ce trebuia făcut.
Fixu și Rodi îl îmbrățișară, iar șoriceii strigară într-un glas:
— Trăiască Primarul Blăniță!
Dar în inima lui, Blăniță simțea că se apropia timpul unei mari decizii. Acum că orașul era în siguranță… mai avea el un motiv să rămână?
În acea noapte, în timp ce stătea singur, privind tunelurile care îi deveniseră casă, auzi un sunet slab, familiar.
Un zgomot care venea de deasupra.
O voce cunoscută…
Era Radu.
A doua zi, întregul oraș sărbătorea victoria. Șoriceii se adunară în piața centrală, iar Domnul Pată, într-un gest rar, îl privi pe Blăniță cu respect.
— Nu credeam că voi spune asta vreodată, dar… ai fost un primar mai bun decât oricine altcineva dinaintea ta.
Blăniță zâmbi.
— Am făcut doar ceea ce trebuia făcut.
Fixu și Rodi îl îmbrățișară, iar șoriceii strigară într-un glas:
— Trăiască Primarul Blăniță!
Dar în inima lui, Blăniță simțea că se apropia timpul unei mari decizii. Acum că orașul era în siguranță… mai avea el un motiv să rămână?
În acea noapte, în timp ce stătea singur, privind tunelurile care îi deveniseră casă, auzi un sunet slab, familiar.
Un zgomot care venea de deasupra.
O voce cunoscută…
Era Radu.
Sfârșitul poveștii a noua
