Blăniță, Primarul din Miuropolis: Evadarea neașteptată - poveste Daniel Vîrdol
Citește online „Blăniță, Primarul din Miuropolis – Evadarea neașteptată” scrisă de Daniel Vîrdol (o poveste din seria Blăniță, Primarul din Miuropolis), din care aflăm că un hamster alb pe nume Blăniță scapă din cușcă și ajunge, fără să vrea, într-o aventură în afara apartamentului său. Purtat de curiozitate și dorul de Radu, băiatul care îl iubește și are grijă de el, Blăniță ajunge într-un tunel misterios care îl conduce în Miuropolis – un orășel subteran locuit de șoricei. Aceștia îl privesc cu teamă, dar și cu uimire. Cine e acest străin alb și pufos? Aventura abia începe și orașul urmează să nu mai fie niciodată la fel…
Citește povestea „Blăniță, Primarul din Miuropolis – Evadarea neașteptată” de Daniel Vîrdol
Blăniță își lipi lăbuțele de gratiile cuștii și își întinse boticul alb spre ușa întredeschisă. Simțea mirosul libertății, acel aer proaspăt și ușor prăfuit al camerei lui Radu, băiatul care avea grijă de el. Îl iubea pe Radu mai mult decât orice pe lume. Vocea lui blândă, degetele calde care îl mângâiau, gustările delicioase pe care i le oferea, toate îl făceau să se simtă în siguranță. Și totuși… curiozitatea nu-i dădea pace. Ce era dincolo de cușcă?
În acea zi, norocul (sau ghinionul) îi surâse. Radu îi curăța cușca și, neatent, lăsase ușița ușor deschisă. Blăniță ezită o secundă. Știa că n-ar trebui. Dar dorința de a explora era mai puternică. Cu o mișcare sprintenă, își strecură mai întâi boticul, apoi lăbuțele din față, și, înainte să-și dea seama, era deja pe podea.
Camera părea uriașă. Blăniță se opri o clipă, adulmecând aerul. Totul era nou, fascinant. Cu o tresărire de emoție, o luă la fugă pe sub birou, strecurându-se pe lângă niște cabluri.
— Blăniță? Unde ești? se auzi vocea lui Radu.
Inima hamsterului începu să bată mai tare. Radu urma să-l prindă și aventura se încheia înainte să înceapă! Se furișă repede pe sub ușă, ieșind pe hol. De acolo, alergă bezmetic înainte, fără să-și dea seama unde se duce.
Brusc, un curent de aer rece îl lovi. Era pe balcon! Își ridică boticul și privi în jur. Blocuri înalte, cerul colorat de apus, zgomotul orașului zumzăind în depărtare. Era atât de diferit de tot ce știa el! Fascinat, înaintă curajos spre margine, dar chiar atunci o rafală de vânt puternică îl dezechilibră. Încercă să se prindă cu gheruțele de gresia balconului, dar alunecă printre balustrade și căzu.
Norocul său fu că ateriză într-un morman de frunze uscate. Răsuflă greu, speriat. Lumea de afară era mult mai mare și mai periculoasă decât crezuse.
În acea zi, norocul (sau ghinionul) îi surâse. Radu îi curăța cușca și, neatent, lăsase ușița ușor deschisă. Blăniță ezită o secundă. Știa că n-ar trebui. Dar dorința de a explora era mai puternică. Cu o mișcare sprintenă, își strecură mai întâi boticul, apoi lăbuțele din față, și, înainte să-și dea seama, era deja pe podea.
Camera părea uriașă. Blăniță se opri o clipă, adulmecând aerul. Totul era nou, fascinant. Cu o tresărire de emoție, o luă la fugă pe sub birou, strecurându-se pe lângă niște cabluri.
— Blăniță? Unde ești? se auzi vocea lui Radu.
Inima hamsterului începu să bată mai tare. Radu urma să-l prindă și aventura se încheia înainte să înceapă! Se furișă repede pe sub ușă, ieșind pe hol. De acolo, alergă bezmetic înainte, fără să-și dea seama unde se duce.
Brusc, un curent de aer rece îl lovi. Era pe balcon! Își ridică boticul și privi în jur. Blocuri înalte, cerul colorat de apus, zgomotul orașului zumzăind în depărtare. Era atât de diferit de tot ce știa el! Fascinat, înaintă curajos spre margine, dar chiar atunci o rafală de vânt puternică îl dezechilibră. Încercă să se prindă cu gheruțele de gresia balconului, dar alunecă printre balustrade și căzu.
Norocul său fu că ateriză într-un morman de frunze uscate. Răsuflă greu, speriat. Lumea de afară era mult mai mare și mai periculoasă decât crezuse.
Își aminti de Radu. Îl lăsase în urmă!
Blăniță se ridică și începu să exploreze, încercând să-și găsească drumul înapoi. Dar fiecare drum părea să-l ducă și mai departe de casă. Simțea mirosuri necunoscute, auzea sunete ciudate, iar umbrele întunecate ale nopții începeau să-l învăluie.
Tremurând, se ascunse lângă un zid de beton. Simțea că trebuie să găsească un loc sigur. Apoi observă ceva: o gaură mică lângă bordură. Poate că acolo ar putea fi în siguranță! Se strecură în tunel fără să știe că tocmai intrase într-un alt univers: Miuropolis.
Orașul de sub pământ
Blăniță alunecă pe o pantă lină și ajunse într-un loc complet diferit de orice văzuse vreodată. În fața lui se întindea un adevărat oraș subteran! Tuneluri împletite, scări din paie, mici colibe săpate în pereți, iar peste tot mișunau șoricei.
— E incredibil! șopti Blăniță, uitând de frică.
Însă nu apucă să admire prea mult, pentru că deodată auzi un țipăt:
— ALARMĂ! ALARMĂ!
Un grup de șoricei îl văzură și se opriră ca înțepeniți.
— Un monstru alb a pătruns în oraș!
Blăniță clipi confuz.
Blăniță se ridică și începu să exploreze, încercând să-și găsească drumul înapoi. Dar fiecare drum părea să-l ducă și mai departe de casă. Simțea mirosuri necunoscute, auzea sunete ciudate, iar umbrele întunecate ale nopții începeau să-l învăluie.
Tremurând, se ascunse lângă un zid de beton. Simțea că trebuie să găsească un loc sigur. Apoi observă ceva: o gaură mică lângă bordură. Poate că acolo ar putea fi în siguranță! Se strecură în tunel fără să știe că tocmai intrase într-un alt univers: Miuropolis.
Orașul de sub pământ
Blăniță alunecă pe o pantă lină și ajunse într-un loc complet diferit de orice văzuse vreodată. În fața lui se întindea un adevărat oraș subteran! Tuneluri împletite, scări din paie, mici colibe săpate în pereți, iar peste tot mișunau șoricei.
— E incredibil! șopti Blăniță, uitând de frică.
Însă nu apucă să admire prea mult, pentru că deodată auzi un țipăt:
— ALARMĂ! ALARMĂ!
Un grup de șoricei îl văzură și se opriră ca înțepeniți.
— Un monstru alb a pătruns în oraș!
Blăniță clipi confuz.
— Eu? Dar eu sunt doar un hamster! încercă el să explice.
Dar șoriceii erau prea speriați ca să-l asculte. Câțiva fugiră, alții își aduseră prietenii. În doar câteva secunde, zeci de ochișori îl fixau.
— Să-l prindem! strigă un șoricel cu blana gri, cu o pată albă pe cap.
Era Domnul Pată, unul dintre cei mai respectați consilieri ai orașului. El era mereu serios, precaut și sceptic față de străini.
— Dar eu nu… începu Blăniță, dar nu mai avu timp să termine.
Șoriceii săriră asupra lui cu funii subțiri și îl imobilizară înainte să-și dea seama ce se întâmplă.
— Să-l ducem în fața consiliului! decretă Domnul Pată.
Blăniță se lăsă purtat printre tuneluri, cu inima bătându-i nebunește. Cum ajunsese în această situație? Și, mai ales, cum avea să scape?
Astfel începea cea mai mare aventură din viața lui Blăniță, o aventură care avea să schimbe pentru totdeauna Miuropolisul… și pe el însuși.
Dar șoriceii erau prea speriați ca să-l asculte. Câțiva fugiră, alții își aduseră prietenii. În doar câteva secunde, zeci de ochișori îl fixau.
— Să-l prindem! strigă un șoricel cu blana gri, cu o pată albă pe cap.
Era Domnul Pată, unul dintre cei mai respectați consilieri ai orașului. El era mereu serios, precaut și sceptic față de străini.
— Dar eu nu… începu Blăniță, dar nu mai avu timp să termine.
Șoriceii săriră asupra lui cu funii subțiri și îl imobilizară înainte să-și dea seama ce se întâmplă.
— Să-l ducem în fața consiliului! decretă Domnul Pată.
Blăniță se lăsă purtat printre tuneluri, cu inima bătându-i nebunește. Cum ajunsese în această situație? Și, mai ales, cum avea să scape?
Astfel începea cea mai mare aventură din viața lui Blăniță, o aventură care avea să schimbe pentru totdeauna Miuropolisul… și pe el însuși.
Sfârșitul primei povești
