Adam și Eva și Ispita Șarpelui, spusă de bunic - Poveste creștină de Daniel Vîrdol
Citește online povestea creștin ortodoxă cu morală pentru copii Adam și Eva și Ispita Șarpelui scrisă de Daniel Vîrdol, în care vei descoperi povestea primilor oameni, Adam și Eva, și a vieții lor fericite în minunata Grădină a Edenului. Află cum șarpele viclean i-a ispitit să nu asculte de Dumnezeu și ce s-a întâmplat după ce au gustat din fructul oprit. Această povestire din Biblie pentru copii ne învață cât de important este să ascultăm de Dumnezeu și ne arată că, deși greșim, iubirea Sa rămâne cu noi. Este o lecție esențială despre alegeri, consecințe și iertarea divină.
În curând vei putea asculta povestea Adam și Eva și Ispita Șarpelui în format audio pe canalul nostru de Youtube.
În curând vei putea asculta povestea Adam și Eva și Ispita Șarpelui în format audio pe canalul nostru de Youtube.
Citește povestea creștină "Adam și Eva și Ispita Șarpelui"
Bătrânul bunic își trase nepotul mai aproape sub pătură, în timp ce focul din sobă trosnea domol. Afară, vântul sufla printre crengile copacilor, dar înăuntru era cald și liniște. Băiatul își rezemă capul de umărul bunicului și oftă încet.
— Bunicule, îmi mai spui o poveste?
Bătrânul zâmbi și îi mângâie părul moale.
— Desigur, dragul meu. În seara asta îți voi spune o poveste veche, despre începutul lumii și despre primul om și prima femeie.
Băiatul se foi nerăbdător și își deschise larg ochii.
— A fost odată ca niciodată… o grădină cum alta nu era pe pământ. Grădina Edenului. Era plină de pomi roditori, râuri limpezi și flori de toate culorile. Însuși Dumnezeu o crease și o împodobise cu frumusețea Sa. În mijlocul acestei grădini, El l-a așezat pe Adam, primul om, și, ca să nu fie singur, a făcut-o și pe Eva, femeia cea frumoasă, care îi era tovarășă.
Ochii nepotului sclipeau de curiozitate.
— Și erau fericiți?
— Da, dragul meu, erau fericiți. Trăiau în pace, nu cunoșteau frica, nici durerea. Dumnezeu le vorbise și le dăduse un singur sfat: „Din toți pomii grădinii puteți mânca, dar din Pomul Cunoașterii Binelui și Răului să nu mâncați, căci în ziua în care veți mânca, veți muri.”
Băiatul își încruntă sprâncenele.
— Și ei L-au ascultat pe Dumnezeu?
Bunicul oftă adânc și își plecă privirea spre foc.
— Dacă L-ar fi ascultat, poate lumea ar fi fost altfel… Dar într-o zi, pe când Eva se plimba prin grădină, un șarpe viclean s-a apropiat de ea.
— Un șarpe?
— Da… dar nu era un șarpe obișnuit. Era șiret și rău, iar vocea lui era dulce și ispititoare.
— Oare de ce v-a spus Dumnezeu să nu mâncați din pomul acesta? a întrebat el.
— Bunicule, îmi mai spui o poveste?
Bătrânul zâmbi și îi mângâie părul moale.
— Desigur, dragul meu. În seara asta îți voi spune o poveste veche, despre începutul lumii și despre primul om și prima femeie.
Băiatul se foi nerăbdător și își deschise larg ochii.
— A fost odată ca niciodată… o grădină cum alta nu era pe pământ. Grădina Edenului. Era plină de pomi roditori, râuri limpezi și flori de toate culorile. Însuși Dumnezeu o crease și o împodobise cu frumusețea Sa. În mijlocul acestei grădini, El l-a așezat pe Adam, primul om, și, ca să nu fie singur, a făcut-o și pe Eva, femeia cea frumoasă, care îi era tovarășă.
Ochii nepotului sclipeau de curiozitate.
— Și erau fericiți?
— Da, dragul meu, erau fericiți. Trăiau în pace, nu cunoșteau frica, nici durerea. Dumnezeu le vorbise și le dăduse un singur sfat: „Din toți pomii grădinii puteți mânca, dar din Pomul Cunoașterii Binelui și Răului să nu mâncați, căci în ziua în care veți mânca, veți muri.”
Băiatul își încruntă sprâncenele.
— Și ei L-au ascultat pe Dumnezeu?
Bunicul oftă adânc și își plecă privirea spre foc.
— Dacă L-ar fi ascultat, poate lumea ar fi fost altfel… Dar într-o zi, pe când Eva se plimba prin grădină, un șarpe viclean s-a apropiat de ea.
— Un șarpe?
— Da… dar nu era un șarpe obișnuit. Era șiret și rău, iar vocea lui era dulce și ispititoare.
— Oare de ce v-a spus Dumnezeu să nu mâncați din pomul acesta? a întrebat el.
Eva i-a răspuns, poate nesigură, poate curioasă:
— Dumnezeu ne-a spus că dacă vom mânca, vom muri.
Șarpele a râs încet și a zis: „Nu veți muri! Dumnezeu știe că, dacă veți mânca, ochii vi se vor deschide și veți fi ca El, cunoscând binele și răul.”
Băiatul îl privi pe bunicul cu ochii mari.
— Și Eva l-a crezut?
Bătrânul dădu din cap încet.
— Da, dragul meu. Eva s-a uitat la pom, la fructele strălucitoare și frumoase, și dorința a pus stăpânire pe inima ei. Și-a întins mâna, a cules un fruct și a mușcat din el.
Băiatul trase aer în piept, ca și cum simțea greutatea acelei clipe.
— Apoi i-a dat și lui Adam, iar el a mâncat și el. Și, în acea clipă, ochii lor s-au deschis. Au înțeles că sunt goi și s-au simțit rușinați pentru prima dată. Au rupt frunze de smochin și și-au făcut haine.
Băiatul se strânse mai aproape de bunic.
— Și Dumnezeu ce a făcut?
— Dumnezeu i-a căutat, ca în fiecare zi. Dar Adam și Eva s-au ascuns printre copaci. Atunci Dumnezeu a întrebat:
— Unde sunteți?
Cu glas tremurat, Adam a răspuns:
— Ne-am ascuns pentru că suntem goi.
— Cine v-a spus că sunteți goi? Ați mâncat, oare, din pomul oprit?
Bunicul făcu o pauză, lăsând tăcerea să umple odaia.
— Cei doi erau rușinați. Adam a spus: „Femeia pe care mi-ai dat-o mi-a dat să mănânc.” Iar Eva a zis: „Șarpele m-a amăgit.”
Băiatul privi focul pâlpâind în sobă.
— Și… ce a făcut Dumnezeu?
— Dumnezeu era trist, dar drept. Le-a spus că vor trebui să plece din grădină, că viața nu va mai fi ușoară. Pământul va fi muncit cu trudă, Eva va naște copii cu durere, iar șarpele va fi blestemat să se târască pe pământ.
— Dumnezeu ne-a spus că dacă vom mânca, vom muri.
Șarpele a râs încet și a zis: „Nu veți muri! Dumnezeu știe că, dacă veți mânca, ochii vi se vor deschide și veți fi ca El, cunoscând binele și răul.”
Băiatul îl privi pe bunicul cu ochii mari.
— Și Eva l-a crezut?
Bătrânul dădu din cap încet.
— Da, dragul meu. Eva s-a uitat la pom, la fructele strălucitoare și frumoase, și dorința a pus stăpânire pe inima ei. Și-a întins mâna, a cules un fruct și a mușcat din el.
Băiatul trase aer în piept, ca și cum simțea greutatea acelei clipe.
— Apoi i-a dat și lui Adam, iar el a mâncat și el. Și, în acea clipă, ochii lor s-au deschis. Au înțeles că sunt goi și s-au simțit rușinați pentru prima dată. Au rupt frunze de smochin și și-au făcut haine.
Băiatul se strânse mai aproape de bunic.
— Și Dumnezeu ce a făcut?
— Dumnezeu i-a căutat, ca în fiecare zi. Dar Adam și Eva s-au ascuns printre copaci. Atunci Dumnezeu a întrebat:
— Unde sunteți?
Cu glas tremurat, Adam a răspuns:
— Ne-am ascuns pentru că suntem goi.
— Cine v-a spus că sunteți goi? Ați mâncat, oare, din pomul oprit?
Bunicul făcu o pauză, lăsând tăcerea să umple odaia.
— Cei doi erau rușinați. Adam a spus: „Femeia pe care mi-ai dat-o mi-a dat să mănânc.” Iar Eva a zis: „Șarpele m-a amăgit.”
Băiatul privi focul pâlpâind în sobă.
— Și… ce a făcut Dumnezeu?
— Dumnezeu era trist, dar drept. Le-a spus că vor trebui să plece din grădină, că viața nu va mai fi ușoară. Pământul va fi muncit cu trudă, Eva va naște copii cu durere, iar șarpele va fi blestemat să se târască pe pământ.
Băiatul oftă adânc.
— Dar… nu i-a iubit Dumnezeu în continuare?
Bunicul zâmbi cu blândețe.
— Ba da, dragul meu. Chiar și atunci, Dumnezeu nu i-a lăsat singuri. Le-a făcut haine din piele ca să nu le fie frig, le-a promis că, într-o zi, cineva va veni să le aducă iertarea…
— Isus? întrebă băiatul încet.
— Da, Isus, zâmbi bunicul. Dumnezeu le-a promis că va trimite pe Cineva care va învinge răul și va deschide din nou calea spre El.
Băiatul își sprijini capul pe pieptul bunicului și închise ochii.
— Deci Dumnezeu ne iubește, chiar și când greșim…
Bătrânul îi mângâie părul.
— Da, dragul meu. Și ne așteaptă mereu să ne întoarcem la El.
Afara, vântul se potolise. Înăuntru, lumina focului dansa lin pe pereți, iar în sufletul băiatului creștea o căldură blândă, asemenea unei promisiuni veșnice.
Morală: Este important să ascultăm de Dumnezeu, pentru că El știe cel mai bine ce este bine pentru noi. Chiar și când greșim, Dumnezeu ne iubește și ne așteaptă să ne întoarcem la El.
— Dar… nu i-a iubit Dumnezeu în continuare?
Bunicul zâmbi cu blândețe.
— Ba da, dragul meu. Chiar și atunci, Dumnezeu nu i-a lăsat singuri. Le-a făcut haine din piele ca să nu le fie frig, le-a promis că, într-o zi, cineva va veni să le aducă iertarea…
— Isus? întrebă băiatul încet.
— Da, Isus, zâmbi bunicul. Dumnezeu le-a promis că va trimite pe Cineva care va învinge răul și va deschide din nou calea spre El.
Băiatul își sprijini capul pe pieptul bunicului și închise ochii.
— Deci Dumnezeu ne iubește, chiar și când greșim…
Bătrânul îi mângâie părul.
— Da, dragul meu. Și ne așteaptă mereu să ne întoarcem la El.
Afara, vântul se potolise. Înăuntru, lumina focului dansa lin pe pereți, iar în sufletul băiatului creștea o căldură blândă, asemenea unei promisiuni veșnice.
Morală: Este important să ascultăm de Dumnezeu, pentru că El știe cel mai bine ce este bine pentru noi. Chiar și când greșim, Dumnezeu ne iubește și ne așteaptă să ne întoarcem la El.
Sfârșit
Citește mai multe povești creștine cu morală pentru copii
|
Povestea lui David și Goliat
Moise și trecerea Mării Roșii – Minunea eliberării Iosif și haina sa colorată - Povestea iertării |
Drumul Crucii – Povestea Jertfei lui Isus
Darul Florilor – Povestea Floriilor Deniile: Povestea Săptămânii Patimilor |
